În ultima vreme am participat la câteva acţiuni care mi-au dezvăluit (încă o dată!) că sistemul de educaţie din România trebuie schimbat. Un elev de clasa a V-a are 12 materii impuse. Niciuna dintre ele, însă, nu este „curs de prim ajutor” sau „voluntariat”, niciuna nu îi învaţă cum să fie buni pentru că trebuie. Abia în clasa a XII-a, pe la filozofie, află despre imperativul absolut al lui Kant şi despre faptul că omul e un scop în sine şi niciodată mijloc şi că binele trebuie făcut din datorie, nu din înclinaţie. Şi aşa ajung adulţi care se miră că sunt oameni pe lumea asta care vin din Irlanda de Nord să construiască case pentru nevoiaşii Ploieştiului sau se blochează în loc să ajute o persoană care a leşinat pe stradă. Le este mai uşor să creadă că omul e un beţiv şi să treacă mai departe! Problema stă în educaţie şi la şcoală, copiii ar trebui să înveţe că e o datorie să fie buni şi morali. Că trebuie să ştii să acorzi primul ajutor oricui are nevoie, că eşti venit pe lumea asta să trăieşti într-o societate pe care tu însuţi poţi să o faci mai bună. Săptămâna trecută, Serviciul de Ambulanţă a împlinit 110 ani şi în Ploieşti acest moment a fost marcat pe stradă, prin demonstraţii de prim ajutor. Copiii au fost cei mai curioşi să afle cum se salvează o viaţă. Au lăsat alergatul prin parc şi s-au străduit să facă aşa cum trebuie compresii cardiace. Nu au comentat că e greu sau că au obosit să numere până la 30 şi să şi apese în acelaşi timp. Le-a plăcut şi au aflat lucruri noi, lucruri pe care ar putea să le înveţe şi mai bine la şcoală. În Ploieşti sunt evenimente specializate pe strângeri de fonduri, dar la care nu vezi decât aceleaşi maxim 200 de persoane. Cauzele sunt de tot felul: de la pictarea punctelor traf, la cumpărarea de manuale unor elevi nevoiaşi, la ajutorarea copiilor amărâţi din Urlaţi şi până la editarea unor broşuri de informare în ceea ce priveşte incendiile şi prevenirea lor. Toate sunt importante şi nu e nevoie să dai mulţi bani pentru ele, pentru că pic cu pic se face marea, dar oamenii nu au cultura voluntariatului, a binelui făcut pentru că aşa trebuie şi nu manifestă interes pentru astfel de cauze. Pentru că nu au fost învăţaţi de mici că trebuie să dai, ca să primeşti şi că de undeva ţi se va întoarce cu siguranţă gestul, şi, mai ales, că lumea ar fi un loc mai bun cu oameni care ajută dezinteresat pe alţii. Voluntariatul este bine cotat în CV-urile pentru orice- de la facultate până la găsirea unui loc de muncă, dar şi mai bine e cotat în viaţa de zi cu zi şi în suflete! Copiii trebuie să înveţe să dea, înainte de a învăţa să primească!
Ia te uita! Lectii de morala si educatie! Minciuna e de partea binelui sau raului? E morala sau imorala?
Cel putin să apara ca opţionale în programa şcolară şi tot ar fi un lucru bun. Daca va uitaţi pe o diploma de pâna in anul 1972 o sa vedeţi ce se învăţa atunci, nu mai vorbesc de calitatea informaţiilor. Erau acele ore de indeletniciri practice la care şi fetele şi băieţii invăţau să gătească, să pună murături, să aşeze o masă, să coasă, să brodeze să impletescă. Şi fetele şi băieţii invăţau să facă mici reparaţii, să lucreze cu truse adecvate diverselor lucrări de reparaţii. Unicul scop, acela de a-i pregăti pentru viaţa de zi cu zi. Se consolidau cunoştinţe dar, ce este foarte important, copii se ajutau, se sfătuiau şi dobândeau deprinderi atât de necesare in viaţa de adult. Acum se dezvolta egoismul, ignoranţa (pare un non sens având in vedere complexitatea informaţiilor transmise) , individualismul şi dispreţul faţă de valoarea lucrurilor. Cine are bani (la părinţi mă refer) e puternic şi vrea locul I, că i se cuvine. Avem programe rupte de realitate, avem cadre didactice slab pregătite sau foarte bine pregătite care nu au darul pedagogic de a-i determina pe copii să inveţe făra excese de memorare. Cand organizează pregătirea acasă sunt altfel de dascăli. Probabil nemulţumirea faţă de salarizare. E o altă problemă şi nu sunt vinovaţi copii că şi-au ales această carieră de care au ajuns să-şi bată joc. Toţi ştim cauzele dar nimeni nu mişca un deget să schimbe ceva, pentru că le convine. Creştem generaţii dependente direct de ajutorul de la stat, de la absolvire şi toată viaţa, cu scurte intreruperi, generaţii al căror vot contează.