În urmă cu fix trei ani, într-o zi de 27 ianuarie la fel de friguroasă, pe vremea când Petrolul se afla undeva la apogeul performanței și tartorii din conducere căutau să se îmbogățească cu repeziciune din vânzările de fotbaliști, site-ul oficial al echipei anunța cu litere de-o șchioapă despre decizia atacantului Hamza Younes de a părăsi echipa ploieșteană, cu destinația Plovdiv, pentru a evolua pentru prim divizionara Botev.
Iată cum suna comunicatul de la acea vreme:
“Hamza Younes și-a exprimat, în nenumărate rânduri, intenția de a se despărți de Petrolul în această iarnă, în încercarea de a obține un contract avantajos din punct de vedere financiar, iar conducerea clubului și-a dat acordul ca el să demareze negocierile cu bulgarii de la Botev Plovdiv. Insistența cu care jucătorul tunisian și-a dorit să părăsească gruparea ploieșteană i-a determinat, în cele din urmă, pe oficialii clubului să îi permită începerea negocierilor cu Botev Plovdiv, formație unde recent au ajuns alți doi foști petroliști, Alexandru Benga și Ferebory Dore”. Explicând foarte clar că vrea să câștige mai mult pentru a-și asigura viitorul, având în vedere scurta carieră de care au parte fotbaliștii, Younes le-a cerut suporterilor să-i respecte decizia.
“Am primit o ofertă foarte bună pe care nu o pot refuza. Trebuie să mă gândesc la viitorul meu și sper ca toată lumea să mă înțeleagă. Sunt sigur că într-o zi mă voi întoarce la Petrolul”, așa suna comunicatul din acea vreme.
Adevărul a fost undeva la mijloc, în ideea că și tunisianul ar fi dorit ceva bani în plus, lucru normal de vreme ce în 52 de apariții în tricoul galben-albastru reușise să marcheze 34 de goluri și astfel să devină unul dintre cei mai îndrăgiți fotbaliști care au jucat pentru Petrolul acelei perioade! Iar Capră&Co. au mirosit imediat afacerea, vânzarea atacantului în Bulgaria fiind o rețetă câștigătoare după poveștile cu iz valutar din care nu au lipsit Benga, Dore, Grozav, Bokila, Boudjemaa, Zerka și toți ceilalți! Mulți, mulți de tot!
Nouă nu ne mai rămâne decât să oftăm și să ne imaginăm cum 15.000 de suporteri umpleau până la refuz arena “Ilie Oană” și se bucurau de fotbal, neștiind că urma dezastrul…
Au trecut fix trei ani și, de la vârf, echipa a ajuns direct în pământ! Iar adevărații suporteri au rămas cu ochii înlăcrimați, cu sufletul pustiit și cu imaginea hoților care au dus Petrolul la dezastru, stând acum bine mersi în baruri și restaurante – care mai locale, care mai bucureștene – cheltuind banii pe care i-au “muncit” o viață întreagă! Ce perfidie…