„ Greenpeace are o poziție fermă împotriva energiei nucleare. Riscurile pe care le implică această energie sunt prea mari, așa cum am văzut în nenumărate cazuri. Ce se întâmplă la Zaporizhzhia, în Ucraina, este doar cel mai recent exemplu. În ceea ce privește proiectul de la Doicești, ne este greu să credem că autoritățile care nu au fost în stare să organizeze o consultare publică vor reuși să se asigure că proiectul nu este prea riscant pentru un amplasament aflat într-o localitate cu mii de oameni, la doar 10 km de Târgoviște și la 90 de km de București.„
Mihnea Matache, PR & Comunicare Greenpeace Romania
După declarația comună a președinților Donald Trump și Klaus Iohannis din 20 august 2020 – „România și Statele Unite recunosc că securitatea energetică este securitate națională. (…) România și Statele Unite vor analiza modalități de îmbunătățire a climatului investițional în domeniul energiei în beneficiul ambelor țări. Mai mult, încurajăm puternic colaborarea strânsă a industriilor noastre pentru a sprijini obiectivele României în domeniul energiei nucleare civile.” –, cooperarea româno-americană în sectorul nuclearo-energetic a început să dobândească coerență și consistență.
Iohannis în vizită la Casa Albă. Sursa: Wikimedia
În 9 octombrie 2020, România a semnat cu Statele Unite un Acord interguvernamental în domeniul energiei nucleare, care a fost ratificat în Parlament cu o largă susținere. Tot în octombrie 2020, US Exim Bank și-a exprimat, printr-un memorandum de înțelegere încheiat cu Ministerul Energiei din România, interesul de a finanța proiecte importante de investiții energetice în România, inclusiv cele nucleare, în valoare totală de 7 miliarde de dolari.
Anterior, în martie 2019, Nuclearelectrica și compania americană NuScale semnaseră un memorandum de înțelegere privind perspectiva de a colabora în dezvoltarea, autorizarea și construcția unui reactor modular mic în România. Apoi, la începutul lunii noiembrie 2021, la COP 26, NuScale și Nuclearelectrica au semnat un acord de colaborare pentru a accelera implementarea proiectului primului reactor modular de mici dimensiuni în Europa.
În 24 mai 2022, Nuclearelectrica, NuScale și E-Infra (prin Nova Power & Gas) au semnat un memorandum de înțelegere privind analiza posibilităților de a dezvolta primului reactor modular mic din România pe amplasamentul fostei termocentrale de la Doicești, județul Dâmbovița. Mai apoi, la finele lunii septembrie 2022, Nuclearelectrica și Nova Power & Gas au lansat compania de proiect RoPower Nuclear, pentru dezvoltarea proiectului reactoarelor modulare mici de la Doicești.
GREENPEACE VREA SĂ SE ȘTIE CĂ SE OPUNE „PROIECTULUI DE LA DOICEȘTI”!
Joi, 3 noiembrie ac., activiștii Greenpeace au decis că a venit momentul unei interacțiuni active cu locuitorii Doiceștiului, localitatea dâmbovițeană care poate deveni din deceniul următor noua Cernavodă, al doilea pol (în succesiune temporală și ca importanță) al producției de energie din surse nucleare.
Protest Greenpeace la Doicești. Sursa: Wikimedia
Cei de la Greenpeace consideră că, deși „au trecut luni de zile de la anunțarea alegerii localității Doicești ca amplasament pentru reactoarele modulare de mici dimensiuni, localnicii nu au avut șansa să-și clarifice nelămuririle și să își exprime atitudinea față de acest proiect”; în speță este vorba de proiectul SMR al americanilor de la NuScale, demarat de asocierea sus menționată, RoPower Nuclear.
Prin urmare, activiștii îmbrăcați în verde s-au postat în fața Casei de Cultură din Doicești pentru a „veni în sprijinul locuitorilor” cu informațiile necesare pentru a-și forma o părere, și anume una similară cu a celor de la Greepeace: „Stop Nuclear!”
Și care au fost informațiile puse de activiști la îndemâna locuitorilor din Doicești? În primul rând un interviu cu Jan Haverkamp, prezentat ca „expert senior în energie nucleară și politici energetice la Greenpeace”, respectiv un al doilea interviu cu Edwin Lyman, „expert în energie nucleară la Union of Concerned Scientist”.
În urma acțiunii, Greenpeace Romania a publicat o declarație, în care a adus și o serie de acuzații, pe care le redau aici pe scurt:
(i) „… această tehnologie este încă în curs de dezvoltare și implementarea ei este anevoioasă. Practic, nu există niciun reactor de tip SMR nicăieri în lume; proiectul de centrală nucleară propus de compania NuScale, compania care comercializează reactoarele, nu a ajuns nici măcar la stadiul de prototip funcțional„;
(ii) „Într-o conferință de presă din 15 iunie 2022 de la Doicești, la care nu au fost invitați și cetățenii localității, directorul general Nuclearelectrica, Cosmin Ghiță, a omis să ofere un răspuns clar în legătură cu zona de excludere pentru reactoarele care urmează să fie amplasate. Nici până astăzi, Nuclearelectrica nu a făcut publică această informație„;
(iii) „Pe lângă riscurile pe care le presupune amplasarea discutabilă a reactoarelor, acest proiect necesită costuri imense de implementare și mentenanță, costuri care nu sunt justificate atunci când le raportăm la capacitatea de producție a acestor instalații„.
Cât privește informațiile cuprinse în expunerile făcute de cei doi experți, cine este interesat le poate găsi urmărind link-urile pe care le-am postat în subsolul textului. Redau totuși, în cele ce urmează, două scurte pasaje extrase din interviul acordat de Jan Haverkamp (vezi greenpeace.org/romania/articol/7918), mai mult pentru a stârni curiozitatea:
„Greenpeace Romania: Ce crezi despre alegerea Doiceștiului pentru amplasarea SMR-urilor în România?
Jan Haverkamp: Observând uriașele turnuri de răcire de care avea nevoie vechea centrală pe cărbune, se vede deja că râul Ialomița nu este sursa optimă de apă de răcire pentru 462 MW de capacitate de energie electrică nucleară. De asemenea, distanța de 10 km față de un oraș populat precum Târgoviște nu este prea potrivită. Motivul acestei alegeri este politic, nu o alegere logică bazată pe argumente inginerești. Este clar că lobby-ul nuclear din România este disperat să arate un progres, în loc să urmărească în mod inteligent evoluțiile din jurul tehnologiei SMR. Vor să meargă prea repede într-un domeniu prea incert. (…)
Greenpeace Romania: Alegerea Doiceștiului a fost făcută fără consultarea oamenilor din comunitate. Ce crezi despre această situație?
Jan Haverkamp: Ei bine, atunci nu poate fi o alegere finală. Atunci când vor trebui efectuate procedurile obligatorii stipulate în Convenția de la Aarhus, Convenția Espoo și Directiva europeană de evaluare a impactului asupra mediului (EIA), trebuie să existe o comparație serioasă cu alte amplasamente potențiale, lăsând <toate opțiunile deschise> – acest lucru înseamnă, de asemenea, că ar trebui să fie posibil să fie localizate planurile și în altă parte. Dacă România nu face acest lucru, ne vom întâlni cu autoritățile în procedurile de apel și în instanțele de judecată de la Geneva și planurile vor fi amânate cu mult. Practic, alegerea unui amplasament înainte de a avea o consultare largă cu comunitățile din toate amplasamentele potențiale arată că autoritățile nu sunt serioase în privința acestui proiect. Dacă aceasta este situația, ar trebui să întrebăm autoritățile de ce irosesc banii și distrag atenția pentru asta. Avem de rezolvat o problemă climatică și o criză energetică.”
Din ce am observat, echipa de activiști ai Greepeace Romania care s-a deplasat la Doicești era formată din mulți foarte tineri membri ai organizației, așa numita Generație „Z„; aspect important cred eu, pentru că ei sunt cei pentru care dorim să construim lumea de mâine.
Proiectele nucleare la care se lucrează acum vor prinde contur și vor fi date în folosință (sperăm), undeva după anul 2030, când generația „Z„ va fi principala forță motrice a țării. Se cheamă, deci, că părerea acestei generații despre proiectele nucleare de mâine ar trebui luată foarte în serios, așa cum se cuvine într-o societate matură.
Eu unul mi-am dorit să aflu mai multe despre obiecțiile pe care Greenpeace Romania le aduce vis-a-vis de proiectul de la Doicești și am intrat într-un dialog pentru „RepublikaNEWS” cu Mihnea Matache (PR & Comunicare), care a venit cu următoarele precizări:
„Tot demersul este înconjurat de mister, autoritățile nu reușesc să răspundă la întrebări concrete. Singura consultare publică a comunității locale a fost făcută fără prezența cuiva din partea Nuclearelectrica sau din partea Ministerului Energiei. Este o lipsă totală de transparență și asta ne face să fim foarte sceptici în legătură cu acest proiect.
Ce au făcut entitățile implicate nu prea se pot numi demersuri. Cum am mai spus, nu este niciun plan publicat, sunt doar promisiuni nefondate prin presă că tehnologia este sigură și că populația locală nu va fi expusă niciunui risc. Nu a existat nicio discuție reală între Ministerul Energiei, Nuclearelectrica, Nova Power & Gas și comunitatea locală. Greenpeace a participat la singura consultare publică din Doicești pe acest subiect și am discutat cu zeci de localnici deznădăjduiți. Ne-au spus că nimeni nu le-a prezentat riscurile pe care le implică acest proiect și nu le-a cerut în niciun fel părerea.„
Sigur că nu este ușor să intri într-un dialog cu oamenii simpli sau cu activiștii care militează pentru un „mediu sănătos”, dar autoritățile și companiile noastre trebuie să o facă, și încă inteligent și cu răbdare.
Miza principală o reprezintă, până la urmă, contactul permanent și activ cu comunitățile din zonă, dat fiind că este firesc ca oamenii să fie îngrijorați, mai ales dacă dialogul este formal ori, mai rău, este evitat.
CONTROVERSE ȘI SOLUȚII EGAL PROGRES, ALTMINTERI NU SE POATE
„Italienii de la Beltrame, care au achiziționat în acest an activele funcționale de producție ale Combinatului de Oțeluri Speciale (COS) Târgoviște, au semnat, prin compania Donalam, un memorandum de înțelegere pentru implementarea reactoarelor modulare mici (SMR) cu RoPower, compania înființată de Nuclearelectrica pentru a dezvolta aceste reactoare împreună cu americanii de la NuScale”, anunță Economedia.ro.
Semnarea contractului între Beltrame Group și RoPower Nuclear. Sursa: Wikimedia
Conform comunicatului Nuclearelectrica, acționar al RoPower Nuclear, obiectivul memorandumului este de a explora oportunitățile de cooperare și de investiții în sprijinul dezvoltării primului proiect SMR din România, care ar putea susține și producția de oțel verde a grupului italian în România. Cu alte cuvinte, proiectul SMR face pași curajoși înainte.
În principiu avem trei-patru chestiuni controversate în privința proiectelor nucleare românești, și anume: (i) este energia nucleară una curată, sau nu?; (ii) este tehnologia SMR sigură, sau nu?; (iii) dezvoltarea de noi capacități nuclearo-energetice nu va ridica dependența României de importul de combustibil nuclear din Rusia sau alte țări din fostul bloc sovietic? și, în fine (iv) dacă nu avem asigurată finanțarea, putem considera realiste termenele anunțate privind punerea în funcțiune a investițiilor planificate?
Comisia Europeană a decis să propună listarea producției de electricitate bazată pe energie nucleară în cadrul taxonomiei tehnologiilor verzi ca fiind prietenoasă cu mediul, propunere care a fost aprobată și de Parlamentul European; de fapt, eurodeputații au respins o moțiune care se împotrivea poziției pe care o adoptase Comisia Europeană, cu 328 de voturi împotriva adoptării, față de 278 de voturi favorabile și 33 de abțineri.
Este de remarcat că, dacă 51% din eurodeputați au votat pentru „energia nucleară = energie verde”, 43,5% au respins formula, lăsând lupta deschisă. Nu este, prin urmare, o surpriză că Austria a atacat la Curtea Europeană de Justiție calificarea ca energii verzi a producției pe bază de gaze naturale sau în centrale nucleare.
Calificarea energeticii nucleare ca fiind verde poate încuraja investițiile europene în materie, implicit finanțarea unor părți a acestor proiecte din fonduri europene și ușura angajarea altor tipuri de finanțare (împrumut bancar, credit furnizor ș.a.m.d.). Doar că lucrurile nu sunt încă lămurite, din ce putem observa.
Tehnologia SMR nu este tocmai o noutate tehnologică, reactoarele mici sunt folosite de decenii în propulsia de nave, de exemplu. NuScale, furnizorul de tehnologie pentru compania noastră de proiect, RoPower Nuclear, dă asigurări că tehnologia este sigură și o dovedește cu aprobările obținute de la reglementatorul național american NRC. Despre tehnologia reactoarelor modulare mici, Dumitru Chisăliță, de la asociația „Energia Inteligentă”, afirmă că:
„În comparație cu reactoarele existente, proiectele SMR propuse sunt în general mai simple, iar conceptul de siguranță pentru SMR se bazează adesea mai mult pe sisteme pasive și pe caracteristicile de siguranță inerente ale reactorului, cum ar fi puterea redusă și presiunea de funcționare. Aceasta înseamnă că în astfel de cazuri nu este necesară nicio intervenție umană sau forță externă pentru a opri sistemele, deoarece sistemele pasive se bazează pe fenomene fizice, cum ar fi circulația naturală, convecția, gravitația și auto-presurizarea. Aceste tehnologii reduc semnificativ potențialul de emisii radioactive în mediu, în cazul unui accident.
SMR-urile au un consum redus de combustibil. SMR poate necesita realimentări la intervale de 3 până la 7 ani, în comparație cu alimentarea între 1 și 2 ani pentru centralele convenționale. Unele SMR sunt proiectate să funcționeze până la 30 de ani fără realimentare.„
Reuters a publicat un articol în care acredita că „firmele care dezvoltă noua generație de reactoare nucleare modulare au o mare problemă: doar o singură companie vinde combustibilul de care au nevoie, iar compania este din Rusia”. În replică la afirmațiile publicate de Reuters, Nuclearelectrica a dat publicității un comunicat prin care explică faptul că în realitate lucrurile stau cu totul altfel:
„Reactoarele modulare de mici dimensiuni, tehnologia NuScale, cea pe care România intenționează să o dezvolte și să o implementeze până la sfârșitul acestui deceniu, nu utilizează HALEU, ci uraniu ușor îmbogățit. Tehnologia NuScale are la bază tehnologia reactoarelor cu apă ușoară (LWR) care nu necesită utilizarea HALEU în operare. Așadar, proiectul SMR dezvoltat în România nu necesită importarea de combustibil nuclear tip HALEU, indiferent de proveniența acestuia.”
Mai este ceva de adăugat aici: proiectul ciclului nuclear integrat. Care are, din ce înțeleg, rostul de a pune în valoare rezervele autohtone de uraniu, tocmai pentru a nu depinde de importuri. Deci și a treia controversă a fost anticipată de autorități și de cei de la Nuclearelectrica și are o rezolvare.
Mai rămâne de lămurit spinoasa problemă a banilor, ca întotdeauna de altfel. Ce avem? Avem împrumuturi confirmate, avem rezervele Nuclearelectrica și mai avem ceva: criza prețurilor din energie, care a adus profituri greu de anticipat în urmă cu doi trei ani pentru producătorii din energie.
Taxonomia, dacă va fi să confirme că în anumite limite energetica nucleară este verde, califică la finanțare europeană și o parte din proiectele nucleare civile românești. Dar, în general, finanțarea se face prin creditare. Iar creditarea înseamnă pentru companiile de proiect că pot prezenta garanții celor care furnizează împrumutul.
Garanțiile nu pot veni decât de la companiile mamă (Nucleaerectrica și E-Infra) sau de la statul român, dacă va exista o aprobare de la Bruxelles pentru un astfel de ajutor de stat. Semnarea contractului între Beltrame Group și RoPower Nuclear, de exemplu, este un tip de garanție (comercială) privind finanțarea proiectului SMR de la Doicești.
Cea mai importantă garanție, însă, o reprezintă voința guvernelor României și al Statelor Unite de a coopera pentru a face ca acest prin proiect SMR (propus de americanii de la NuScale) să fie construit în Europa și, ulterior, să demonstreze avantajele pe care le are, furnizând energie curată în condiții de deplină securitate nucleară. Sunt tentat să pariez pe această reușită.