Comisia Europeană a corectat previziunea de creștere economică a României în 2021 de la 7,4% la 7%, în timp ce previziunea de creștere economică pentru alte state din regiune a fost ușor majorată (Croația la 8,1% și Ungaria la 7,4%). Vestea nu este în măsură să încurajeze derapaje în negocierile PNL – PSD pentru programul viitorului guvern, în condițiile în care, din afirmațiile lui Rareș Bogdan, impactul bugetar al listei de măsuri pe care social-democrații le-au pus pe masă este de 26 de miliarde de lei.
Pentru viitorii guvernanți „veștile bune” vin dinspre BNR, care în ultimul raport privind inflația estimează o rată de 7,5% pentru finalul de an și de 8,6% pentru jumătatea anului 2022; mai mult, unii analiști economici nu exclud ca inflația reală să ajungă la 10%. La un astfel de nivel al inflației, cum nu am mai avut de 15 ani, promisiunile de creșteri pentru salarii și pensii de 7-8% (real negative) nu mai sunt chiar atât de dificil de anunțat.
De altfel, așa cum arată deja datele Institutului Național de Statistică, câștigul salarial mediu brut din luna septembrie 2021 a fost de 5.732 lei, cu 46 lei (+0,8%) mai mult față de luna precedentă, dar în contextul unei inflații anuale crescute până la 6,29% la finele primelor nouă luni din anul curent, puterea de cumpărare a salariului față de luna septembrie 2020 a scăzut cu de fapt 0,4%. Tendința de scădere se va accentua până la finele anului în curs, pentru că la acest moment rata inflației este mai mare decât în septembrie, ajungând la 7,94%.
Estimările de creștere a economiei Românești se bazează pe consum și pe prognozatele investiții cu banii din PNRR, așa că pot fi înțelese și prioritățile negocierilor PNL – PSD pentru dialogul de la Cotroceni: formarea unui guvern stabil, pentru ca fondurile europene să poată fi accesate cât mai rapid și injecția de bani pentru stimularea consumului (creșteri de pensii, alocații pentru copii, a salariului minim etc.).
NEGOCIERI, NEGOCIERI…
PNL, PSD și UDMR negociază formarea noului guvern având pe agendă două obiective care contează: pe termen scurt, să bată în poartă la Cotroceni cu o propunere care să întrunească condițiile formulate de Klaus Iohannis la declarația de presă din 4 noiembrie ac.; pe termen mai lung, de înghețare a disputei politice și fixarea ei în termenii unui acord politic de șapte ani, care să garanteze un armistițiu ce va permite accesul clientelei la fondurile europene atrase prin Planul Național de Redresare și Reziliență.
Din această perspectivă numele premierului contează mai puțin, dar vor conta alte poziții cheie din guvern, în primul rând cea de ministru de finanțe, apoi de ministru al justiției și ministru al investiților și proiectelor europene, de ministru al dezvoltării, secretar general al guvernului și tot așa, în funcție de rolurile pe care le vor îndeplini efectiv în punerea în operă a măsurilor din PNRR.
Dat fiind faptul că PNRR înseamnă reforme legislative, la fel de importante vor fi pozițiile de șefi ai Camerei Deputaților și Senatului, a anumitor comisii parlamentare, care trebuie să prioritizeze dezbaterile, multe în regim de urgență, pe marginea textelor de lege menite să reașeze cel puțin formal cadrul de legalitate în conformitate cu angajamentele luate.
Nu în cele din urmă, atât PNL, cât și PSD, respectiv UDMR vor trebui să-și mențină echipele de negociatori pregătite să netezească în orice moment asperitățile, pentru a păstra operant acordul de noncombat politic pentru un întreg cincinal, așa cum își doresc acum. Nu va fi simplu, dar să nu uităm că PNL (chiar și cu Florin Cîțu președinte), PSD și UDMR vorbesc aceeași limbă când vine vorba înțelegeri politice, așa că accidente de tipul celui care a subminat coaliția PNL – USR – UDMR sunt puțin probabile.
Este foarte probabil ca Vasile Dîncu, în declarația sa de acum câteva zile, din studioul Digi24, să fi făcut referire la ceva ce este deja conturat ca fiind obiectivul principal de negociere între PNL și PSD: pactul de noncombat pentru accesarea PNRR, transpus într-un acord pentru un ciclu politic de 7 ani.
OBIECTIVELE DE 7 ANI
Din perspectiva formării viitorul guvern, liderii PNL, PSD și UDMR tatonează măsuri care ridică semne de întrebare prin modul în care sunt formulate și îngrijorări reale privind impactul pe care l-ar putea avea: amendarea Constituției și impozitul progresiv.
Actualul sistem constituțional favorizează tensiunile între Guvern și Președinție, chiar și atunci când liderii celor două palate provin din același partid, și nu este de mirare că partidele noastre politice își doresc o rezolvare a chestiunii; nicio surpriză că larga majoritate parlamentară ce se conturează și-a fixat o astfel de țintă. Puțin surprinzător este că ideea amendării Constituției a fost plasată pe masa negocierilor de UDMR.
UDMR este un partid de doctrină orbanistă, nici măcar nu încearcă să ascundă acest lucru, așa că formularea unei propuneri de trecere de la republică semi-prezidențială la republică parlamentară nu este surprinzătoare: practic orice luptă câștigată în Parlament nu mai poate fi întoarsă de Cotroceni și devine o victorie definitivă.
Pe de altă parte, PSD de la Iliescu încoace nu a reușit să mai aibă un locatar la Cotroceni, așa că ideea de amendare a Constituției pentru o republică parlamentară i-ar putea oferi din nou ocazia de a ocupa simultan palatul Victoria și Cotroceniul. Singura condiție este să câștige alegerile parlamentare, ceea ce în 2024 pare a fi foarte posibil.
Poate că în PNL mai există acum personaje politice care și-ar dori să ajungă la Cotroceni, dar cum la final de mandat Klaus Iohannis va dori probabil să se reîntoarcă în PNL și să preia poziția de lider, pare că miza cea mai importantă a liberalilor nu mai are de ce să fie obținerea președinției, ci mai degrabă a postului de la Palatul Victoria.
De aici deducem că miza acordului de șapte ani între PNL și PSD propus de Vasile Dîncu are avantaje absolut palpabile pentru toate părțile: un premier PNL până la jumătatea anului 2023, apoi un premier PSD care pregătește alegerile din 2024 și, în fine, din 2024 reîntoarcerea PNL la Palatul Victoria, lăsând Cotroceniul în seama PSD.
Dacă pentru a garanta acest aranjament amendarea Constituției se întrevede a fi utilă, atunci ea poate fi luată în considerare: de ce nu, referendumul de aprobare poate fi organizat odată cu alegerile parlamentare și prezidențiale, modificările Constituției urmând să intre în vigoare, pentru poziția de la Cotroceni, din 2029.
Când vine vorba de impozitare, PSD vrea impozit progresiv și impozitarea marilor averi, PNL respinge ideea, dar nici unul dintre cele două partide – de fapt trei, pentru că și UDMR trebuie luat în considerare la acest capitol – nu este de acord cu desființarea pensiilor speciale ale aleșilor, care în mod evident sunt tot un lux.
Mai mulți comentatori economici și reprezentanți ai mediului de afaceri s-au pronunțat deja în defavoarea ideii pe care Marcel Ciolacu a evocat-o, considerând că impozitarea progresivă nu este recomandată în România la acest moment. Modelul de impozitare progresivă la care se referă liderul PSD nu este încă precizat; de altfel Vasile Dîncu ne asigură că se ia în considerare o trecere treptată la impozitul progresiv.
Am putea să ne facem o idee despre ce anume au în vedere cei de la PSD dacă aruncăm o privire pe proiectul de lege pe care în urmă cu fix un an îl depunea la Senat independentul (fost pesedist) Marius Sorin Ovidiu Bota privind „impozitarea progresivă a salariilor și taxarea diferențiată pentru pensii și sănătate”.
Potrivit proiectului Bota, schema de impozitare progresivă menține cota de 10% ca plafon maxim și crește contribuțiile CAS și CASS peste un anumit nivel al câștigurilor salariale. Un astfel de sistem permite o majorare a veniturilor salariale și pensiilor mai mici de 8000 de lei, stimulând consumul, și suprataxează salariile mari doar în zona contribuțiilor de asigurări sociale și asigurări de sănătate.
Dacă PSD va negocia cu PNL introducerea, pentru început, a unei astfel de scheme de impozitare/taxare progresivă a veniturilor, ar putea avea câștig de cauză și și-ar atinge scopul de renunțare la ideea de cotă unică de impozitare.
Inițial vor fi afectați doar salariații (din mediul public sau privat) care au la acest moment venituri salariale peste echivalentul a circa 1000 de euro net și, desigur, angajatorii din mediul privat care își permit contracte cu angajații plătind salarii brute de peste 10 mii de lei. Pentru PSD nicio pierdere.
AR FI DOAR O MICĂ PROBLEMĂ CU DEMOCRAȚIA
În chestiunile ce țin de guvernare nu există mari deosebiri de doctrină între PNL, PSD și UDMR. Este posibil ca PNL să insiste pe respingerea impozitului pe lux sau pe marile averi, dar să accepte o schemă de impozitate progresivă după schema propusă în noiembrie 2020 de Marius Bota în proiectul său de lege.
Nici majorările de pensii sau salarii de 7 sau 8% nu cred că vor fi o problemă, dimpotrivă sunt o oportunitate de mituire a electoratului cu anunțarea unei creșteri care va fi deja consumată de efectele inflației.
Dar dacă vom avea un guvern PNL – PSD – UDMR, cu premier liberal de tipul Nicolae Ciucă (adică nu tocmai un premier politic ca profil), înseamnă că, declarat sau nu, între cele trei formațiuni politice a intervenit un acord de tipul celui evocat de Vasile Dîncu. Un astfel de acord nu este „pentru liniștea noastră”, dimpotrivă, pentru cetățeanul obișnuit este o veste proastă.
Când evoc acest lucru mă gândesc mai puțin la faptul că cele trei partide vor face tot posibilul să-și împartă banii care vin la pachet cu PNRR-ul, pentru că indiferent ce formulă de guvernare am fi avut, banii sunt și rămân o țintă prioritară pentru politicieni, dată fiind poziția lor privilegiată în societate.
Dar deficitul de democrație pe care îl va aduce cu sine „ordinea” evocată de Vasile Dîncu, visul de aur al oricărui politician, mă îngrijorează profund. Este semnul sigur că se sapă cu osârdie la temelia și așa șubrezită a democrației românești.