Invitata lui Daniel Costache la emisiunea „Alternativ” de la Antena 3 Ploiești, Roxana Ciuhulescu, a povestit întâmplări mai puțin cunoscute din perioada când găzduia emisiunea ProMotor.
De la pățanii cu figuri cunoscute din România la geanta furată chiar în timp ce filma, o posibilă tentativă de a o ucide și un apel telefonic între mama ei și președintele țării, persoana publică („pentru mine, vedete sunt alea care sunt recunoscute în străinătate”) a înșiruit momente savuroase trăite ca gazdă a show-ului TV.
Hagi a refuzat să vină la emisiunea ei, pe motiv că e prea înaltă; în schimb, manelistul Adrian Minune nu a avut nicio reținere!
Realizator: M-am uitat și la unul dintre podcast-uri, când spuneai că Hagi nu voia să vină (n.r. la ProMotor).
„A, da, te-ai uitat la podcast-ul ProMotor. A fost singurul meu podcast, pentru că eu n-am răbdare nici să le urmăresc. A fost singurul pe care l-am acceptat și la care m-am dus, fiind vorba de ProMotor. Da, au fost foarte puține persoane în viața mea care m-au refuzat, dar Hagi, într-adevăr, a fost una dintre ele, dar m-a refuzat spunând „ești tu prea înaltă”.
Și eu i-am zis „domnul Hagi, dar stăm împreună, stăm în mașină”. Am filmat, de exemplu, cu Adi Minune (care a fost delicios!) și am filmat în mașină. El avea oricum o mașină făcută oarecum la comandă, că avea nevoie de un scaun mai înălțat, de pedalele aduse mai în față, fiind cunoscut că e mic de înălțime. Dar a fost super-haios și spiritual și chiar… adorabil.
Pe Hagi, până la urmă, tot l-am prins, pentru că avea contract cu un importator și, ca atare, pornind de la importator, l-am prins la înghesuială la evenimentul de lansare a unui model și n-a mai avut ce să zică.
În afară de Hagi, nu știu, chiar încerc să-mi aduc aminte…”
Anna Lesko a întârziat 6 ore la filmări
„Dacă te-ai uitat la podcast, înseamnă că ai văzut-o și pe aia cu Anna Lesko, care a întârziat șase ore la filmare, de îmi venea să o bat. A fost, cred, persoana care a întârziat cel mai mult. Mai ales producătorul era efectiv isterizat, dar mă rog, când a venit cum e ea, super suavă așa și dulce, băieții, cel puțin, au uitat, erau deja resetați – numai eu mai măcăneam acolo.
A avut norocul că era vară (n.r. Anna Lesko), că iarna ziua de filmare e scurtă. La ora 3 deja nu mai e lumină bună. Era vară, era cald, am așteptat-o în Herăstrău… am trecut peste asta.”
Traian Băsescu, lecție de bun-simț: și-a cerut scuze pentru o întârziere de 5 minute » Cum a ajuns președintele țării să vorbească la telefon cu mama Roxanei Ciuhulescu
„În schimb, nu mai știu dacă am povestit-o pe asta cu fostul președinte, cu Traian Băsescu, cu care am filmat de două ori. Prima dată am filmat la Snagov, aproape de Palatul Snagov. Mă rog, discutasem cu SPP-ul înainte, le-am dat trei variante de locație, ei s-au dus să le verifice… e normal, e protocolul prezidențial, și am hotărât să facem filmarea, până la urmă, la Snagov.
Aveam, țin minte, întâlnire la ora 11:00.
La 11 și 2 minute, cred, m-a sunat purtătorul de cuvânt să-mi transmită că domnul președinte își cere scuze, dar este blocat pe DN1 (venea în coloană oficială, dar se întâmplase ceva) și că o să mai întârzie vreo 5 minute. Mi s-a părut fabulos, adică ține de respect, ține de bun-simț, în calitate de președinte al țării… Și mi-a plăcut foarte mult, a fost delicios, adorabil.
Să-ți povestesc o fază amuzantă, că maică-mea este mare fan Băsescu și, ea neștiind că eu urmează să filmez cu el, la un moment dat, după ce s-a terminat filmarea, zic „Stați un pic, că o sun pe mama și v-o dau la telefon, să vedem dacă vă recunoaște vocea”. Deci am crezut că maică-mea a făcut pe ea! Instant i-a recunoscut vocea și avea senzația, săraca, că probabil îi fac o farsă, că nu-i venea să creadă. Pe urmă nu mai reușeam să-i iau telefonul. Se conversa, luase telefonul și se plimba pe acolo… și vorbea cu mama! Da, a fost o surpriză fabuloasă pentru ea.”
Dintre invitați, Ion Țiriac a impresionat-o cel mai tare pe Roxana Ciuhulescu
„Am o admirație deosebită pentru domnul Țiriac, și îți spun de ce. Am fost de fiecare dată bine primită, de la Țiriac Collection până la muzeu și până la Țiriac Air, că știi cum e, este greu să ajungi să faci un interviu cu Ion Țiriac. Cred că am fost singurul jurnalist care a reușit să pătrundă și să meargă să filmeze cu el. Și, în afară de faptul că este foarte bine educat, de politicos, de bun-simț, respectuos, are și un umor care, cu timpul, a devenit unul mai aspru.
Chiar am fost, într-o zi în care am filmat cu dânsul, la Țiriac Air, pentru că trebuia să dea un examen pentru a-și păstra licența. Înțeleg că, în momentul în care depășești pragul de 70 de ani – dânsul în afară de PPL (private pilot licence) deține și CPL (commercial pilot licence) – trebuie să mergi la reexaminare în fiecare an. Și era o zi cu atât mai importantă, cu o încărcătură emoțională mai mare, cu cât se pregătea.
Au venit din aviație, au venit instructorii, și cu toate astea ne-a primit și pe noi și a fost mare lucru, am apreciat sincer. Eu poate că aș fi fost prea stresată – „lasă, mă, că facem noi altă dată interviu…”.”
Povești mai puțin plăcute: o posibilă tentativă de omor și o palmă peste fund în timpul filmărilor
„Țin minte că filmam la un moment dat la Piața Charles de Gaulle și stăteam cățărată pe o bordură exact în ringul interior, când un șofer… nu știu ce a fost în capul lui, a vrut să dea efectiv peste mine, s-a urcat cu roata. M-am tras, chiar m-am speriat foarte tare. Și cazuri ca ăsta am mai avut de-a lungul timpului.
Chiar am avut o filmare, am zis că fac turul Bucureștiului pe bicicletă. Și unul, deși vedea că era operatorul care stătea în mașină în față, eu fiind pe o bicicletă nemțească apărută de curând, a scos mâna pe geam să-mi tragă o palmă la fund. Și m-a atins de era să mă dezechilibrez, să cad, chiar m-am speriat. Și povești din astea am mai avut, de-a lungul timpului… multe.
Cum s-a transformat un intro filmat pe barcă, la Snagov, într-un fiasco total
„În schimb, am avut și povești foarte funny. De exemplu, într-o toamnă, i-a venit o idee producătorului, aveam noi nu știu ce mașină la test – „Hai să mergem la Snagov!”.
La un moment dat, epuizând toate locațiile pentru intro-uri, că filmam acele prezentări pentru emisiune, i-a venit o idee: „Uite, acolo pe lac este o barcă. Hai, urcă-te în barcă!”. Toamnă târzie, era octombrie. Eu eram, imaginează-ți, în fustă scurtă, în mini-jupe, cu niște ghetuțe, o blăniță scurtă… și m-am urcat, ca o zână, în barcă.
Aveam și regizor, sunetist, cică „acuma dă-i din vâsle! (…) Vii un pic de mai departe, dai din vâsle și spui ce ai de zis”. Toate bune și frumoase – am început eu să dau din vâsle și la un moment dat mi-am dat seama că uitasem detalii tehnice pe care trebuia să le spun, aveam o înșiruire de motorizări, și zic: „Stai un pic, că am foaia!”. Am lăsat vâsla și am scos foaia, aveam o foaie la spate.
În momentul în care am luat mâinile, aud: „bleop!”, a căzut o vâslă. M-am aplecat, zic să o prind repede, era să se dezechilibreze barca. Aia s-a și dus, că era și un pic de vânt, și am rămas cu o singură vâslă. Ăștia doi deja chicoteau pe margine. Acuma ce să fac… plus că nu era barca noastră, era barca nu știu cui.
„Hai că fac cu o vâslă!”… se întorcea barca, nu reușeam să o echilibrez, să o pun pe rută. Ăștia râdeau pe margine, eu eram deja isterizată, și la un moment dat îmi pică și a doua vâslă, ca să fie totul bine și frumos, și iată-mă pe mine în fața unei situații. Cum să fac să ajung cu barca la mal?
Nu am mai putut să fac niciun intro, îți dai seama, am ajuns fleașcă, pentru că a trebuit să dau din mâini… era să mă răstorn. Am ajuns înjurând de toți dumnezeii, eram un pachet de nervi, iar ăștia râdeau cu lacrimi deja – am zis că-i bat. Am zis că dacă prind una din vâslele alea îi bat pe toți trei să le rup oasele acolo, că nenorociții au râs de mine, o biată fată pe lac, fără vâsle, săraca! Doamne, a fost un coșmar pentru mine…
I-a fost furată geanta la filmări, în pădure » Nu i-a lăsat pe polițiști să îi pozeze sutienul!
„Eram într-o pădure, la (cred că) zece metri mașina de mine, a venit un hoț, mi-a spart geamul, mi-a luat geanta de pe scaunul din dreapta și a fugit. Și iată-mă, Doamne, zic: „aoleu, asta îmi mai trebuia? Doamne, Dumnezeule”… și gândește-te că am sunat la 112, au venit trei mașini de poliție instant, cu măsurători, ziceai că a fost o crimă, parcă îi și vedeai cu cretă… și, la un moment dat, un tip de acolo, de la poliție (cred că era cunoscut locul – nu dau locația, că n-are sens) zice „stați un pic, că mă duc eu în pădure, că, din experiențele noastre anterioare, când fură, iau ce le trebuie, adică banii, și aruncă gențile”. Și mi-a găsit geanta în pădure. Acuma, era momentul ăla când trebuia să facem poze…
Și zic în mintea mea „aoleu, vai de capul meu… păi am un sutien acolo, cum să văd obiectul numărul 10 – sutienul meu?”… zic: „lăsați, lăsați, că nu trebuie”. Până la urmă, i-am convins să nu-mi pozeze lucrurile din geantă. Chiar mă simțeam prost. Oricum eram înfuriată, oricum avusesem o zi proastă și mă și gândeam cum se vor hăhăi 20 de polițiști să vadă sutienul meu roșu și să facă poze cu el.”
Vezi aici întreaga emisiune și declarațiile oferite în exclusivitate de Roxana Ciuhulescu:
Citește AICI ce a declarat Roxana Ciuhulescu despre experiența de la Survivor România.
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.