Profesor de drept, fost coleg cu T. Toader: Ce a fost acest jalnic spectacol?

Ce a fost acest jalnic spectacol

Mega-pledoaria lui Tudorel Toader împotriva Laurei Codruța Kovesi a fost desființată de un profestor de drept. 

Valerius Ciucă, fost coleg cu actualul ministru al Justiției, desființează toate cele 20 de capete de acuzare aduse într-un stil apropiat de cel adoptat, la finele anilor 40, de comuniștii care înfierau orândurirea capitalistă.

 

Postarea integrală a lui Valerius Ciucă:

„În anii ’50, interpretările juridice se făceau prin intermediul autorităților legale și judiciare sovietice. Astăzi, aberațiile juridice sunt acreditate prin interpretări paraconstitutionale pe care nici măcar C.C. nu poate să și le asume într-un mod decontextulist. Cu alte cuvinte, fără caz, nu există soluție… Cine promovează soluția înaintea cazului, se pare, forțează dreptul…

Ce-a fost asta? Ce-a fost acest jalnic spectacol ? Cum poți tu, Românie, să suporți asemenea nenorocire?

Totul este deconcertant. În afară oricărei ordini legale sau constituționale, cineva ne povestește despre ce-ar fi trebuit să se întâmple dar nu s-a întâmplat… Nici o umbră de instituție nu a fost prezența la această povestire. Instituțiile s-au ascuns pentru a ascultă vocea unei ectoplasme judiciare fără nici cea mai mică competență în materie de jurisdicție. România nu este țară saradelor; nu ne jucăm cu competențele ei instituționale și nu facem din acestea platforme de parelnice opinii. Dacă, cineva își permite să batjocorească acastă nație și să relativizeze acest stat cu instituțiile sale sobre și constituționale, înseamnă că peste 20 de milioane de români nu se regăsesc pe teritoriul pe care antecesorii lor serioși i l-au rezervat… Nici cele mai elucubrante gânduri ale noastre nu pot fi “gazde” ale acestor stupefactii. Nici unul dintre cele 20 de puncte nu are susținere juridică sau rațională. Oricare dintre pricinile prezumtioase este obiect de judecată.

Cum este posibil că factorul politic să-și permită a judecă? Unde s-a mai întâmplat asemenea absurditate fără a fi catalogată că gravă ingerință în actul de justiție? Justiție înainte de justiție? Unde s-a mai întâmplat asta? Nici măcar la prezumtiosii stalinisti… Este de-a dreptul siderant să văd la “oameni ai instituțiilor” conduită lipsită de minimă inițiere instituțională…

Să te inflacarezi în față proclamatiilor media este meritoriu. Înseamnă că sufletul tău este, încă, vibratil. Dar, să rămâi pasiv la iraționalitatea pură a celor care trebuie să întruchipeze sufletul statalității, este că și cum ai fi catatonic la scenă uciderii familiei tale… Iar asta nu mai este glumă…”