Orașul Cancerului Negru

Jegul pe care îl respirăm în Ploiești, la fel de împăcați ca și condamnatul care-și întâlnește, pe eșafod, ghilotina mântuitoare – întrebările suplimentare fiind un lux pe care-l lăsăm, nesimțit de relaxați, în sarcina generațiilor viitoare – își găsește explicația exact în jegul din noi.

La Ploiești, am dezvoltat nesimțirea într-un asemenea grad încât nici măcar o soluție finală nu ar reuși să schimbe, într-un mod sensibil, huma din care suntem modelați.

În Ploiești, așadar, nu miroase a rahat din cauza rafinăriilor.Trebuie să fii lovit de dambla ca să acuzi un furnal că scoate, de la sine putere, fum canceros. Poți fi, însă, tăios de lucid când acuzi, pe bună dreptate, o clică de nespălați, puși politicește în poziții decizionale, care se scarpină în nas și nu iau măsuri radicale pentru a închide fabricile aducătoare de moarte pe termen lung. Pentru că filtrele sunt montate (sau nu) de oameni. Monitorizarea este făcută de oameni. Deciziile de amendare, de pedepsire sunt luate de oameni. Iar la noi, în Ploiești, în cel mai expus oraș din România, oamenii sunt niște ticăloși.

Publicul? Public nu avem. În cel mai canceros aer din România nu s-a ieșit niciodată, masiv, în stradă, ca să se protesteze împotriva poluării, pentru a obliga „marii contribuabili” la investiții în mediu. Ăștia suntem. Așteptăm să moară altul, întotdeauna.

Noi suntem de fier, nouă nu ni se întâmplă – perversitatea asta zace în mintea fiecăruia. Și ne continuăm viața. Ne ducem copiii la școală, ne bem mințile prin cârciumile urbei, ne certăm, ne împăcăm. Și mai murim, din când în când.

„Ai auzit, bă, a murit și cutărică?”. „Da, bă, Doamne-ferește”. Trei cruci cu limba și depășim, indiferenți, dramele zilei.

Jegul în care ne zbatem are și o explicație politică, desigur. Imaginea jalnică a Ploieștiului, fețele triste ale trecătorilor, încruntarea din privirile tuturor – toate se pot explica în degradarea societății în care trăim. Clasa politică este o adunătură de ticăloși fără caracter, milogi și sugători de bani nemunciți, presa este infiltrată de toți neaveniții, parveniții, derbedeii doritori și ei de împlinire materială fără muncă, administrația este stricată de politic în cel mai obscen mod cu putiință. Nimeni nu vrea un viitor pentru ceilalți, pentru cetate. Vrea nemurirea pentru el și pentru plozii lui. După ei potopul.

Iau astăzi, la întâmplare, subiectul presei – la fe de canceroasă ca orice altă structură a societății.

Pe vremuri, mogulii nu lăsau numai jeg în urmă. Un Dinu Patriciu a fost acuzat de toate relele din lume. De la furt la ce vreți voi. Însă miliardele furate de Patriciu au susținut, totodată, titluri care nu se putea susține singure. Ziarul Adevărul, un quality excepțional, la vremea lui – ani de zile, mii de salarii, o afacere de tip occidental. Patriciu a pierdut aici. Ce conta – avea de unde, nu? Dilema – ani de zile aparatul financiar al lui Dinu a vărsat bani într-un așezământ cultural dedicat unui target elitist. Fără banii lui Dinu, probabil murea, fiindcă o asemenea platformă nu se putea susține din vânzări. Însă ea trebuia să existe. Mai erau și niște fundații. Mogulul rău Patriciu a vrut să lase, în urma lui, și lucruri bune, obligatorii într-o societate civilizată, conștient fiind că pierde bani. Repet, nu îl apăr. Știu foarte bine și câte lighioane a susținut Dinu, cum a făcut banii, etc.

Însă astăzi ce avem? Manipularea psihedelică marca Antena 3 și jegul otevist al RTV. Sebastian Ghiță. Un om tânăr a creeat cea mai sinistră platformă de televiziune a secolului în care trăim. Grotescul, absurdul, manipularea, minciuna – toate își găsesc casă bună la RTV. Dan Diaconescu leșină de invidie – RTV a depășit orice limită. Și totul, nu-i așa, în numele libertății de exprimare. Cu ce a venit Sebastian Ghiță în contrapondere? Cu nimic. Un tânăr educat, un geniu în afaceri, după cum s-au găsit mulți să-l laude, lasă în urma lui RTV. Punct. Nu îl interesează cultura, profunzimea, noblețea? Crede că societatea viitoare, care va fi și a copiilor lui, nu mai are nevoie de elitism? Nu știu. Știu doar ceea ce văd. Văd milioane de euro investite în propriul interes. Exclusiv. Și el gândește la fel – „după mine potopul”. Partea proastă e că are dreptate. Potopul va veni. La fel de vulgar și tabloid ca o burtieră de RTV.