TRĂIASCĂ VINUL ȘI BINECUVÂNTATE FIE CĂRĂRILE LUI! – de Cristian Felea

Poate fi o plăcere mai mare decât o romantică cină în doi, care se încheie cu un delicios platou de brânzeturi și fructe, însoțit de câteva pahare de roze Efemer de la Vinalia, sau de alb Eclipse de la Basilescu, ori, de ce nu, de un Alb de Ceptura…? Eu zic că nu, pentru că astfel de momente sunt întotdeauna unice și niciodată nu se încheie odată cu ultimul strop de vin, ci târziu în noapte sau…, cine știe?

Nu, nu sunt comersant de vinuri și nu le fac reclamă, dar mă știu mare amator de licori din vie: vinuri, spumante, vermuturi, vinars, cocktailuri pe bază de vinuri sau vermuturi, pentru că ele ca nimeni altele știu să acompanieze deopotrivă îmbucăturile ce încântă pântecele, precum și clipele grele, pentru alinare, sau pe cele fericite, dându-le strălucire.

cel mai verde complex reziential

De când cu comerțul online te poți bucura de un vin bun fără niciun efort, de pe canapeaua ta și capătul potrivit al telecomenzii, dar ce folos? Ce plăcere să fie asta? Cum poți distila bucuria unui pahar, ce resorturi intime ale ficatului tău mai poți să stimulezi cerându-i să muncească cu bucurie și nu cu obidă, dacă nu ai pășit niciodată într-o vie după un urcuș pe-o coastă de deal, într-o cețoasă zi de toamnă, la sărbătoarea culesului?

Și dacă ai ratat culesul nu-i bai, te poți revanșa oricând cu rucsacul în spate, pe drumeagurile dintre vii, într-o plimbare măsurată cu pasul sau călare pe bicicletă, cu pauza de gustare din podgorie și apoi cu o masă în lege la cramă. Dacă adaugi la aceste imagini strălucirea dimineții, căldura prânzului și minunata lumină a apusului de pe terasa cramei își spun eu ce ți s-ar putea întâmpla: să fi găsit Raiul și habar să nu ai!

Dar vorba lungă, sărăcia omului! Una peste alta vă invit pe toți pe Drumul Vinului cum veți putea, care cu automobilul, care cu bicicleta, care cu autostopul și bazându-vă pe propriile picioare, pentru că nimic, dar nimic nu se compară cu un weekend de început de toamnă în podgoriile Dealului Mare!

Wikipedia este laconică când vine vorba de Dealu Mare: “… este o zonă viticolă cu multiple podgorii aflată în județele Buzău și Prahova pe versantul sudic al dealurilor Istriței“, un prilej bun să băgăm de seamă că informațiile bune nu se obțin de aici. Trebuie să-i căutăm pe cei care știu ce să ne spună, adică cei implicați în tainele facerii vinului, dar și în călătoriile legate de podgorii.

În Statele Unite turismul de podgorie este atât de apreciat, încât nu te poți numi călător adevărat dacă nu ai trecut măcar odată prin vineyard-urile statelor California (ținuturile Napa, Sonoma sau Pasa Robles), Oregon (Willamette Valey), Virginia (Charlottesville), Idaho (Snake River), dar și Washington (Walla Walla), Texas (ținutul Texas Hill) sau New York (Finger Lakes).

Până ce-om ajunge acolo, de va fi să ajungem vreodată, să nu uităm că și noi avem podgoriile noastre, tradițiile noastre și, iată, turismul dedicat de pe Drumul Vinului, cu traseele sale de crame, mânăstiri și poteci de cicloturism, care sunt la doi pași de București și se înșiră apoi ca mărgăritarele între Ploiești și Buzău, sau invers.

Așa că uitând de wiki, facem o întrebare către ghizii potriviți și aflăm că podgoria Dealu Mare este cea mai compactă zonă viticolă din România, situată în zona dealurilor Subcarpaților de Curbură și cuprinde colinele și depresiunile situate între râul Teleajen la vest și râul Buzău la est.

Zona viticolă se întinde pe circa 65 km, pe o lățime ce variază între 3 și 12 kilometri, adică în total undeva la 15 mii de hectare de podgorii.

Spre deosebire de americani, ne putem lăuda cu existența viilor pe acest teritoriu din timpuri antice, așa cum o confirmă săpăturile arheologice și o arată ceramică descoperită aici, dar și toponimia locurilor, legată evident de cultura viței de vie. Primele documente scrise despre existența podgoriilor Dealului Mare datează din secolele XIV – XV.

Cu o expoziție predominantă sudică, sud – estică și sud – vestică, Dealu Mare are altitudini ce variază între 134 – 170 metri la limita dinspre câmpie și 460 – 550 metri în zona dealurilor mai înalte.

Partea de vest, spre Ploiești, prezintă soluri formate pe argile roșii, marne și într-o oarecare proporție și nisipuri fine, roșcate, cu un conținut ridicat în oxizi de fier, care sunt, firește, indicate pentru cultura soiurilor pentru vinuri roșii.

Solurile din partea estică, spre Buzău, au la bază calcare de vârstă Sarmațian, argile, gresii și tufuri dacitice, depozite de nisipuri fine în alternanță cu pietriș format din fragmente de roci cristaline, lehmuri și löess.

Podgoria beneficiază de adăpostul dealurilor subcarpatice, care formează un paravan împotriva curenților reci care vin dinspre nord, nord – vest și nord – est. Așa că iernile sunt relativ scurte. Pe deal, temperaturile minime sunt mai ridicate cu circa 3°C față de șes, iar frecvența iernilor geroase este mai mică. Astfel, viile pot ierna fără pericol de îngheț.

Cum spuneam, un mic colț de Rai! Podgoria Dealu Mare înseamnă opt centre viticole reprezentative, cu următoarele subdenumiri de origine: Boldești, Valea Călugărească, Urlați, Ceptura, Tohani, Breaza, Merei și Zorești. Da, știu că interesează mai puțin solurile, clima și mai mult esența: vinurile, traseele, cazări, o masă bună, dar toate la timpul lor.

Dealu Mare este un loc minunat și casă pentru numeroase soiuri de vinuri, albe sau roșii. Dintre soiurile albe cele mai cunoscute sunt Chardonnay, Pinot Gris și Pinot Blanc, Riesling de Rin și Riesling italian, Sauvignon Blanc, Fetească albă, Fetească Regală, dar și Muscat Otonelul sau Tămâioasa Românească.

La soiurile roșii lista este chiar mai lungă decât la cele albe: Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Pinot Noir, fetească Neagră, Merlot, Burgund Mare, Syrah, Negru de Drăgășani, Novac, Băbească Neagră sau Grenache.

Sunt nu mai puțin de 30 de crame în Prahova și 8 în Buzău atunci când vine vorba despre Dealu Mare și niciuna nu merită ratată într-un traseu pe Drumul Vinului. Dacă voi menționa câteva nume voi lăsa altele neconsemnate și ar fi nedrept, dar trebuie să fac măcar câteva sugestii, pentru a deschide cititorului pofta de drumeție și carafe cu vin.

O să încep enumerarea cu Valea Călugărească, mai de suflet, din motive personale, și continui cu Anastasia, Urlați, Vinalia, Ceptura, Davino, Rotenberg, Bolgiu, Basilescu, firește!, Metamorfosis, Budureasca, Licorna, Mierla Albă și câte și mai câte! Iar din Buzău Prince Matei, Aurelia Vișinescu, desigur, Pietroasa, La Butoaie și tot așa, ca să nu ziceți că nu aveți de unde alege, deși de ales ar trebui să fie o singură variantă: să le vizitați pe toate!

Dacă ezitați, dacă nu aveți inspirație, dacă astrele încă nu s-au aliniat pentru a porni pe Drumul Vinului, va mai dau un ultim ghes cu câteva vorbe de duh, să le țineți minte:

“Dumnezeu a creat apa; însă omul a creat vinul!”, ne încredințează Victor Hugo; “Vinul bucură inima omului și bucuria este mama tuturor virtuților”, ne asigură Goethe; Homer, cu inima plină de bucurie constată: “Vinul mă îndeamnă! Fascinantul vin îndeamnă chiar și un bărbat înțelept să râdă cu blândețe și îl stârnește să danseze și să scoată pe gură cuvinte ce mai bine rămâneau nerostite!”; în fine, inspirați de Aristofan (și până nu rămân fără citate) să rostim împreună: “Când oamenii beau, aceștia devin brusc bogați și de succes, câștigă toate procesele, sunt fericiți și își ajută prietenii!”

Ridic un pahar în cinstea voastră, cei care acum, chiar acum o porniți pe Drumul Vinului, luând cu asalt Dealu Mare. Ne vedem prin podgorii! Binecuvântează Doamne vinul și lasă-l să curgă din belșug!

arnos 6 oua

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here