DRUMURILE NOASTRE TOATE – de Cristian Felea

Subiectul pe care vreau să-l atac este cam arid, dar cred că o să stimulez interesul cititorului dacă pun problema în felul următor: din punctul de vedere al infrastructurii rutiere, România este cea mai izolată țară din Uniunea Europeană. Știu că intuitiv acest lucru este înțeles de oricine, că putem spune că afirmația este un truism, dar nu strică să intrăm puțin în amănunte.

Dacă aruncăm o privire pe harta de mai jos, a clusterelor de dezvoltare economică a României, observăm că: (i) clustere cum sunt Clujul, Iașiul, Sibiu-Brașovul și chiar și București – Ilfov nu sunt (încă) legate prin autostrăzi nici între ele și nici cu alte țări ale Uniunii Europene; (ii) singurele clustere legate la alte state din Uniunea Europeană sunt Timișoara și Oradea; (iii) pre-clusterul Constanța nu-și poate dezvolta potențialul real de oraș-port la Marea Neagră în lipsa conectării auto (de viteză) cu culoarele europene IV și VII; (iv) zonele cel mai puțin dezvoltate economic sunt cele unde proiectele de autostrăzi sunt încă pe hârtie.

Sursa: http://library.fes.de/pdf-files/bueros/bukarest/18051-20210623.pdf

Să luăm de exemplu Ploieștiul (că ne interesează): situat la 60 de km de București și 110 km de Brașov, ar putea reprezenta elementul cheie de legătură pentru a uni clusterul București – Ilfov cu București – Ploiești, doar că… nu avem infrastructura rutieră necesară pentru a dinamiza acest efort. În acest fel competitivitatea Ploieștiului și a împrejurimilor, incluzând aici stațiunile de pe Valea Prahovei, este redusă, raportat la potențialul pe care l-ar avea.

Între PIB potențial și infrastructura de transport există o legătură directă. Conform definiției pe care economiștii o dau PIB potențial, acesta depinde direct de: muncă, capital și factorul de productivitate (ultimul element aflat și el în relație directă cu competitivitatea factorului muncă și a factorului capital).

Lăsând la o parte pentru discuția noastră factorul muncă (spunem aici doar că România începe să prospecteze limitele de performanță ale acestui factor, pe măsură ce constatăm că forța de muncă este tot mai puțin disponibilă și mai slab calificată/educată), propun să ne concentrăm pe competitivitatea capitalului.

Teoria ne spune că productivitatea capitalului depinde de: (i) calitatea și disponibilitatea infrastructurii; (ii) nivelul tehnologic; (iii) dezvoltarea sistemului financiar și (iv) eficiența energetică. Disponibilitatea și calitatea infrastructurii de drumuri de viteză este esențială, după cum se vede, pentru ca PIB potențial să fie din ce în ce mai mare; tradus pentru toată lumea, un PIB potențial în creștere înseamnă că PIB-ul real poate crește sănătos, și nu doar conjunctural, pe consum.

Mă întorc la exemplul cu infrastructura rutieră care leagă Ploieștiul cu țara: avem o conexiune cu autostrada A3 care ne leagă de București, dar nu și de Brașov. Legătura cu Bucureștiul prin A3 are la rândul său două mari probleme: (i) nu există toate racordurile cu importante zone de interes și nici benzinării (adică A3 oferă o calitate și disponibilitate scăzute) și (ii) nu are conexiunea cu Bucureștiul la calitatea și disponibilitatea cerute (abia acum a anunțat Ministerul Transporturilor demararea proiectelor de drum expres DR4 și DR5, care să permită descărcarea rapidă a A3 către centrul capitalei).

Să ne imaginăm cum ar fi situația dacă A3 ar continua până la Brașov și mai departe către Târgu Mureș, având și conexiunile de drum de viteză către Moldova (A8) sau către Făgăraș și Sibiu (racordul cu A1): întreaga secțiune Ploiești – Câmpina – Comarnic – Sinaia ar putea rapid să se dezvolte cu platforme industriale și rezidențiale; stațiunile turistice ar fi degrevate de traficul infernal de tranzit; mărfurile produse aici ar putea ajunge rapid și în portul Constanța, dar și către alte state ale Uniunii Europene.

Ce avem deocamdată? Avem funcțional doar site-ul de internet al A3, multe, multe dezbateri pe tema prelungirii autostrăzii până la Brașov și un proiect și o perspectivă pentru segmentul Ploiești – Comarnic. Pentru competitivitatea factorilor de producție (a capitalului în special), perspectiva aceasta nu înseamnă mai nimic, în fine, poate puțin mai mult după virgulă decât zero.

Toată lumea știe că așa nu mai merge și că ar trebui făcut ceva, doar că avansul pe teren este exasperant de lent. Dacă în continuare Ministerul Transporturilor și CNAIR vor fi cei cu inițiativa, Ploieștiul, Brașovul, dar și București, Constanța, Târgu Mureș, Făgărașul și așa mai departe vor continua să aibă de pierdut din perspectiva competitivității, pur și simplu pentru că încă nu avem A3 de la București până la Brașov, ca să nu mai spun până la Borș.

Sugestia mea este aceea ca implicarea autorităților locale, a comunităților să crească și să devină co-lideri, alături de Ministerul Transporturilor și CNAIR pe proiectele de infrastructură rutieră de viteză de calitate, așa cum avem deja (nu trebuie inventat nimic) exemplul “Alianței Vestului”, care a demarat proiectul drumului expres de 119 km între Arad și Oradea.

Dacă tot nu avem nimic clar pe secțiunea Comarnic – Brașov – Târgu Mureș, atunci poate că Ploieștiul, Brașovul și Târgu-Mureșul, ar trebui să ia inițiativa și să constituie o alianță locală, să-i zicem “Alianța Transcarpatică”, prin care să devină partenera guvernului pe componentele care nu au fost încă contractate, pentru a prelua inițiativa.

Evident că cea mai complicată problemă ar fi ca primarii celor trei orașe, președinții de consilii județene din Prahova, Brașov și Mureș să se întâlnească, să-și cunoască și recunoască interesele comune și să bată apoi palma pentru a se asocia. Mai apoi totul s-ar derula relativ ușor, pentru că noua alianță ar putea beneficia de lecțiile învățate de la Alianța Vestului și s-ar mai arde din etape.

Alianța Transcarpatică – să continuăm să o numim așa – ar deveni un partener de dialog și acțiune pentru Ministerul Transporturilor, pentru Ministerul Finanțelor Publice, pentru Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și, nu în cele din urmă, pentru Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, și este evident că nu doar pentru autostrada A3, ci și pentru multe alte investiții care, implicit, ar scoate la lumină un nou cluster de dezvoltare: Ploieștiul.