Într-un gest neobișnuit de transparență, președintele Iohannis a publicat integral ”Acordul de cooperare în domeniul securității între Ucraina și România”. Documentul a fost semnat de liderii celor două țări în cadrul summit-ului NATO de la Washington.
Pe scurt, începând de ieri, România participă oficial la războiul ruso-ucrainean, însă fără a trimite soldați pe front. Toate instituțiile statului sunt mobilizate eficient pentru a susține regimul Zelensky cu necesarul: armament, muniție, fonduri, motorină, energie electrică (de altfel, de aici provin cele mai mari facturi din UE?), informații din serviciile speciale, antrenamente pentru piloți și alte cadre militare, servicii medicale de urgență și rute pentru transportul alimentelor, printre altele.
La Cotroceni și la Palatul Victoria, sprijinirea regimului Zelensky este prioritatea principală. Acest efort uman și financiar semnificativ se desfășoară departe de privirile publicului, fiind coordonat în spatele ușilor închise de administrația de la Cotroceni și de rețelele adiacente conectate direct la Pentagon.
Românii nu au fost întrebați dacă doresc un parteneriat strategic cu Ucraina pe timp de război. Și nici nu vor fi chestionați vreodată. Românii doar vor fi chemați la arme, atunci când escaladarea conflictului va face imposibilă orice altă variantă. Iată paragraful din acordul de securitate care anunță inevitabilul: ”În cazul unei noi agresiuni ruse împotriva Ucrainei sau în cazul unei escaladări semnificative, la cererea oricăruia dintre participanți, participanții se vor consulta în termen de douăzeci și patru (24) de ore, bilateral sau prin intermediul altor canale pe care ambii le consideră adecvate, pentru a stabili măsurile adecvate necesare pentru a contracara sau descuraja agresiunea sau escaladarea.”
Această frază pare inutilă la o lectură completă a acordului. Orice acțiune suplimentară pe care România ar putea să o întreprindă în cazul unei escaladări ar implica trimiterea de trupe în Ucraina. O astfel de situație ar putea apărea, de exemplu, în cazul unei tentative de cucerire a Odesei sau în urma unei ofensive puternice din partea rușilor spre vestul Ucrainei.
România nu dispune de alte metode de a „descuraja agresiunea sau escaladarea” (pe lângă cele deja implementate) decât planificata trimitere pe front a unor detașamente de soldați, considerându-i carne de tun. De asemenea, MApN a solicitat recent medicilor de familie informații despre tinerii cu vârste între 18 și 35 de ani care au afecțiuni incompatibile cu îndeplinirea stagiului militar.
Faptul că președintele Iohannis și generalii de la Cotroceni ne-au implicat aproape fără avertisment în război este, începând de ieri, indiscutabil. De acum înainte, ne putem aștepta la orice fel de reacții din partea Rusiei. Prin urmare, ar fi prudent să verificăm mai des cutia poștală, în căutarea unui ordin de încorporare.
Iată ce afirmă Andrew A. Michta, unul dintre consilierii Pentagonului specializați în propagandă: „Avem nevoie de o viziune clară a victoriei în acest război, comunicată în termeni accesibili, astfel încât fiecare cetățean să înțeleagă direcția în care ne îndreptăm și ce se așteaptă de la el. Numai astfel o democrație poate fi mobilizată în vremuri de război și, în cazul în care descurajarea eșuează, să aibă capacitatea de a câștiga.”
Urmează o perioadă foarte tumultoasă, în contextul alegerilor prezidențiale din SUA. Ulterior, vom avea o idee clară despre cât timp mai este până la mobilizarea generală.