Incredibila poveste a omului pe care drogurile l-au adus în pragul morţii. Medicii îi mai dăduseră doar două săptămâni de viaţă…

“Eram un copil bun, n-am fost un copil rau. Nu trebuie să fii un copil rău ca să ajungi rau. Trebuie să fii lipsit de Dumnezeu”. Aşa îşi începe povestea Marian Mocanu, un tânăr în vârstă de 33 de ani, absolvent al “Colegiului Naţional de Arte “Dinu Lipatti” din Bucureşti. Un om care astăzi a renăscut din propria cenuşă. A consumat droguri vreme de 12 ani. De toate, de la marijuana şi etnobotanice, până la heroină şi cocaină. Îşi aminteşte cu groază că a vândut inclusiv căruciorul fetiţei sale pentru a-şi procura substanţele fără de care el credea că nu mai pate trăi. Ajunsese o umbră de om, o legumă… A intrat în comă în nenumărate rânduri şi a dat în septicemie…Medicii i-au mai dat două săptămâni de viaţă… Au trecut de atunci 7 ani, iar Marian Mocanu este un alt om. A lăsat în urmă acei ani cumpliţi din viaţa sa, este reabilitat, are o familie frumoasă şi, foarte important, …cântă din nou la vioară. Crede cu tărie că povestea sa poate constitui o lecţie de viaţă pentru mulţi.

Rep. Din ce cauză aţi început să consumaţi droguri?

M.M. Aveam vreo 16 ani şi voiam să fac ceva interesant, să fiu popular printre colegii şi prietenii mei. Mai mult, părinţii mei, muzicieni de profesie, nu aveau niciodată timp pentru mine…Am vrut să le atrag atenţia şi aşa a început calvarul.

Rep. Când v-aţi dat seama că s-a instalat dependenţa şi că aţi fi dispus să faceţi orice pentru a nu intra în sevraj?

M.M.A durat câteva luni bune până să îmi dau seama că sunt dependent fiindcă nu făceam pauze. La un  moment dat, am avut  o pauză şi am început să am dureri mari de oase şi stări de depresie, de irascibilitate. Se instalase deja dependenţa. Am început să vând lucruri din casă, chiar să fur… Şi uite aşa, dintr-un copil cuminte, de familie bună, ajunsesem la marginea societăţii. Au trecut anii şi, adult fiind, odată cu venirea pe  lume a  fetiţei mele, am vândut inclusiv căruciorul ei pentru a-mi procura drogurile.

Rep. Cât a durat tot acest calvar?

M.M.În jur de 12 ani. Am consumat de toate, de la marijuana şi etnobotanice, până la heroină, cocaină şi lista poate continua. Pe toate le-am încercat. Ajunsesem un cadavru viu.Nu mai eram în stare de nimic. Singurul meu gând, când mă trezeam dimineaţa, era să îmi procur dozele necesare supravieţuirii, credeam eu…

Rep. Aţi ajuns în pragul morţii…

M.M.Da. Am fost în comă în nenumărate rânduri. Când am ajuns la spitalul “Victor Babeş”, făcusem septicemie. Medicii au vrut să îmi amputeze atunci braţul drept. Mi-au zis că mai am de trăit cam două săptămâni.Când mi s-a spus asta,parcă m-aş fi trezit dintr-un somn adânc .Am realizat cât de mult mi-am bătut joc de viaţa mea şi a celor dragi mie şi m-am rugat la Dumnezeu să îmi mai dea o şansă.

Rep. Şi v-a dat-o…

M.M.Da, mi-a dat-o, foarte mult şi prin intermediul oamenilor care mi-au fost alături. De la medici, până la familie fiindcă prieteni nu mai aveam. A urmat o lungă şi îngrozitoare perioadă de dezintoxicare. Va spun, a fost cumplit. Sevrajul îmi producea dureri fizice de neimaginat. Dumnezeu mi-a dat forţa necesară să nu renunţ, să nu abandonez lupta. Iata-mă astăzi, după 7 ani, un om renăscut, practic, din propria cenuşă.

Rep. Vă este teamă de o posibilă recădere?

M.M.Nu, nu îmi este teamă şi, vă spun, contează psihicul, credinţa şi dorinţa de a nu-ţi mai face rău în mod voit şi conştient. Să ştiţi că în această lume a drogurilor nu intră neapărat cei slabi, cei mai puţin inteligenţi sau cei proveniţi din medii defavorizate. Nici pe departe… Oricine poate cădea în această capcană. Ce-i drept, nu orice poate şi ieşi…