EDITORIALUL DE LUNI. VIAȚA-I MAI FRUMOASĂ CÂND EȘTI DROGAT… ȘI DACĂ NU-I DELOC AȘA?

Constatăm astăzi că recursul la consumul de substanțe halucinogene, droguri definite în toată regula sau etnobotanice de tot soiul, a devenit un fenomen social, situație în care nu ajută să nu vorbim despre el. Ba dimpotrivă, cu cât deschidem mai mult dialogul pe această temă, cu atât profitul pe care îl va avea societatea de pe urma fructelor sale este mai mare.

Formal, discuția este de obicei schematică: “consumul drogurilor trebuie legalizat” versus “pedepsele pentru consumul de droguri trebuie înăsprite”. De-o parte îi găsim pe cei care argumentează că liberalizarea și consumul controlat ajută consumatorul și lasă fără obiect comerțul controlat de tot tipul de organizații criminale; de cealaltă parte argumentul pedepsei pentru păcătoși: cei care vor ajunge în pușcărie pentru că au consumat droguri vor fi descurajați să o mai facă, deci fenomenul va fi ținut sub control prin represiune.

Nu sunt foarte mulți cei care nuanțează discuția, iar discursul lor, subiectele pe care le abordează și realitățile asupra cărora ne avertizează scapă atenției publicului și, prin urmare, nici autoritățile nu se simt obligate să-i ia în serios.

În România treaba stă foarte prost: se consumă droguri pe scară largă, livrate de rețele ilegale, constituite de organizații criminale; autoritățile preferă să înăsprească legea și s-o aplice cum s-o nimeri; consumatorii dependenți nu pot fi tratați pentru că statul nu a pregătit sistemul public de sănătate în niciun fel; un consumator de droguri dependent care ajunge în pușcărie este împins din nou la un consum necontrolat.

Consumul de droguri a pătruns de ani buni printre obiceiurile românilor și este foarte puțin probabil ca la petrecerile care se respectă cineva să nu achiziționeze de la dealeri niscai droguri pentru relaxare, care să coloreze și mai mult atmosfera, însoțind banalul consum de alcool. Avem de-a face cu un fenomen social, nu are niciun rost să-l negăm, chiar dacă ne vine greu să găsim cadrul sau termenii cei mai potriviți în care să vorbim despre el.

DROGURILE, O POVESTE VECHE MEREU ACTUALĂ

Întâmplător, am găsit și fotografiat în urmă cu câțiva ani în București, pe strada Polonă, un banner cu următorul mesaj: “Semnează petiția pentru legalizarea canabisului recreativ!” M-a amuzat. Am trimis fotografia unor amici și am primit comentarii de genul: “Am ajuns s-o trăim și pe asta!” Dacă banner-ul Asociației “Evoluție în Instituție” m-a amuzat la început și nu am luat mesajul în serios – recunosc -, în schimb am urmărit un dialog la emisiunea “Fără prejudecăți”, produsă la TVR Cluj de Ovidiu Damian și colegii săi, unde realizatorul a purtat un dialog cu experți în domeniu și reprezentanți ai unor ONG-uri care gestionează programe în sprijinul persoanelor dependente de consumul de substanțe halucinogene.

Acel dialog mi-a schimbat total abordarea lejeră a fenomenului consumului de droguri, pentru că invitații prezenți în emisiune încercau să explice, argumentat, de ce înăsprirea pedepselor pentru consumul de droguri va avea doar efecte negative, atât în plan individual, cât și pentru societate în ansamblu.

Banner al campaniei Legalizam.ro, Asociația “Evoluție în Instituție”. Sursa: arhiva personală

Într-o publicație din Sibiu am găsit o poveste zguduitoare spusă de o mamă total depășită de cazul grav al fetei sale dependentă de consumul de droguri, și pe care nu o poate trata așa cum ar trebui în România – prin urmare este condamnată să asiste la continua degradare fizică și psihică a fiicei sale, în timp ce strigătul său de ajutor nu este cu adevărat auzit de nimeni la nivel de autorități.

“Copilul meu este dependent. Acum este cu tatăl ei în cameră, închisă în casă, de frică să nu iasă și să ia droguri. Acum trei zile am fost internată cu ea în spital, legată de pat, sedată, ca să reziste, pentru că nu am putut să rămân cu ea. Sunt la capătul puterilor. (…)

Inteligența probabil că a fost unul dintre motive. Încercarea de a epata, de a încerca lucruri noi, de a atrage atenția. Problema este că nu am găsit soluții și de aceea sunt aici. Tratamentul psihiatric nu ne-a ajutat, spitalele de psihiatrie nu sunt pregătite. În Spitalul de Psihiatrie am fost internată de două ori, aici, la Sibiu.

Am stat cu ea acolo, asistentele sunt depășite, terapeuți nu sunt, medicii ca să poată să-i susțină și să-i stăpânească îi sedează. Nu au de ales, sunt de acord, dar de data aceasta fiicei mele i s-au dat niște medicamente foarte puternice care puteau să-i facă și mai rău, poate, dar nu aveau de ales. Asta este țara. Atât se poate la acest moment pentru că legislația nu permite mai mult. (…)

Legislația nu permite să se deschidă centre pentru minori unde să poată fi ajutați, nu numai sedați. Să li se dea terapie, să li se facă terapie prin artă, terapie ocupațională, să fie ținuți, împotriva voinței lor, pentru că sunt minori, nu au discernământ. Pe un adult aș putea să-l condamn pentru că începe să ia droguri, pentru că are discernământ, dar ei nu au dezvoltat cortexul prefontal. Nu știu să anticipeze consecințele. Intră în nebunia asta și nu știu ce-i așteaptă.

Pe lângă ei venim noi, familia și suntem co-dependenți alături de ei. Suferim la fel de mult ca ei. Vreau să întreb, să încerc, ce soluții să găsesc aici, în țară?”

Nu sunt soluții în România, explicau și interlocutorii lui Ovidiu Damian în dialogul de la “Fără prejudecăți”. Dar are cineva soluții?

Acum mai bine de 20 de ani, Portugalia a devenit prima țară din lume care a decriminalizat consumul de droguri. Acest lucru a permis construirea unui sistem în care dependența să fie tratată ca o problemă de sănătate, iar consumul, în general, să devină un subiect destigmatizat, abordat deschis în educație și în spațiul public – scrie Mădălina Gîndu, jurnalist la PressOne. La ce ajută faptul că problema consumului de droguri nu mai este tratată ca una penală în Portugalia, jurnalista explică prin exemplul camerelor de consum sub supraveghere, organizate și gestionate la Lisabona de un ONG – “Grupo de Ativistas em Tratamentos” (gatportugal.org).

“Bine, impropriu spus cameră. E mai mult un soi de terasă acoperită numai cu o prelată, care nu e tocmai eficientă în a-i adăposti pe cei din interior de ploaia care tocmai a început. Zona aceasta e rezervată pentru fumat. În spate, câteva trepte duc către o încăpere împărțită în recepție, un mic cabinet de consultații și o cameră de injectare, ascunsă de o draperie de spital.

Pentru un scurt moment, se discută despre muzică. Se aud nume precum Stevie Wonder, Jim Morrison sau Ray Charles. La aproape fiecare cinci minute, se aude și câte o bătaie puternică în ușă. Luisa Salazar, coordonatoarea centrului, sau Malu, așa cum i se spune aici, îi roagă pe cei care stau de mai mult timp să iasă. E timpul să cedeze locul altora.

Nou-veniții intră și o salută cu zâmbetul pe buze pe Malu. Unii în portugheză, alții într-o engleză stâlcită. Unii sunt oameni fără locuință, alții par tocmai ieșiți de pe ușa unei corporații, la final de program, cu un rucsac de laptop în spate. Malu îi întreabă ce fac, apoi le cere numărul de înregistrare și tipul de substanță pe care urmează să-l consume. Le notează într-un tabel. Pentru unii, știe deja pe de rost numărul.”

Legea 30 aprobată în Portugalia în anul 2000 funcționează astfel, explică jurnalista PressOne: Oricine este prins cu o cantitate calculată de lege ca fiind necesară pentru cel mult 10 zile din orice drog – de la canabis la heroină – este invitat să se prezinte în fața unei comisii locale, formată dintr-un medic, un avocat și un asistent social, unde e informat despre tratament și serviciile medicale disponibile. Rezultatele acestui sistem, conform directorului adjunct al SICAD (instituția care monitorizează adicțiile), 97% dintre aceste persoane se prezintă în fața comisiei și în jur de 75% își schimbă relația cu drogurile.

Legea nu face distincție între drogurile hard sau soft, sau dacă consumul are loc în privat sau în public. Ceea ce contează este dacă relația cu drogurile este sănătoasă sau nu. În schimb, dealerii de droguri nu sunt în niciun fel avantajați de această lege, ei încă sunt urmăriți penal în justiție.

FOTOGRAFIA SITUAȚIEI DIN ROMÂNIA, FĂCUTĂ DE AGENȚIA ATIDROG

Cel puțin unul din zece români, cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani, a consumat un tip de drog ilicit de-a lungul vieții (consum experimental), în timp ce 6% dintre ei au consumat și în ultimul an (consum recent), arată un raport al Agenției Naționale Antidrog (ANA), conform Agerpres, din care reproduc și alte cifre în continuare.

Principalele droguri consumate în România – 10,7% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 15-64 ani au consumat cel puțin un tip de drog ilicit de-a lungul vieții (consum experimental), în timp ce 6% dintre ei au consumat și în ultimul an (consum recent). Cele mai mari rate de consum se observă în rândul populației tinere (15-34 ani). Adolescența este perioada cu vulnerabilitatea cea mai mare la inițierea consumului de droguri, cea mai mică vârstă de debut fiind declarată pentru consumul de noi substanțe psihoactive (13 ani).

Au fost înregistrate 30 decese asociate consumului de droguri, dintre care 25 decese prin supradoză. Numărul cazurilor de decese asociate consumului de droguri continuă să scadă. Vârsta medie de deces rămâne în continuare peste 30 ani. În privința urgențelor medicale determinate de consumul de droguri, au fost înregistrate 1.742 cazuri de urgențe medicale, în care a fost semnalat consumul cel puțin al unui drog ilicit (consum singular sau în combinație).

Conform raportului întocmit de Agenția Antidrog, 3.083 deținuți s-au declarat consumatori de droguri la intrarea în detenție, ponderea acestora în populația încarcerată fiind de 7,5%, o scădere de aproximativ 2,5 procente comparativ cu anul anterior. Categoria de vârstă cea mai afectată de consumul de droguri este cea a deținuților cu vârsta cuprinsă între 22-30 ani (42%). Drogul consumat, cu precădere, înainte de intrarea în detenție este heroina, urmată de alte droguri și de canabis.

Captură de droguri a Poliției Române. Sursa: newsonline.ro

Miercuri, 15 februarie ac., Camera Deputaților (decizională în materie) a adoptat un proiect de lege care înăsprește sancțiunile pentru trafic de droguri și comercializarea de etnobotanice fără autorizație legală. Proiectul asupra căruia s-au pronunțat parlamentarii în urmă cu câteva zile era cel inițiat în 2019 de USR, votat dar reîntors în Parlament de Palatul Cotroceni. Noua variantă a legii va trebui promulgată de această dată.

Conform Avocatnet.ro, proiectul are câteva mici modificări față de ce a ajuns inițial la președinte. Concret, regimul aplicabil drogurilor clasice, precum cocaina sau metamfetamina, ar deveni mai aspru, în ceea ce privește traficul acestora. În primul rând, ar crește sancțiunea pentru faptele de trafic de droguri de risc. Astfel de fapte ar fi sancționat cu pedepse de la 3 la 10 ani închisoare, spre deosebire de dispozițiile legale anterioare, care prevăd pedepse de la 2 la 7 ani. La droguri de mare risc, pedeapsa va fi și mai mare, de la 5 la 15 ani închisoare (sa majorat pedeapsa maximă cu 3 ani).

Va crește pedeapsa și pentru introducerea sau scoaterea din țară sau pentru import sau export de droguri. Dacă vorbim de droguri de risc, pedeapsa va fi ar fi de la 5 la 15 ani închisoare (spre deosebire de 3-10, cum e acum). Pentru drogurile de mare risc, pedeapsa ar fi de la 10 la 20 de ani închisoare (spre deosebire de 7-15 ani în forma anterioară). Dacă fapte precum traficul de droguri duc la moartea victimei (fără intenție directă), pedeapsa va fi închisoarea între 15 și 25 de ani.

Deținerea de droguri, pentru consum propriu, va avea același regim ca și până acum, proiectul nu a adus nicio modificare în acest sens: este considerată infracțiune și se poate pedepsi cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, pentru droguri de risc, și cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, pentru droguri de mare risc. Ceea ce înseamnă că, în cele din urmă, propunerile parlamentarilor PNL nu au avut susținerea majorității.

ÎNTRE NEVOIA DE DROG ȘI TEAMA CĂ LUCRURILE SCAPĂ DE SUB CONTROL

În “Gambitul damei”, eroina – Beth Harmon, o jucătoare genială de șah, este aparent dependentă de sedative și alcool pentru a-și pune în valoare geniul, doar că în final se dovedește că își putea la fel de bine mobiliza resursele excepționale și printr-un efort de voință, pe care ani de zile l-a substituit (calea mai ușoară) cu ingerarea de stimulente.

În “Teambuilding”, Matei Dima, Cosmin Nedelcu și Alex Coteț spun povestea amuzantă a unor corporatiști care refulează într-un weekend în care patru echipe regionale formate din angajați se întâlnesc pentru o competiție ce ar fi trebuit să consolideze relațiile dintre ei.

Modul în care majoritatea celor cooptați se raportează la oportunitatea oferită de acest teambuilding are un element comun: refularea maximă, după puteri – consum de alcool, droguri și căutarea oportunității pentru relații sexuale pasagere. Cine nu uită total de sine, nu se rupe de realitate, ratează ocazia.

Ulterior realizatorii filmului au dat publicității un comunicat în care au ținut să explice că descurajează consumul de droguri și alcool și că anumite scene nu trebuie înțelese ca încurajând în vreun fel consumul de astfel de substanțe.

Sursa: media.capital.ro

Dorința de a se rupe de o realitate pe care o disprețuiesc sau căreia nu-i fac față pare să fie motivația principală a abuzului de droguri și alte tipuri de substanțe halucinogene. Existența unui număr serios de indivizi care recurg la această cale de evadare devine fenomen social. În funcție de cât de evoluată este societatea și cât de încrezător este statul în actul de guvernare, acest fenomen este abordat deschis, empatic, colaborativ sau dimpotrivă, pur represiv.

În societățile avansate, deschise autoritățile și partenerii lor din societatea civilă riscă să creadă că merită să legalizeze consumul de droguri recreative în diverse moduri care implică controlul adicției și prevenirea degradării fizice a consumatorului; importantul efect colateral este că scoate la lumină mare parte din piața controlată de crima organizată.

Legalizarea canabisului pentru scopuri medicale este o recomandare a Organizației Mondiale a Sănătății și Uniunea Europeană a transpus recomandarea în aquis-ul comunitar. Unde se termină scopul medical și unde începe consumul recreativ, se pune întrebarea? Pot fi considerate unul și același lucru?

Au apărut afacerile legale care oferă “produse de calitate”, consultanță și “rețete personalizate” consumatorilor. Un start-up portughez care face acest lucru – AceCann – și-a propus: “Pe măsură ce legalizarea se extinde în toată Europa, anticipăm o creștere rapidă și exponențială a cererii pentru flori și extracte de canabis de înaltă calitate. Cu o echipă experimentată, tehnici unice de cultivare și extracție și o rețea vastă, putem deveni un furnizor premium al industriei în plină expansiune a canabisului medical din Europa.“

AceCann are și un investitor de prestigiu, fondul de investiții (de risc) californian specializat Casa Verde, înființat de rapperul Calvin Broadus, cunoscut sub numele de scenă Snoop Dogg. Investiția anunțată de Casa Verde în stat-up-ul portughez este de 13 milioane de euro, nu tocmai puțin.

În România narativul oficial – reafirmat din nou în discursurile din Parlament miercuri, 15 februarie – este acela că liberalizarea consumului de droguri pentru consumul recreativ în alte țări și-a dovedit limitele și a eșuat. România nu trebuie să facă aceeași eroare, ci trebuie să descurajeze fenomenul printr-o abordare coercitivă, înăsprind pedepsele pentru cultivarea și traficul de droguri, în mod special.

Nu este de mirare, în condițiile în care expunerea publică asupra fenomenului se menține într-o cheie dramatică, alarmistă, sub semnul unei permanente urgențe, din care oamenii politici superficiali se alimentează, în căutarea imaginii pozitive pentru obținerea facilă de voturi.

Chiar pot fi lesne părelolog în materie și o recunosc, vreau să revin în final la o idee pe care o consider cât se poate de valabilă: avem nevoie să vorbim despre fenomenul social al consumului de droguri, dar discuțiile trebuie să fie echilibrate, iar substanța lor să fie oferită de cei care sunt apropiați de fenomen și au o perspectivă așezată și corectă.

Ce înseamnă acest lucru? 1. Să nu mai citim știri alarmiste și să ne construim din frici o poziție vis a vis de fenomenul consumului de droguri; 2. Politicienii să învețe să-i consulte și, mai ales, să-i asculte pe cei care sunt aproape de fenomen, fie că sunt medici, părinți, consumatori, traficanți pocăiți sau polițiști ori procurori implicați în anchete legate de traficul ilegal de droguri; 3. Să punem presiune pe autorități ca să înțeleagă să este nevoie de un sistem eficient care să ofere sprijin consumatorilor care au dezvoltat adicție; 4. Să contribuim prin donații pentru susținerea programelor de prevenție și de gestionare a fenomenului, acolo unde suntem convinși că ne aflăm în fața unui demers serios. Altfel spus, trebuie să ne implicăm ca cetățeni, înainte de a expedia totul în teamă, refuz și izolare. În orice moment putem ajunge să fim implicați în acest fenomen – așa este viața, nu? plină de surprize – și va fi tardiv atunci să ne gândim că ar fi fost bine să fi acționat civic pentru ca societatea în care trăim să aibă instrumentele potrivite cu care să-l abordeze.