Lacul Miresei sau lacul Bisericii de la Câmpina este cunoscut ca o apă blestemată, o atracţie inexplicabilă pentru sinucigaşi şi un loc în care se petrec accidente mortale. Aflat în imediata apropiere a Bisericii Sfinţii Voievozi din oraş, este unul dintre cele mai frumoase locuri ale zonei. A fost amenajat în urmă cu câţiva ani şi este o destinaţie extrem de căutată, în special vara, dar şi o atracţie care inspiră teamă din cauza legendelor ţesute în jurul acestui loc. Se spune, printre localnici, că în fiecare an, lacul îşi cere „tributul”. Şi asta din cauza poveştilor care circulă şi care, pur şi simplu, te înfioară. Una dintre ele vorbeşte despre existenţa, în jurul anului 1200, a unei mănăstiri de călugări în care au avut loc păcate grele, iar Dumnezeu i-a pedepsit pe bărbaţii care nu au respectat jurământul de credinţă. O furtună iscată din senin într-o noapte a distrus lăcaşul, împreună cu chiliile, iar toţi monahii şi-au găsit sfârşitul pe fundul lacului. O a doua legendă povestită de localnici este a unei biserici care exista pe acest loc, în jurul Primului Război Mondial. În timpul unei slujbe, biserica s-a prăbuşit din senin peste toţi credincioşii aflaţi înăuntru, şi, pentru ca nici unul să nu-şi găsească scăpare, pentru că erau păcătoşi, o apă mare a acoperit biserica şi i-a înghiţit pe toţi. Se spune că, atunci, un preot, aflat şi el în biserică, a proferat un blestem asupra locului: aşa cum se îneacă şi el, să se înece şi alţii. Tot de lac se leagă şi povestea unei tinere nefericite în dragoste, legendă care ar fi dat şi unul din numele apei. O fată pe care părinţii au forţat-o să se mărite, împotriva voinţei ei, cu un bărbat urât, bătrân, dar bogat, deşi ea iubea pe altcineva, s-a aruncat în apă în ziua nunţii, îmbrăcată în rochie de mireasă. Dimineaţa, pe luciul apei nu mai era decât voalul alb şi florile de lămâiţă. Mulţi dintre câmpinenii care locuiesc în apropierea lacului povestesc că, în nopţile cu lună plină, mireasa nefericită apare plutind pe lac. Legendele despre biserica scufundată sau mireasa sinucigaşă sunt acceptate de unii dintre localnici, pe când scepticii spun că sunt poveşti scornite. Este cert, însă, că foarte multe persoane, în special bărbaţi tineri, şi-au găsit sfârşitul în lac. Unii pentru că s-au sinucis, atraşi irezistibil de apa tulbure şi adâncă, alţii pentru că s-au înecat la scăldat, în condiţii inexplicabile. Despre sinucigaşii bărbaţi se spune că vin ca hipnotizaţi pe cărarea care duce la lac. Sunt „aleşi“ de mireasă şi merg spre apă ca şi cum ar merge la întâlnirea cu o femeie, fără a putea fi opriţi. În toate cazurile, morţile au fost precedate de un vuiet al lacului, un freamăt bizar care se aude în fiecare an din adâncuri. Este semn că apele cer „suflet de om tânăr, în special de bărbat”, după cum se exprimă localnicii. Pe vremuri, bunicii avertizau copiii să nu meargă la scăldat câteva zile după ce apa îşi cerea tributul, adică după ce lacul „urlase“. De fiecare dată, fenomenul era urmat de un înec al vreunui băiat sau bărbat. O bătrână care locuia în apropiere cocea o pită de casă, în care înfigea o lumânare.
Când „dădea de mâncare“ lacului, pâinea respectivă se oprea într-un loc sau altul, în care erau găsite ulterior trupurile celor înecaţi, deşi aceştia fuseseră căutaţi în zadar de localnici curajoşi care se scufundau în lac. În acest mod, cu pâinea în care se afla o lumânare, cu câţiva ani în urmă, au fost găsiţi şi doi îndrăgostiţi care au ales să se sinucidă decât să fie despărţiţi. Indiferent, însă, de toate aceste legende, indiferent dacă sunt sau nu crezute, Lacul Bisericii din Câmpina reprezintă unul dintre cele mai importante puncte turistice ale celui de-al doilea municipiu al judeţului.
sursa – adevarul.ro