Planul nebunesc de a detona o bombă cu hidrogen pe lună! Care este povestea

În anii 1950, în vreme ce URSS aparent sprinta înainte în cursa spațială, oamenii de știință americani au pus la cale un plan bizar – distrugerea suprafeței Lunii pentru a-i speria pe sovietici.

Momentul în care astronautul Neil Armstrong a pășit pe suprafața Lunii în 1969 este unul dintre cele mai memorabile momente din istorie.

Dar dacă Luna pe care a pășit Armstrong ar fi cicatrice de cratere uriașe și otrăvită de efectele bombardamentelor nucleare?

Cum a început?

L.Reiffel sau Leonard Reiffel, unul dintre cei mai importanți fizicieni nucleari din America. A lucrat cu Enrico Fermi, creatorul primului reactor nuclear din lume, cunoscut drept „arhitectul bombei nucleare”.

Proiectul A119, așa cum era cunoscut, a fost o propunere extrem de secretă de a detona o bombă cu hidrogen pe Lună. Bombele cu hidrogen au fost mult mai distructive decât bomba atomică aruncată asupra Hiroshima în 1945 și cea mai recentă în proiectarea armelor nucleare la acea vreme. Solicitat de ofițerii superiori ai Forțelor Aeriene să „accelereze” proiectul, Reiffel a produs numeroase rapoarte între mai 1958 și ianuarie 1959 privind fezabilitatea planului.

Carl Sagan

Incredibil, un om de știință care a permis această schemă îngrozitoare a fost viitorul vizionar Carl Sagan. De fapt, existența proiectului a fost descoperită abia în anii 1990 pentru că Sagan îl menționase într-o aplicație către o universitate de elită.

Deși ar fi putut ajuta să răspundă la unele întrebări științifice rudimentare despre Lună, scopul principal al Proiectului A119 a fost acela de a demonstra forța. Bomba ar exploda pe linia Terminator numită corespunzător – granița dintre partea luminoasă și întunecată a Lunii – pentru a crea un fulger strălucitor de lumină pe care oricine, dar în special oricine din Kremlin, l-ar putea vedea cu ochiul liber. Absența unei atmosfere însemna că nu ar fi un nor ciupercă.

Există o singură explicație convingătoare pentru a propune un astfel de plan îngrozitor – iar motivația pentru acesta se află undeva între nesiguranță și disperare.

1952

În 1952, SUA au explodat prima bombă cu hidrogen. Trei ani mai târziu, sovieticii au șocat Washingtonul explodându-le pe ale lor. În 1957 au mers mai bine, furând un avans în cursa spațială odată cu lansarea Sputnik 1, primul satelit artificial pe orbită în jurul lumii.

Nu i-a ajutat pe americani faptul că Sputnik a fost lansat deasupra unei rachete balistice intercontinentale sovietice – deși una modificată – și nici că încercarea SUA de a lansa o „lună artificială” s-a încheiat cu o explozie uriașă, de foc. Infernul care a consumat racheta lor Vanguard a fost filmat și prezentat în întreaga lume. Un buletin de știri britanic la acea vreme era brutal: „EȘEC… într-adevăr un mare eșec… în domeniul prestigiului și al propagandei…”.

Ce s-a întâmplat după aceea?

În tot acest timp, elevilor din SUA li s-a arătat faimosul film informativ „Duck and Cover”, în care Bert, broasca țestoasă animată, îi ajută să-i învețe pe copii ce să facă în cazul unui atac nuclear.

Mai târziu în același an, ziarele americane care citeau o sursă de informații de rang înalt au raportat că „Sovieții vor bombarda luna H la aniversarea revoluției din 7 noiembrie” (The Daily Times, New Philadelphia, Ohio) și apoi au continuat cu rapoarte că sovieticii ar putea fi deja plănuiesc să lanseze o rachetă cu arme nucleare către cel mai apropiat vecin al nostru.

Ca și în cazul altor zvonuri din Războiul Rece, originile sale sunt greu de înțeles.

În mod ciudat, această sperietură i-a motivat probabil pe sovietici să-și dezvolte planurile. Cu numele de cod E4, planul lor a fost o copie carbon a americanilor și, în cele din urmă, a fost respins de sovietici din motive similare – teama că o lansare eșuată ar putea duce la căderea bombei pe pământul sovietic. Ei au descris potențialul unui „incident internațional extrem de nedorit”.

Lecția sa supremă, poate, este că nu ar trebui să trecem niciodată peste lucrarea de cercetare cu numele blând birocratic fără, cel puțin, să o citim mai întâi.

‎

Sursă: bbc.com

Mai multe știri pe republikanews.ro.

Ne găsiți pe pagina de Facebook RepublikaNews.