EDITORIALUL DE LUNI. DE CE NE SPERIE IARNA ENERGETICĂ? – de Cristian Felea

Cristian Felea - editorialist
angajare

În condițiile crizei energetice actuale, acutizată de războiul energetic dus de Europa cu Federația Rusă, este de așteptat ca în vârfurile de consum datorate unor temperaturi foarte scăzute, disponibilul de capacitate de producție să nu satisfacă cererea.

Cum energia electrică nu se stochează, iar sistemele de transport și distribuție trebuie să îndeplinească permanent condiția de echilibru între producție și consum, dacă cererea este mai mare decât capacitatea sistemului, vor fi decuplați anumiți consumatori (definiți ca întreruptibili), ca să nu se producă avarii de sistem. Așadar cuvântul de ordine pentru iarnă este: să ajutăm prin economie la menținerea echilibrelor în rețelele energetice.

Orice criză aduce cu sine și anumite oportunități. Vestea bună este că toți avem de unde și, mai ales, cum să facem economie de energie electrică. Nu este ca pe vremea dictaturii lui Ceaușescu, când nu puteai gândi sistemic, pentru că nu existau instalații și echipamente care să permită reglajul instantaneu pentru consum optimal, ori stocarea de energie la nivel domestic pentru a trece orele de eventuală decuplare de la rețea; acum toate acestea există.

La un calcul simplu, să reduci cu 1 kWh consumul zilnic (cu 41,5 W într-o oră, adică) aduce lunar o economie de 30 kWh fără mare efort, nici nu observi că faci o astfel de economie. Dar ea te poate duce sub un plafon: sub 300, 255, ori chiar sub 100 kWh. Totul este să știi bine de la ce istoric de consum pornești.

Trăim într-o nouă realitate, care a început să se instaleze nu de ieri de azi, ea se prefigura încă în urmă cu zece ani: vremea energiei scumpe. România, dacă este să studiem separat situația, a făcut tot ce i-a stat în putință să calce în străchini în tot acest timp și să nu pună în operă niciun proiect energetic serios, ba chiar și-a autosabotat puținele proiecte a căror lansare a fost încercată.

ULTIMELE DECIZII ÎN COALIȚIA DE GUVERNARE

Începând cu ianuarie 2023, piața de energie va fi reglementată în proporție de 80%; mai exact, 80% din prețul energiei va fi plafonat iar restul de 20% va fi lăsat la libera negociere, pe piața bursieră. Guvernul urmează să emită o nouă ordonanță de urgență în acest sens cu aplicare de la 1 ianuarie 2023. Totodată în 2023 se vor menține plafoanele pentru consumatorii casnici:

(i) sub 100 kWh pe lună, tarif de 0,68 lei/ kWh (preț factură aproximativ 70 lei);

(ii) între 100 kWh -255 kWh pe lună, tarif de 0,8 lei/ kWh (preț factură aproximativ 200 lei);

(iii) peste 255 kWh, până la 300 kWh pe lună, tarif de 1,3 leu/ kWh (preț factură aproximativ 260 lei).

Plafoanele pentru consumatorii economici: IMM-uri, industria alimentară, serviciile comunitare, farmaceutica -1 leu/ kWh iar pentru marii consumatori economici tariful va fi de 1,3 lei/ kWh. (hotnews.ro)

Conform draftului de ordonanță de urgență prezentat de Economica.net (ordonanță care a fost aprobată de Guvern în 11 noiembrie), piața energiei va fi în proporție de 80% reglementată până în primăvara anului 2025, iar mecanismul de comercializare al energiei în zona reglementată va implica o plafonare la 450 lei/ MWh a prețului de vânzare.

Toți producătorii de energie electrică care au capacități de producție mai mari de 10 MW, inclusiv producătorii din surse regenerabile care primesc certificate verzi, sunt obligați să vândă energia electrică, până la 31 martie 2025, printr-un mecanism de achiziție centralizată.

Producătorii vor vinde obligatoriu energia la prețul de 450 de lei/ MWh, iar cumpărător va fi Operatorul comercial al Pieței (OPCOM). Dacă nu respectă obligația, sunt pasibili de amendă cu până la 5% din cifra de afaceri. Mai departe, OPCOM vinde energia, tot la 450 de lei/  MWh furnizorilor cu clienți finali și operatorilor de transport și distribuție, pe baza unor alocări care țin cont de prognoze.

DACĂ NU PRODUCEM ENERGIE ATÂT CÂT CONSUMĂM, DE CE NE MIRĂM?

Cel mai flagrant exemplu este cel al exploatării gazelor naturale din Marea Neagră, sabotat fățiș de guvernările Liviu Dragnea – care se supărase rău pe tot ce înseamnă concern străin, după protestele populare începute în 2017 – printr-o ordonanță de urgență care a oprit continuarea proiectului Neptun Deep și a generat un arbitraj cu compania care exploatează gazele din perimetrul Midia.

Cât despre „investitorii străini cei răi”, spun doar atât: Romgaz a demarat proiectul centralei electrice pe gaze de la Iernut, de 400 MW, în anul 2016; acum se estimează că ar putea fi finalizat cel mai devreme în 2023. Ei bine, OMV Petrom a construit centrala pe gaze de la Brazi, de 800 MW, în doar doi ani (2009 – 2011).

Îngrijorarea legată de iarna energetică este concretă și preocupantă, nu doar în România, ci în întreaga Europă. Răspunsul la îngrijorările europenilor despre cum vom traversa iarna, fie cu facturile de acasă, fie cu afacerile noastre, trebuie să vină de la guverne și de la Bruxelles desigur, dar este vorba aici și de propria noastră implicare, în zonele unde avem control.

Producția de energie primară a României a scăzut cu 18,1% din 2007 până la 22,35 milioane tone echivalent petrol (tep) în 2020, iar cea de electricitate – cu 9% până la puțin peste 55,93 miliarde kWh (relativ similar în 2021 și 2022), potrivit datelor Institutului Național de Statistică. Consumul final energetic a scăzut cu o rată mult mai mică, de 4,6%, în același interval, prin urmare producția națională nu mai satisface cererea și este nevoie de importuri. Din 2019 România a devenit importator net de energie electrică.

Singura capacitate nouă de producție de electricitate din combustibili fosili, construită după 1990 este cea a OMV Petrom, de la Brazi, de 860 MW, finalizată în 2012. S-au realizat investiții în parcuri eoliene, care au acum o putere de 3.015 MW, cea mai mare parte în perioada anilor 2010 – 2015.

Importurile de electricitate au crescut de șase ori din anul 2007 până în 2020, până la 7,6 GWh. Anul 2021 a mai adăugat 6,7 MWh, până la mai mult de 8,11 GWh, iar în primul semestru din 2022 s-a importat circa aproape jumătate din cât s-a importat în anul 2021.

Producția de electricitate eoliană a crescut de aproape 23 de ori din 2010, până la mai mult de 6,94 GWh. A scăzut în anul 2021 cu 5,4%, dar și-a reluat creșterea în 2022, cu peste 17% (S1 față de S1-2021), depășind 4 GWh (date provizorii ale INS).

Producția de gaze a României scăzut cu 18,6% în intervalul anilor 2007 – 2020, iar cea de țiței cu 27,3%. Producția de gaze a recuperat pierderile din anul pandemiei în 2021, ajungând la peste 10 milioane tep, în timp ce producția de țiței  a mai pierdut alte 2,3% în anul 2021, până la 9,93 milioane tone tep.

În noiembrie 2020, gazoductul BRUA a fost finalizat, interconectând Bulgaria, România și Ungaria. Gazoductul are o capacitate de transport de gaze de 1,75 miliarde de mc anual. Pentru ca BRUA să atingă capacitatea proiectată, era necesară interconectarea cu TAP/TANAP prin interconectorul Transbalcanic; această cerință a fost îndeplinită la 1 octombrie ac., când s-a pus în funcțiune acest interconector (în parte, capacitatea sa mai poate crește), asigurând nevoile de import de gaz non-rusesc ale României.

UNIUNEA EUROPEANĂ NU POATE FACE TOTUL, IMPORTANT ESTE CE FACE FIECARE

Uniunea Europeană este o structură suprastatală, subiect de drept internațional, dar nu ca stat confederat sau federal. Această „lipsă” face ca legiferarea în Uniune să fie un proces complex și în multe sectoare importante (esențiale chiar) să fie în continuare apanajul statelor naționale. Naționaliștii aplaudă acest lucru și nu sunt interesați de faptul că lucruri ce pot fi rezolvate simplu se complică și fie deciziile întârzie, fie nu se pot lua.

Unioniștii și-ar dori ca în domeniile esențiale deciziile să aparțină executivului european și în aceste domenii să poată legifera Parlamentul European, dar și ei omit faptul că opinia publică din statele membre nu înțelege încă prea bine avantaje ar fi în declinarea suveranității naționale către ceea ce ar deveni o confederație europeană, poate că nici nu le pasă și, prin urmare, încă nu sunt pregătiți să susțină prin vot o centralizare europeană.

Chiar și în aceste condiții, executivul european a negociat cu cerbicie cu statele membre, punând la treabă toate mecanismele create în timp și imaginația (mult blamaților, în opinia mea pe nedrept) funcționarilor europeni și a comisarilor și au conturat (măcar) câteva planuri de urgență care să unească voința acestei Europe divizate, care arată în linii mari cam așa:

(i) Reducerea cererii: Comisia propune reducerea obligatorie a consumului de energie electrică cu cel puțin 5% în timpul orelor de vârf stabilite ca interval de fiecare stat național. Statele membre vor trebui să identifice 10 % din totalul de ore, care au cel mai mare preț preconizat, și să reducă cererea în timpul acestor ore de vârf. Comisia propune, de asemenea, ca statele membre să urmărească reducerea cererii globale de energie electrică cu cel puțin 10% până la 31 martie 2023.

(ii) Plafonarea temporară a veniturilor (excepționale) ale producătorilor inframarginali: Comisia propune stabilirea plafonului veniturilor inframarginale la 180 Euro/MWh. Acest lucru va permite producătorilor să își acopere costurile de investiții și de funcționare fără a afecta investițiile în noi capacități, în conformitate cu obiectivele privind energia și clima pentru 2030 și 2050.

(iii) Instituirea unei contribuții de solidaritate temporară din profiturile excedentare generate în sectoarele extracției petroliere și comerțului cu produse petroliere, al gazelor naturale și rafinăriilor: aceasta ar urma să fie colectată de statele membre pentru profiturile din 2022 care sunt peste o creștere de 20 % față de profiturile medii din ultimii trei ani.

Comisia propune și o schemă de ajutor prin licitarea aplicațiilor din partea companiilor care propun voluntar planuri concrete de reducere a consumului de energie oprindu-și activitatea peste iarnă. Astfel, o companie își face un plan de oprire și o structură de costuri de finanțare a opririi (indemnizații pentru angajați – șomaj tehnic, conservarea utilajelor, securitatea amplasamentului etc.) și de reluare a activității în primăvară și, dacă planul este acceptat, Comisia va finanța din fonduri europene compania care a aplicat.

Desigur, nimeni nu oprește statele naționale să conceapă propriile programe de ajutor de stat, să obțină aprobări de la Comisie și să le pună în operă, țintind sectoare sensibile: IMM-uri, producătorii energointensivi, sectorul turistic ș.a.m.d.

TOATĂ LUMEA POATE SĂ CONTRIBUIE ȘI AR TREBUI SĂ O FACĂ, ÎN BENEFICIU PROPRIU

„REPowerEU Plan” este planul de răspuns al Uniunii Europene la situația actuală de criză, care își propune eliminarea treptată a dependenței statelor membre ale Uniunii de combustibilii fosili importați din Rusia, respectiv avansarea pe drumul deja asumat al gestionării crizei climatice, ale cărei efecte sunt tot mai greu de negat.

Măsurile incluse în planul REPowerEU pot permite realizarea acestui obiectiv prin economii de energie, prin diversificarea aprovizionării cu energie și dezvoltarea accelerată a energiei din surse regenerabile, care ar urma să înlocuiască combustibilii fosili în locuințe, în industrie și pentru generarea de energie electrică.

Marii producători de energie din surse regenerabile, cu acele proiecte ce includ hectare întregi de panouri fotovoltaice și ferme de zeci sau sute de mori de vânt, sunt uneori o pacoste pentru Dispeceratul de Sistem, pentru că pornesc și se opresc aleatoriu, în funcție de soare și vânt.

Când ai o locuință individuală – și mai bine, încă de când ai vrea să o construiești – o poți face mai puțin dependentă energetic în proporție de 30% la 80%, cu pompe de căldură și panouri solare (cu mori de vânt e mai greu, trebuie respectate niște condiții mai complicate), cu soluții de stocare a energiei peste noapte și, în fine, într-un colț de garaj cu un generator de electricitate pe combustibili fosili pentru orice eventualitate.

Aceste soluții pot fi adaptate și pentru locuințele comune, unde pot acoperi facturile de căldură și consumul comun de energie electrică sau orice alte combinații în favoarea locatarilor, cu condiția să se asocieze și să cofinanțeze aceste proiecte în interes mutual (cam greu la noi, la români). La blocurile noi este mai simplu și ar fi de dorit, dacă vrem să achiziționăm apartamente în viitor, să căutăm proiecte verzi, chiar dacă par mai scumpe.

Pentru un simplu cetățean soluția de finanțare cea mai accesibilă este depunerea dosarului la Administrația Fondului pentru Mediu, în proiectul Casa Verde. Documentația se depune printr-o firmă autorizată, care întocmește proiectul și apoi execută lucrările și asigură punerea în funcțiune.

Cel care se gândește să devină prosumator, adică să-și producă singur o parte din energie în gospodărie, ar fi bine să țină seama de câteva chestiuni de detaliu și care fac diferența. În primul rând, atenție mare la firma cu care se decide colaborarea, pentru că trebuie să fie capabilă să ofere soluția optimă adaptată, nu o variantă tehnică oarecare (pe care o stăpânește și la care și-a adaptat modelul de business) pe care o vinde ca „ieftină”.

Când firma face proiectul este important să formulați corect cerințele de proiectare, adică o soluție nu doar pentru astăzi, ci și pentru mâine; de exemplu, dacă v-ați propus să achiziționați un autoturism electric în 12 – 24 de luni, de ce să nu aveți instalată din timp rezerva de putere cu care să încărcați la domiciliu acel autoturism din energia verde produsă domestic?

În fine, pentru un viitor prosumator este bine de știut că: cumpărătorul energiei nu poate fi decât cel care furnizorul de energie din rețeaua centralizată și care va cumpăra energia prosumatorului la prețul energiei active din contract, minus costul unor servicii și taxe (legislația și normele care cuprind aceste informații se găsesc pe Internet, pe site-ul ANRE).

Pentru firme (persoane juridice), finanțarea pentru instalarea de surse de energie alternativă nu este disponibilă prin Casa Verde, ci vor trebui căutate alte programe destinate lor. La fel și în cazul autorităților publice. Și se întâmplă aceste lucruri. Ocna Mureș, de exemplu, este primul oraș românesc care își asigură din surse regenerabile proprii tot ce înseamnă consum de energie de pe factura achitată de primărie.

Multe hoteluri au realizat că, dacă nu vor să închidă porțile scăpând de sub control costul energiei, trebuie să se grăbească să investească în instalarea de soluții proprii de producere de energie din surse alternative, dar și soluții de eficiență energetică, cu care își salvează până la 80% din factură (care nu poate fi mică la un hotel). Și au făcut-o.

FIE IARNA CÂT DE GREA… CE NE RECOMANDĂ A.N.R.E.?

Printr-un comunicat dat publicității, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei recomandă trei metode pentru a ține costurile lunare sub control și a reduce consumul de energie la minimul pe care ni-l permitem, și anume:

(i) În primul rând, citirea atentă a facturilor de energie electrică și gaze naturale:

Chiar dacă la prima vedere, factura pare greu de înțeles, ea poate oferi foarte multe informații care să ne ajute să monitorizăm costurile lunare. Este important de știut că valoarea totală este o sumă a mai multor factori, iar energia consumată este, de fapt, o mică parte. De exemplu, în cazul facturii de energie electrică, mai plătim certificatele verzi, contribuția pentru cogenerarea de înaltă eficiență, taxe și accize.

Este bine de știut și că avem dreptul să solicităm furnizorului informații suplimentare despre factură, iar acesta are obligația de a ne oferi un răspuns în termen de 15 zile lucrătoare.

(ii) În al doilea rând, se recomandă autocitirea indexului de consum de pe contoarele noastre:
Specialiștii ANRE recomandă consumatorilor să-și facă un obicei din a transmite în fiecare lună indexul autocitit de energie electrică sau gaze naturale furnizorului. Putem face acest lucru la telefon, online sau prin email, în funcție de canalele puse la dispoziție de către furnizor. Perioada în care indexul poate fi înregistrat este menționată pe factură. În acest fel, plătim fix cât consumăm.

(iii) În al treilea rând, să utilizăm comparatorul de oferte de pe site-ul ANRE, unde găsim cele mai bune oferte existente în piață:

ANRE recomandă comparatorul de oferte de pe ANRE.ro sau din aplicația mobilă, disponibilă atât pentru IoS, cât și pentru Android. Cunoscând consumul lunar, dacă citim și înregistrăm indexul, putem compara ofertele și putem schimba gratuit furnizorul în funcție de cea mai bună ofertă.

Nu întotdeauna cel mai mic tarif reprezintă și cea mai bună ofertă. Este nevoie să citim întreaga serie de condiții pe care furnizorul le oferă, cum ar fi dacă tariful este fix sau variabil, lucru care influențează foarte mult calitatea ofertei.

Mai exact, este bine să știm că unele contracte permit variații ale prețului pe perioada contractuală, ceea ce înseamnă că tariful de la semnarea contractului poate să crească semnificativ pe durata acestuia.

Așa cum atenționează asociația „Energia inteligentă”, ne vom lovi de cazuri dificile în această iarnă, mai ales în orașele în care sistemul centralizat de distribuție a agentului termic va avea probleme când va fi gerul mai aspru, forțându-i pe oameni să folosească încălzitoarele electrice.

Mulți dintre cei ce vor avea nenorocul să se afle într-o atare situație și nu sunt suficient de informați privind limitele protecției statului prin ajutoare, ar putea ajunge adevărate cazuri sociale ori să-și piardă micile afaceri. Pe cei aflați în astfel de cazuri eu îi îndemn de pe acum să ia în calcul să se adreseze ANPC ca să afle despre procedura de protecție prin faliment personal, ori să analizeze prevederile legii 216 din 2022 privind prevenirea insolvenței și să contracteze din timp consultanță de specialitate.

hidro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here