Cum și-a bătut joc Prefectura Prahova de oamenii din secțiile de vot

Organizarea alegerilor în Prahova este dovada faptului că măsurile împotriva noului timp de coronavirus rămân de cele mai mult ori doar pe hârtie.

Imediat după inchiderea secțiilor de vot, cei responsabili de transportul buletinelor si materilelor de vot și-au pus viața în pericol, ținând cont de contextul pandemic actual.

Mărturie stau atat fotografiile postate în mediul online, dar si articolul trimis de unul dintre oamenii umuliți în noaptea alegerilor.

Umilința de a fi „expert electoral”

Am hotărât să scriu acest articol, nu pentru a-mi plânge de milă, ci pentru a trage un semnal de alarmă, care să conducă (sper!)  la o normalitate în ceea ce privește organizarea alegerilor electorale. Fac parte din Corpul Experților Electorali din cel puțin două motive: am îmbinat spiritul civic cu oportunitatea de a câștiga, în mod legal, un venit suplimentar. După fiecare scrutin, ajung să mă întreb dacă am luat o decizie bună să mă alătur acestei comunități și, mai ales, dacă merită! Ceea ce nu știu cei care te „invidiază” pentru statutul de președinte sau de locțiitor al unei secții de votare, este că ai o mulțime de atribuții, pe care dacă le încalci riști să ai chiar dosar penal, dar, în același timp, ți se încalcă dreptul de a desfășura cu demnitate o activitate. Da! Demnitatea lipsește cu desăvârșire din ceea ce (ni) se întâmplă când ajungem la etapa de predare a materialelor folosite în procesul de votare. Umilința este sentimentul pe care îl trăiesc de fiecare dată! Și, de fiecare dată, sper că va fi ultima oară, și că lucrurile se vor îndrepta, și că cineva se va gândi că suntem oameni care au niște drepturi, care trăiesc într-o societate ce se vrea a fi civilizată. Gândindu-mă că anul 2020 a fost „altfel”, credeam că și modalitatea neplăcută și chiar dură a depunerii sacilor cu buletinele de vot va fi altfel. Începuse chiar promitățor: la instruire primisesem un număr de telefon pentru a ne programa venirea la sediul BEJ, astfel încât să (ni) se respecte regulile sanitare în vigoare și chiar pe cele de siguranță. Pentru că da, te simți de-a dreptul amenințat, ajungi să te temi că vei fi călcat în picioare, că ți se va face rău. Treci prin toate astea, după un program de cel puțin 10 ore în care trebuie să fii deosebit de atent la tot ce se întâmplă în secția de votare, pentru a fi respectate normele primite. Ce am trăit anul acesta? Voi expune pe scurt. În jur de ora 24:00, am terminat toate procedurile la secție. Desigur că la numărul de telefon oferit nu a mai răspuns nimeni. Am ajuns chiar să apelăm numărul președintelui BEJ, reușind să vorbim cu cineva din personalul tehnic. Ne-a recomandat să mai așteptăm 30 de minute. Între timp, am primit și un mesaj, care ne spunea același lucru. Am așteptat. Fiind la aproximativ 20 km de Ploiești, am ajuns la UPG la 01:10. Ce am găsit acolo? O forfotă neîntreruptă, cu totul diferit de așa-zisul circuit de care ni se vorbise și pe care mi-l imaginam foarte bine precis și organizat. Cu 3400 de buletine de vot împărțite în 5 saci, împreună cu 2 membri  (2 studenți, singurii care au acceptat să mă însoțească), m-am așezat la rândul al cărui capăt nu se vedea. Lângă noi, o doamnă singură trăgea de un sac plin ochi și de alți 3 saci cu voturi separate, așa cum ni s-a solicitat! Am încercat să o ajutăm, cât am putut. Noapte, frig, vânt…Polițiști și jandarmi care, fără să intervină, se uitau la noi cum ne îmbulzim, trișăm ca să ajungem mai în față, ne certăm, ne dezumanizăm! Pe la 03:15, însoțitorii mei nu mai pot sta. Nu știam că vom întârzia atât de mult și ei aveau cursuri/ examen. Ce să fac? Îi las ă plece. După 2-3 mutări (o înaintare de o jumătate de metru la câteva zeci de minute), îmi dau seama că nu voi putea ajunge la ușă. Nu mă puteam descurca cu 5 saci plini pe jumătate. Îmi sun președintele care avea un bon de ordine undeva pe la 500… Vedem alți locțiitori care rămân singuri (cum să obligi un om care a venit să te ajute să cari sacii, să îndure frigul și să piardă noaptea, când la sosirea dimineții trebuie să meargă la serviciu?!) și care își cheamă, disperați, în miez de noapte, membrii familiei să le aducă un șal, o haină mai groasă, încălțări. (trecem din mână în mână niște cizme, la un moment dat). Se filmează, se fac poze și se trimit pe rețelele de socializare. Apare și o echipă a unei televiziuni locale. Nu se ia nicio măsură. Nu vine nimeni să ne explice de ce suntem într-un haos total. Cu cât ne apropiem de ușă, cu atât îndârjirea de a termina odată crește! Mai multă înghesuială, mai multe voci ridicate, mai multă răutate… La 05:20, am reușit să intru în sala de sport, ca să predau sacii. Alte hârtii de completat! Toată lumea epuizată, grăbită să scape de o povară! Nimeni nu poate da o explicație pentru ceea ce s-a întâmplat afară… Cine e responsabil de această lipsă de organizare? Nimeni! Pentru că nimeni nu a gândit pas cu pas întregul proces de votare. Proceduri și hotărâri asupra cărora s-au făcut modificări, informări de care nu s-a mai ținut cont ( și mă refer aici de raportările secțiilor de votare unde au apărut erori, care ar fi trebuit să fie preluate separat), favoruri/ intervenții pentru obținerea unor bonuri de ordine, toate demonstrează incapacitate de organizare, pasivitate, nepăsare, iresponsabilitate, lipsă de respect!

Obosită, cu dureri de cap și cu o teribilă febră musculară,

Un locțiitor al unei secții de votare

Rugam organele competente să se autosesizeze în acest caz. Asteptam un raspuns oficial pe pagina office@republikanews.ro.