Radiografia unui risc major! De ce rămâne România „polul insecurității rutiere” din Europa și cum poate fi schimbată această realitate?
România traversează un moment critic, fiind vizată de proceduri oficiale de infringement din partea Comisiei Europene. Această situație nu reprezintă doar o simplă problemă birocratică, ci are efecte tragice în realitate, fiind cauzată de nealinierea legislației naționale la normele europene de siguranță, în special la Directiva 2008/96/CE. Starea deplorabilă a infrastructurii rutiere completează acest tablou sumbru, punând zilnic în pericol mii de vieți omenești.
Un studiu independent recent plasează țara noastră într-o poziție alarmantă în ceea ce privește siguranța tehnică și rutieră. Indicatorul complex intitulat „Risc de Defecțiune”, care analizează calitatea drumurilor, vârsta parcului auto și condițiile climatice, evidențiază o prăpastie uriașă între România și restul continentului.
În timp ce media europeană se situează la un scor de 61,40, România înregistrează un record negativ de 98,30. Acest punctaj reflectă o probabilitate extrem de ridicată ca vehiculele să sufere defecțiuni grave din cauza vibrațiilor și șocurilor constante provocate de carosabilul degradat, ceea ce amplifică exponențial riscul de accidente și blochează fluxurile economice.
Degradarea infrastructurii are cauze profunde, de natură structurală și legislativă. Subfinanțarea cronică a dus la înlocuirea investițiilor în întreținerea preventivă cu reparații reactive de tip „peticire”, care cedează rapid în fața fenomenului de îngheț-dezgheț.
În acest context, parcul auto îmbătrânit devine extrem de vulnerabil, deoarece mașinile vechi sunt primele victime ale gropilor, uzura motorului și a sistemelor auxiliare fiind accelerată dramatic. Mai mult, vidul legislativ provocat de întârzierea transpunerii normelor europene împiedică realizarea unor inspecții detaliate și a planurilor de remediere necesare în zonele cu risc ridicat, cunoscute drept „puncte negre”.
Impactul acestor deficiențe asupra siguranței depășește sfera statisticilor reci, traducându-se în pierderi umane și economice masive.
România menține una dintre cele mai mari rate de decese rutiere din Uniunea Europeană, iar costurile sociale, care includ daune materiale, cheltuieli medicale și pierderi de productivitate, apasă greu pe bugetul de stat. În plus, lipsa marcajelor lizibile și a semnalizării moderne sporește vulnerabilitatea tuturor participanților la trafic, în special a pietonilor și bicicliștilor.
Pentru a schimba această realitate, sunt necesari cinci piloni fundamentali de acțiune. În primul rând, legislația trebuie armonizată prin transpunerea integrală a Directivei 2008/96/CE pentru a obliga autoritățile la inspecții periodice. Din punct de vedere financiar, este imperativă trecerea de la reparațiile de mântuială la o strategie de întreținere preventivă care să crească durata de viață a asfaltului.
Tehnologia joacă, de asemenea, un rol vital prin implementarea monitorizării digitale cu ajutorul camerelor și senzorilor pentru identificarea rapidă a degradărilor. În completare, educația prin campanii de responsabilizare a șoferilor și o transparență sporită prin colaborare inter-instituțională vor asigura o utilizare corectă a fondurilor și o adaptare a condusului la realitatea terenului.
În concluzie, drumurile sigure nu reprezintă un lux, ci un drept fundamental al fiecărui cetățean. Pentru ca România să înceteze a mai fi „insula de risc” a Europei, este nevoie de o tranziție rapidă de la managementul de criză la o strategie de siguranță rutieră sustenabilă, modernă și înalt tehnologizată.
Mai multe ştiri pe republikanews.ro
