EDITORIALUL DE LUNI. ÎNTRE PROVOCĂRILE ECONOMIEI CIRCULARE ȘI FINANȚAREA ECONOMIEI PRIVATE

Începând cu anul 2023, în România se va organiza “Sistemul Garanție-Returnare”, pe scurt SGR, care va implica peste 100 de mii de companii private care utilizează sau comercializează ambalaje reciclabile. Responsabilitatea organizării acestui sistem – proiectat să respecte principiile de bază ale economiei circulare – îi revine companiei “RetuRO Sistem Garanție Returnare SA”, care este deținută în proporție de 80% de capitalul privat și doar 20% participație a statului român.

SGR urmează să demareze în noiembrie 2023, dar până atunci, odată cu începutul anului curent, în faza preliminară a intrării în funcțiune a SGR, operatorii economici cărora le revin obligații în conformitate cu prevederile HG nr.1074 din 2021, trebuie să se înregistreze online în baza de date a SGR până cel mai târziu la data de 28 februarie 2023 (vezi portal.returosgr.ro), în caz contrar fiind pasibili de sancțiuni între 20 de mii și 40 de mii de lei, amenzi ce vor fi aplicate de autoritățile de mediu.

Dincolo de obligațiile ce revin operatorilor economici, SGR este în esență unul dintre cele mai importante proiecte logistice administrate privat din România, pentru care statul a creat – în conformitate cu legislația Uniunii Europene – un cadru legal potrivit, și care ar putea permite recuperarea și reciclarea a circa 90% dintre ambalajele definite prin hotărâre de guvern. RetuRO SA, compania care, din august 2022, a fost desemnată administrator al SGR, este în esență un proiect asociativ privat ce se adresează unei economii private ce are în față o nouă excelentă oportunitate de dezvoltare.

Pe de altă parte, (și) pentru economia românească banii ieftini sunt de domeniul trecutului, așa că speranța dezvoltării se leagă de mijloacele de finanțare sustenabilă încă disponibile pentru companii. Economia privată românească se află între două provocări: prima provocare constă în oportunitatea uriașă oferită de resetarea economiei mondiale și de noile căi deschise de accesul la tehnologie și trendul actual în privința modelului economic, iar a doua provocare o constituie finanțarea dezvoltării businessului, în condițiile în care inflația scumpește finanțarea.

Orice criză aduce cu sine oportunități pentru businessuri, doar că acestea trebuie identificate corect și accesate. Decidenți instituționali, experți, finanțatori și jucători în economia reală pun pe masă chiar la acest moment soluții de finanțare a dezvoltării business-urilor, într-un moment în care lupta cu crizele nu trebuie să oprească avansul economiilor.

SISTEMUL GARANȚIE-RETURNARE

RetuRO Sistem Garanție Returnare SA a fost creat de un consorțiu de trei acționari privați – Asociația Berarii României pentru Mediu, Asociația Producătorilor de Băuturi Răcoritoare pentru Sustenabilitate și Asociația Retailerilor pentru Mediu, împreună cu un acționar public – statul român, prin autoritatea centrală de mediu, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Până în luna noiembrie a acestui an, compania ReturRO SA ar urma să organizeze centre logistice și de colectare a ambalajelor folosite, să organizeze preluarea și trimiterea la reciclare și să pună la punct sistemul de restituire a garanțiilor către consumatori: peste 100.000 de companii din România vor fi implicate în acest proces. Dar sistemul SGR reprezintă – scrie Curs de Guvernare – doar un pas în configurarea economiei circulare, noua industrie care deja a început să prindă în România și care urmează să o aducă la nivelul de reciclare a deșeurilor de orice fel al celorlalte state din Uniunea Europeană.

Automat de recuperare ambalaje. Sursa: Wikimedia

Pentru România, marea provocare este cea de organizare logistică în premieră a unui sistem atât de complex, pentru ca, în cazul în care va reuși, până la 90% din ambalajele folosite să poată fi reciclate (cam acesta e procentul în statele în care implementarea SGR s-a dovedit un succes).

Miliarde de euro este miza financiară a unui SGR funcțional, constituit din aportul pe care-l poate aduce această industrie anual, cât și în economia de materiale, de resurse. Investițiile în economia circulară numără deja câteva sute de milioane de euro, doar că România importă deșeuri pentru a da de lucru acestor fabrici deja construite si tehnologizate după ultimele inovații.

Se întrevăd acum posibile probleme la organizarea colectării, la sortare și, nu în ultimul rând, la legislația care să acopere aceste activități – de la gunoiul menajer, la ambalaje, la electronice și la celelalte deșeuri cu mare grad de recuperabilitate si transformare în materia primă pentru un nou ciclu economic; sute de mii de entități – economice și administrative – care să fie angrenate în acest sistem al economiei circulare, cu condiția ca rețeaua logistică să fie construită bine de la început.

Procesul a demarat, dar el trebuie dus la nivelul următor, și avem deja două borne: 28 februarie – înscrierea operatorilor economici în SGR, respectiv 30 noiembrie 2023 – demararea propriu-zisă a sistemului.

Producătorii de băuturi, prin intermediul administratorului SGR, sunt obligați să realizeze obiective minime anuale de returnare a ambalajelor SGR, primul pas pentru atingerea acestor ținte fiind înregistrarea în sistem și încheierea contractului cu RetuRO Sistem Garanție-Returnare SA. Aceștia nu vor mai putea să-și vândă produsele consumatorilor din România dacă nu s-au înregistrat în prealabil în baza de date a SGR.

Comercianții de băuturi, precum și companiile care activează în domeniul ospitalității (HoReCa), vor fi responsabili să se asigure că băuturile pe care le vând pe piața românească provin de la un producător înregistrat în SGR, și vor percepe o garanție de 0,50 lei la vânzarea fiecărei băuturi. De asemenea, comercianții trebuie să organizeze puncte de returnare a ambalajelor de băuturi, în cadrul cărora să ofere serviciul de preluare a ambalajelor și returnare a garanției către consumatori. Primul pas pentru îndeplinirea responsabilităților legale este înregistrarea în baza de date a SGR.

Portalul returosgr.ro

Conform Revistaprogresiv.ro, procedura de înregistrare în portal este una simplă. Se creaază un cont de utilizator, introducând datele de identificare ale companiei și datele de contact ale persoanei desemnate în relația cu administratorul SGR. După activarea contului, persoana desemnată în relația cu administratorul SGR va completa toate informațiile solicitate, în conformitate cu prevederile legale.

După introducerea datelor se va genera Formularul Standard de Înregistrare în SGR – completat automat cu datele deja introduse. Formularul trebuie semnat de către reprezentantul legal, folosind o semnătură electronică simplă sau calificată, tot prin intermediul portalului RetuRO. Ulterior înregistrării se va trece la următoarea etapă, semnarea contractului cu administratorul SGR, RetuRO Sistem Garanție Returnare SA., de asemenea pe site-ul returosgr.ro. RetuRO Sistem Garanție Returnare SA oferă pe toată perioada înscrierii asistență prin call center, la numărul de telefon: 021 207 00 09.

SGR – Sistemul de Garanție-Returnare, va deveni funcțional începând cu data de 30 noiembrie ac., iar consumatorii vor putea să returneze în magazine ambalajele din plastic, sticlă sau metal pentru băuturi. SGR reprezintă un sistem în care românii vor plăti o garanție de 0,50 RON atunci când vor cumpăra o băutură îmbuteliată (apă, băuturi răcoritoare, bere, cidru, vin, băuturi spirtoase) de la un comerciant.

Sistemul se aplică pentru ambalaje primare nereutilizabile cu volume cuprinse între 0,1 și 3 litri, inclusiv. După golirea ambalajului, consumatorul va trebui să îl aducă într-unul dintre punctele de returnare organizate de comercianți în cadrul magazinelor. În schimbul ambalajului gol, consumatorul va primi înapoi, pe loc, valoarea garanției plătite inițial, fără a fi condiționat de prezentarea bonului fiscal.

RetuRO va asigura transparență asupra cantităților de ambalaje pentru băuturi puse pe piață și returnate de consumatori, contribuind la dezvoltarea durabilă a României, prin gestionarea responsabilă a deșeurilor de ambalaje, în vederea atingerii țintelor de reciclare impuse României de către Uniunea Europeană.

Referindu-se la proiectul logistic SGR, ministrul mediului, Barna Taczos, a declarat la un webinar “Conferințele Curs de Guvernare”, următoarele:

“Strategia privind economia circulară privește toată economia României, nu doar partea de băuturi răcoritoare sau alcoolice. Din acest punct de vedere, din această strategie fac parte și ambalajele, care reprezintă o parte importantă ca sursă de poluare nu doar în România, ci în toată lumea. (…)

SGR este un proiect care a început acum 3 ani, un proiect generat de producătorii de băuturi, care au venit cu un studiu, au prezentat ministerului această inițiativă, ministerul a început discuțiile pe formatul normativ care reglementează astăzi Sistemul de Garanție-Returnare și pot spune că astăzi sistemul este așa cum și l-au dorit partenerii noștri. Cea mai importantă solicitare venită din mediul privat a fost ca acest sistem să fie gestionat de mediul privat. Nu statul să fie cel care gestionează și să lăsăm profesioniștii să se ocupe. Motiv pentru care hotărârea de guvern spune că RetuRO – compania care a fost câștigătoarea acestei licitații – trebuie să fie formată din reprezentanții producătorilor, comercianților, respectiv statul, care intră cu 20% în această companie.

Sistemul este funcțional, sunt deja firme care s-au înscris, până la sfârșitul lunii februarie trebuie să se înscrie toți producătorii și toți comercianții în acest sistem. Cine nu se înscrie în acest sistem până la termen, sfârșitul lunii februarie, este pasibil de amendă. (…)

Ulterior, sau în paralel, cel puțin așa ar trebui să fie, compania RetuRO trebuie să construiască centrele logistice, să găsească soluția de colectare de la fiecare retailer și să gestioneze fluxurile financiare pentru serviciile prestate, respectiv pentru returnarea garanțiilor colectate – 50 de bani pentru fiecare ambalaj. Este un sistem foarte complex, care se construiește greu. În toate țările a durat acest proces; eu sunt convins că această companie își poate îndeplini toate obligațiile până la sfârșitul lunii noiembrie și apoi să înceapă recuperarea ambalajelor din piață.”

BUSINESS, DESIGUR, DAR CUM ÎL FINANȚĂM?

Un proiect privat de dimensiunea SGR, cu logistica sa ce va trebui să acopere întreg teritoriul României, reprezintă o premieră pentru economia noastră și impactul său dinamic în viitor este dificil de anticipat la acest moment, dar nu poate fi decât unul benefic. Reușita sa ca model, de la organizare la finanțare, este aparte de marile rețele de retail și aparține economiei circulare, nu sferei comerțului.

O analiză a modului în care s-a transformat structura economiei României în ultimul deceniu arată inversarea unor trenduri care au decis schimbarea modelului de dezvoltare: de la o structură bazată pe industrie în anul 2012, la un model bazat pe consum și pe sectorul public în anul 2021 – ceea ce explică și deficitele comerciale severe, deficitul de cont curent și creșterea lentă a valorii adăugate în economie.

Deși anul 2021 a adus o ușoară creștere a ponderii industriei în economia României, de la 20% la 21,1%, ponderea producției la formarea PIB în ultimul deceniu a marcat un accentuat declin, de circa 3,2 puncte procentuale. Din datele INS reiese că statul a fost cel care a ocupat locul lăsat liber de ramurile economice în declin.

Concret, ponderea administrației publice și apărării, a asigurărilor sociale din sistemul public, a învățământului și a sănătății și asistenței sociale în PIB a urcat cu 4,3 puncte procentuale în ultimul deceniu, la 13,8% din PIB. Statul ocupă astfel al treilea cel mai important rol în economie, după industrie și comerț.

Activitățile profesionale, științifice și tehnice au consemnat a doua cea mai bună evoluție după administrația publică: ponderea acestora în PIB a crescut cu 2,1 puncte procentuale în ultimul deceniu, la 7,1%, la un pas de tranzacțiile imobiliare pe care le-ar putea devansa în curând. Comerțul a consemnat o creștere de 1,7 puncte procentuale la formarea PIB-ului, ajungând la 19% în 2021, în timp ce IT&C a avut în anul 2021 o pondere de 6,3% din PIB, în creștere cu 1,8% față de anul 2012.

Conferința “Banii României Producătoare”. Sursa: cursdeguvernare.ro

Economia circulară este doar un exemplu în care “România producătoare” are un extraordinar spațiu de expansiune și care merge mână în mână cu un alt motor important de creștere al PIB, și anume consumul. Dar cine și cum finanțează afacerile private care produc în economia României, în condițiile în care statul, cum se știe și se vede, investește în infrastructura mare (din transporturi, educație, sănătate, apărare, ordine publică etc.) și finanțează sectorul public.

Mai degrabă decât să finanțeze economia privată, statul este atent să o taxeze și să o impoziteze. De altminteri, la acest moment o discuție de mare actualitate în coaliția de guvernare este impunerea unei suprataxe mediului privat, așa cum președintele PSD, Marcel Ciolacu a enunțat ca fiind o prioritate pentru viitorul premier social-democrat, după mai 2023, iar președintele UDMR, Kelemen Hunor a explicat public (bursa.ro):

“Cu taxa de solidaritate iarăși este o viziune diferită de la un partid la altul. (…) Deci, nu este ceva nou. Se mai practică, pe aici, pe acolo, în Europa, în mai multe locuri, dar nu este ceva care merge pe termen mediu, pe termen lung. (…) Și eu sunt de acord, pentru o perioadă limitată, să mergi spre o astfel de direcție, pe anumite companii, din energie, din IT, din industria farmaceutică. (…) Aici trebuie să te așezi și cu companiile care sunt vizate de o astfel de taxă să discuți. Trebuie să știe și ei – un an, doi ani, trei ani cât mergem pe această direcție, după care poți să spui că primești și niște facilități.”

Problema cu această supraimpozitare este că, în viziunea liderului PSD, ea ar trebui să ofere resurse pentru a sprijini un set de măsuri prin care veniturile salariale mici să fie scutite de anumite sarcini fiscale. Cu alte cuvinte, ar scoate resurse cu care se poate finanța creșterea economiei private – producătoare – pentru a oferi resurse de creștere a consumului populației. Dar consumul populației, fără creștere a aportului producției la formarea PIB înseamnă alimentarea cercului vicios al deficitelor, pentru că stimulează în primul rând consumul din import.

La webinarul Curs de Guvernare numit “Banii României Producătoare”, Florian Neagu, director general adjunct în cadrul Direcției de stabilitate financiară din Banca Națională a României, a vorbit despre dezechilibrele din economia noastră, așa cum se reflectă acestea la momentul în care încerci să analizezi capacitatea economiei producătoare de a-și finanța creșterea.

Modul de finanțare al economiei românești se caracterizează prin comportamente la prima vedere paradoxale. Pe de-o parte în România se găsește cel mai scăzut grad de intermediere financiară din Uniunea Europeană, respectiv ponderea creditului bancar în PIB este de departe la cel mai redus nivel, o situație neschimbată în ultimele două decenii. A doua caracteristică privește dinamica finanțării acordate firmelor în ultimii ani, comparativ cu modelul european, avem de departe cel mai înalt ritm de creștere al creditului dat firmelor.

Florian Neagu, BNR. Sursa: Wikimedia

Capitalurile proprii reprezintă principalul element al pasivului firmelor din România și este un element esențial al gradului de bancarizare, capacitatea de a accesa un credit bancar. Partea pozitivă din ultimii ani este majorarea capitalizării economiei: ponderea capitalurilor proprii în total pasiv a crescut de la 30% în 2016 la 37% în 2021. În ciuda acestei îmbunătățiri semnificative, deficitul de capitalizare în economia României rămâne la un nivel cronic; peste 200 de mii de firme nu reușesc să îndeplinească condițiile minime de capitalizare prevăzute de lege, care spune că trebuie să ai un prag de 200 de lei capitaluri pentru a funcționa.

Pe locul doi la finanțarea companiilor românești sunt datoriile comerciale, aparent o sursă gratis de finanțare. Cu toate acestea sunt multe nuanțe, în condițiile în care rata restanțelor la datoriile comerciale este aproape triplă comparativ cu rata creditelor neperformante. Prin urmare nu este ieftină această “soluție” de finanțare. Având în vedere numărul mare de firme cu capitaluri negative, acestea generează indisciplină la plată în economie: o bună parte din creanțele comerciale și în contra-parte datoriile comerciale din economie vin cu întârzieri mari la plată sau datorii nerecuperate, ceea ce pune presiune pe lichiditatea firmelor.

Băncile din România finanțează în special firmele din sectoarele care produc valoare adăugată mai scăzută și cu putere inovativă mai redusă; peste 70% din portofoliul de credite este reprezentat de companiile cu capital autohton. Prin urmare, dacă capitalul autohton își va consolida sănătatea financiară și sectorul bancar va avea o calitate a portofoliului îmbunătățită și prin urmare va putea să își extindă activitatea de creditare. Firmele cu capital străin se finanțează preponderent din exterior.

Rolul programelor guvernamentale implementate până în prezent pentru a stimula finanțarea firmelor. Aceste programe au sprijinit considerabil accesul la finanțare al companiilor. Stocul de asemenea credite, care au în spate garanții sau programe guvernamentale, este semnificativ, a ajuns la aproape 30 de miliarde de lei, iar ca flux, aproape jumătate din creditele date în 2022 reprezintă credite acordate prin asemenea programe.

Și aici ne întoarcem la nevoia de stimulare a producției – deci a industriei – care rezultă aproape matematic din analiza de calitate pe care o face BNR, după cum a explicat Florian Neagu:

“Un element cheie pentru stimularea finanțării high-tech este existența politicilor industriale. S-ar putea să greșesc, dar cred că nu sunt multe țări în UE care să nu aibă politici industriale. În momentul în care viziunea Comisiei Europene, pentru care este dispusă să pună fonduri semnificative, merge pe agenda schimbărilor climatice și digitalizare, în momentul în care lecțiile războiului și ale pandemiei ne arată că maniera de gândire a lanțurilor de producție trebuie revizuită și prin urmare apar oportunități de a reloca la nivel național lanțuri de producție care acum sunt foarte departe, în Asia sau în alte parte, existența unei politici industriale este cheie pentru că ar da o viziune, un fir roșu, atât pentru decidenți cât și pentru sectorul privat în ce direcție își propune statul să își îndrepte resursele.

Când am făcut o analiză comparativă România versus Polonia, Cehia, Ungaria, care ar fi motivele pentru care nivelul de creditare a firmelor este semnificativ mai mare decât în România, acest element de existență a unei politici industriale a apărut pregnant, pentru că odată ce tu ca stat îți anunți obiectivele, care sunt domeniile în care consideri că ești competitiv și îți propui să le finanțezi prioritar, atunci și sectorul privat creează efecte de sinergie.” Să sperăm că Sistemul Garanție-Returnare este mult așteptatul semnal pentru un viitor ansamblu de politici de reindustrializare, de stimulare a producției autohtone în ansamblul economiei României, care să redevină motor de bază al formării PIB-ului.