“Acum pot scrie…că sunt în viață” – o profesoară din Ploiești și copilul său, salvați în ultima clipă de profesionistii Maternității din Ploiești

ÎNGERII SALVATORI DE LA MATERNITATEA DIN PLOIESTI… ÎN LUPTA CU VIRUSUL NEMILOS SAR-COV2!

,,Un virus mortal, pe care multă lume îl ia în derâdere, nerespectând regulile de protecție cerute, ce te înconjoară neanunțat, care te găsește nepregătit și total lipsit de apărare” este definiția dată de prof. înv. .primar Șerban Gabriela, o învățătoare care, la doar 40 de ani, a trecut prin experiența devastatoare a pragului dat de moarte, după  infectarea cu Sar-Cov2, într-o o perioada specială a vieții ei.

                Însărcinată în 7 luni, , cu al treilea copil al familiei, o fetiță sănătoasă și minunată, mămica a început să simtă probleme respiratorii și pentru a i se aplica tratamentul acordat de  d-na dr. Kiss Sanda, o doctora implicată și foarte motivată, prima eroină din viața mămicii, aceasta a contactat un echipaj privat de doctori și asistente pentru a urma un tratament primit și potrivit situației în care se afla, la domiciliu. Virusul însă  a atacat grav, pervers și într-un timp relativ scurt, organismul mămicii, astfel că tratamentulul la domiciliu nu a mai dat randament, mămică a cedat din punct de vedere anemic, glicemic și respiratoriu și în doar câteva zile, o tragedie s-a anunțat, atât pentru  viața mămicii , cât și pentru a bebelușului din burta, câteva ore făcând diferența între viață și moarte. Șerban Gabriela ne-a uimit însă cu puterea ei de a trece cu bine prin această experiență, ne-a făcut cadou, optimismul incurabil și forța de a gândi pozitiv pentru bebelușul din burtă,  dar și pentru viața ei și-i mulțumim că a vrut să  împărtășească cu noi,  tragica experiență prin care a trecut, declarându-ne:

                     ,,Acum pot scrie…că sunt în viață, zâmbitoare și sănătoasă! După 5 teste negative de Covid și o pneumonie tratată acasă timp de 7 zile, am fost luată cu salvarea  și, când am ajuns la Maternitate, s-a observat că plămânii mei funcționează în procent de ¼, restul fiind afectați grav, diabetul gestațional provocat tot de virus îmi devastase corpul îngrozitor de slăbit de o anemia foarte scăzută, care îmi micșora șansele să supraviețuim unei operații. Chiar dacă testele nu au arătat-o, virusul Covit mi-a declanșat pneumonia într-un corp cu o sarcina de 7 luni, afectându-mi si alte organe vitale. Multumesc din suflet d-lui directorul dr. Boeru Călin și si d-nei dr. ginecolog Goloșneanu Oana, care au luat legătura cu d-l dr. Arafat, pentru a mă transfera  de urgență la București, într-un centru Covid care să îmi asigure supraviețuirea. Din cauza situației din țara, acest transfer nu a fost posibil, dar refuzul a fost de bun augur, deoarece salvarea mea a venit chiar de la Ploiești, de la Maternitate, prin echipa operatorie magică, care au luptat 3 ore să îmi salveze fetița, dar și să îmi redea marele cadou de la Divinitate, viața mea care atârna de un fir de ață: infinite mulțumiri d-nei doctor ginecolog Goloșneanu Oana, d-nei doctor anestezist  Popescu Andreea, d-nei doctor ginecolog Cernat Mara, d-nului doctor anestezist Bolocan Eugen,  asistentei  șef Ileana Avramescu,  d-nei asistente Marga Nicolae, care cu o umanitate și-un profesionalism greu de descris în cuvinte, au reușit să mă țină în viață 3 ore, cât a durat operația și să-mi salveze micuța din burtică, dar și să-mi redea sănătatea. Imediat după încheierea operației, bebelușa născută prematur, la doar 7 luni, a fost transferată de urgență, cu acordul primit de la București,  în cele mai bune condiții, cu ajutorul d-nei doctor neonatolog Goldiș Mirela, a echipei de la secția de neonatologie a Maternității de la Ploiești, la Maternitate din Giulești, unde este sub cea mai bună îngrijire, supraveghere și urmărire, a d-nei doctor neonatolog Roșca Irina și d-nei doctor neonatolog Paloșneanu, care au devenit îngerii fetiței mele, așa cum fiecare membru din echipa operatorie, alături de d-na doctor radiolog Tudose Manuela, dar și d-na doctor infecționist Dragomirescu, au fost îngerii mei salvatori și eroii care au luptat cu boala aceasta devastatoare, pentru a-mi readuce în dar, viața!

                    Nu pot încheia povestea noastră, a mea și a fetiței mele, fără a aminti sutele de oameni ce au intervenit pentru mine, părinți, cunoștințe, prieteni ai prietenilor…un tur de forțe incredibile, sute de copii care s-au rugat pentru sănătatea mea, un sobor de 10 preoți care zilnic se roagă pentru Anastasia mea și pentru copiii prematuri de la Giulești, colege și prietene incredibile, conducerea școlii în care funcționez, care au fost alături cu un gând minunat, o rugăciune, un mesaj de încurajare, prieteni față de care toată viaţa le voi rămâne îndatorată, pentru că mi-au arătat clipă de clipă cât sunt de iubită,  iar asta asta a fost medicamentul sufletului meu…. și bineînțeles  familia mea minunată: cea mai minunată mamă din lume, un soț incredibil, doi băieți perfecți, fratele și cumnatele, sprijinul meu necondiționat în aceste zile grele. Nu mi-am pierdut nicio clipă speranța și acum, după multe  zile de spitalizare sunt în viață, fericită și cu mare speranță de viitor! Nu am  uitat nicio clipă, să-i  mulțumesc lui Dumnezeu pentru minunatul plan de viață pe care mi l-a pregătit, dar trebuie să recunosc că au fost momente în care m-am speriat, lăsându-mă  copleșită de gravitatea situației, dar m-am scuturat si mi-am repetat de milioane de ori că va fi bine…nu mi-am putut imagina nicio secundă că voi părăsi această viață, pentru că am foarte multe de făcut aici. Nici despre Anastasia, fetița mea, nu am gândit emoțional, ci doar logic și cu energie bună, cu iubire infinită și multă dorință de bine și, pentru că e fata mea, am știut că va lupta pentru viață! Nu avea cum să nu fie puternica, iar faptul că deja avea 7 luni în burtică, mi-a dat speranțe că mulți copii prematuri pot fi extrem de sănătoși și inteligenți de-a lungul vieții. Am trecut prin momente grele, din punct de vedere al durerii fizice, dar și ca instabilitate emoțională…însă, mai presus de toate,  dragi mamici care trăiți stări de confuzie emoțională după naștere, nu uitati că cel care contează și e primordial,  e bebelușul d-voastra,  iar pentru el trebuie să treceți peste tot și peste toate, așa  cum cea care mi-a dat forța incredibilă de a mă însănătoșire a  fost fetița mea, care m-a făcut să rabd și să lupt, pentru ca sunt sigură că vom fi bine și sănătatoase într-o zi….și simt și gândesc și trăiesc cu speranța unei noi vieți de poveste,  care mi-a fost dăruită la jumătatea vieții.

              Întotdeauna când exista speranță, putere mentală, forță, iubirea celor dilajur, luptă și încredere în Dumnezeu, finalul va fi unul plin de fericire și dragoste de viață. Drumul meu a fost sinuos, dar ca în orice poveste cu final fericit, punctul epic a fost adus de o echipă  incredibilă de eroine, care a fost pansamentul meu pentru suflet: d-nele asistente de la A.T.I, care, clipă de clipă, m-au bandajat, m-au încurajat, m-au ajutat și susținut, m-au apreciat și mi-au făcut cel mai minunat cadou: încrederea ca totul va fi bine! Astăzi, a venit momentul să vă declar toată  recunoștință și aprecierea mea, tot respectul pentru etica și profesionalismul d-voastră,  dar și toată dragostea pentru bunătatea și umanitatea cu care m-ati încurajat. Nu voi uita niciodată cuvintele magice pe care le-ați avut mereu pregatite pentru încurajarea mea și vă voi păstra în sufletul  meu ca pe ,,Comoara de la Maternitate”. Știu că un simplu mulțumesc nu este de ajuns , așa că mă înclin în fața d-nelor asistente Alionte Iolanda, Cleopatra Stoichiciu, Tantica Paunoiu, Oana Simion, Ioana Costea, Ramona Ghidiu,  Mihaela Marin, Violeta Ancuța, Lucia Ghișoiu, Dana Preda, Mihaela Olteanu, Cristina Stavri, Mihaela Iordache, Nicoleta Neagu, Alina Branga, Mihaela Dima, Irina Haidău, Carmen Bîtiescu, Cristina Dinu, Gabriela Marin, Corina Anghel, Marga Nicolae, a infirmierelor Mariana Stere, Daiana Boca și Georgeta Păun…și în fața celei mai incredibile șefe de echipă: Ileana Avramescu!” ne-a declarat Gabriela Șerban, la aproape o lună după lupta cu Sar-Cov2.

             Cunoscută ca ,,Doamna de poveste” în domeniul în care funcționează, la Scoala Gimnazială ,, Henri Mathias Berthelot” din Ploiești (https://www.facebook.com/BrielaSerban/ ),  prof. înv. primar Șerban Gabriela  ne-a obișnuit cu povești minunate despre elevii și despre cariera ei,  dar astăzi ne-a  uimit cu povestea sa de viață și îi mulțumim că a împărtășit cu noi experiența grea prin care a trecut.

Îi urăm sănătate și sperăm ca poveștile ei să fie mereu cu final fericit!

             Suntem mândri de asemenea profesioniști, de eroii noștri, doctorii in costume albe, care sunt pregătiți să lupte cu acest virus nemilos și care salvează zi de zi, suflete bolnave, atât fizic cât și sufletește! Felicitări eroilor doctori și asistentelor de la Maternitate din Ploiești, pentru dăruirea extraordinară,  pentru profesionalismul deosebit și pentru etica desăvârșită!