ORBAN BÁCSI ȘI ILIBERALISMUL- de Cristian Felea
rnews
Astăzi despre democrație vorbește toată lumea, și la Washington, și la Bruxelles, și la Moscova, ba chiar și la Beijing. Apoi fiecare adaugă ce-i convine: liberală, a poporului, originală etc. Viktor Orban s-a remarcat alăturând democrației ca formă de guvernare, termenul de doctrină iliberală. Ideile sale sunt astăzi larg dezbătute. Pentru liderul unei țări mici din centrul Europei nu este puțin lucru.
Totul a început cu discursul lui Viktor Orban de la Băile Tușnad, din iulie 2014, după ce coaliția formată de FIDESZ (ca lider) și Partidul Creștin Democrat Popular (KDNP) a câștigat alegerile cu o majoritate parlamentară de două treimi.
Având astfel o majoritate confortabilă, premierul maghiar s-a situat în poziția din care să afirme: “Discursul meu astăzi nu se referă la alegeri. Am fost prezentați ca cei care vor schimba regimul, pentru că s-a simțit nevoia evocării necesității unei schimbării de regim. Ceea ce înseamnă foarte clar că pentru noi schimbarea regimului trebuie să fie o experiență generațională pornind de la care vor compara totul, cu care vom măsura totul, de unde vom începe să definim absolut tot ce se va întâmpla în jurul nostru.”
Schimbarea de regim pe care Viktor Orban o evoca la acel moment avea, în viziunea sa, aceeași magnitudine ca cele trei schimbări de regim care afectaseră Ungaria în secolul XX, și anume cea de după primul război mondial, cea de după al doilea război mondial și, în fine, schimbarea de regim care a debutat în 1990, odată cu retragerea trupelor sovietice.
Condițiile noii schimbări de regim, afirmă Orban, au fost create de criza financiară din lumea occidentală, care a debutat în anul 2008. Chiar dacă la început criza financiară nu prefața schimbarea de regim politic ca fiind o necesitate obiectivă, la numai șase ani trecuți toată lumea putea să sesizeze că lumea era în profundă schimbare. Așa că, la Tușnad, Viktor Orban a enunțat public pentru prima oară celebra sa teorie a “democrației iliberale”:
“Suntem nevoiți să mărturisim într-o frază un aspect ce poate fi considerat un sacrilegiu în ordinea mondială liberală. Trebuie să afirmăm că o democrație nu trebuie neapărat să fie liberală. Doar pentru că nu este liberală nu înseamnă că nu poate fi în continuare o democrație. Mai mult, trebuie să atragem atenția că probabil societățile constituite pe baze liberale de organizare a statului nici nu vor mai fi capabile în viitorul imediat să se mențină competitive, urmând să fie depășite, asta în cazul în care nu vor fi capabile să se reformeze substanțial. (…)
Națiunea ungară nu este o simplă sumă de individualități, ci o comunitate care se cere organizată, fortificată și dezvoltată, iar pentru a reuși acest lucru noul stat pe care îl vom construi este unul iliberal sau, altfel spus, non-liberal. Nu înseamnă că negăm valorile fundamentale ale liberalismului, cum este libertatea individuală etc. Dar nu vom face din ideologia liberală fundamentul organizării statului, ci aplicăm specificul național, punem în loc o abordare specifică nouă.”
