Atâta grație, atâta frumusețe…

Printre atâtea tentații propuse de canalele de sport, am ales, aseară, calificările de la gimnastică ritmică. Nu numai pentru că România avea o candidată, pe bucureșteanca Ana Luiza Filiorianu, dar pentru ireala frumusețe a acestui sport am considerat că – măcat și pentru o zi, două – chiar că a meritat să las celelalte sporturi în plan secund.

Din capul locului trebuie spus că Lizi, așa cum este alintată gingașa copilă în vârstă de 17 ani, a plecat spre Jocurile Olimpice de la Rio din postura sportivului care a readus gimnastica ritmică din România la Jocurile Olimpice după 20 de ani! Adică dintr-o situație extrem de grea, postura din care a concurat apăsând enorm pe firavii săi umeri la cele 42 de kilograme și înălțimea de 1.64 m…

Nici măcar nu trebuie să pedalăm prea mult pe ratarea calificării în finală după ce s-a clasat pe locul 22, cele patru note obținute – 16,850 la cerc, 16,800 la minge, 16,808 la măciuci şi 17,000 la panglică – arătând diferența clară între primele zece, finalistele, și ea.

Lipsită de experienţa marilor competiţii, dar cu o atitudine curajoasă şi evoluţii sigure, Ana Luiza Filiorianu a obţinut un total de 67.458, cele mai bune punctaje avându-le rusoaicele Margarita Mamun (74.383) și Iana Kudriavțeva (73.998)…

Priveam competiția și nu mă mai săturam de atâta grație, atâta frumusețe… Și mă gândeam câte mii de ore de muncă incumbă un astfel de turneu. Câte sacrificii și câtă frustrare de vreme ce sportivele din România sunt obligate să se pregătească fracționat, pe sferturi sau jumătăți de sală, în zgomotele inerente produse de sportivii care se pregătesc la alte discipline sportive!

Mi-am reamintit de saga micuțelor gimnaste de la CSM Ploiești, Denisa Stoian, Miruna Ciocârlan și Livia Harcan, trei dintre gimnastele de mare viitor ale României. Antrenate de Simona Puiu și coordonate de Liliana Băescu, cei trei pui de om învață să performeze în acest secol XXI având condiții apropiate celor din anii ’70! Adică de pe vremea când Rusia, de exemplu, avea academii de gimnastică ritmică din care ieșeau, an de an, adevărate stele ale sportului: Irina Belova, Elena Chalamova, Natalia Lavrova, Maria Netessova, Vera Shimanskaya, Olesia Beluguina, Olga Glatskikh, Tatiana Kurbakova, Natalia Lavrova, Elena Posevina, Margarita Aliychuk, Anna Gavrilenko, Tatiana Gorbunova, Elena Posevina, Darya Shkurihina, Natalia Zueva și multe, multe altele, acestea fiind doar gimnastele premiate cu aur la olimpiadele din Sydney, Atena și Beijing…

Iar noi, avându-le la Rio doar pe Lizi și pe doamna Maria Gîrbă, antrenoarea ei, am fi vrut, probabil, să ne calificăm și în finala de zece! Eventual să avem și vreo medalie! După modelul patentat, strict românesc, de care am amintit mai sus! Ce perfidie… Câtă tristețe…

Merg pe ideea că orice învăț are și dezvăț! Că ne vom putea regrupa forțele pentru a redeveni și noi cineva în lume! Și nu numai la gimnastică, întregul fenomen sportiv are nevoie de un restart! Pentru asta ar trebui făcută o analiză la sânge în urma căreia toți cei care au adormit în scaunele călduțe să fie înlăturați! Să fie aduși în loc oameni de valoare, dispuși să muncească și să creadă în idealuri înalte, nu doar să căpușeze acest adevărat fenomen social în speranța că dacă nu curge, tot pică! Ne-am săturat de voi, ăștia, duceți-vă nouă mii de ani!

sursa foto: GettyImages