Mircea Dridea, la 86 de ani: „Viața mea a însemnat Petrolul și familia!”

Mircea Dridea, fost jucător emblematic al Petrolului, împlinește astăzi 86 de ani. Jucător al echipei prahovene timp de 20 de ani și conducător pentru încă 15, este o figură istorică, remarcabilă, a clubului fondat în 1924.

Cu ocazia aniversării sale, Gazeta Sporturilor, prin reporterul Vlad Nedelea, i-a luat un interviu lui Mircea Dridea, care, la venerabila vârstă pe care o împlinește, oferă niște declarații deosebite.

– Domnule Dridea, ați ajuns la 86 de ani, dar lumea nu v-a uitat pentru tot ce-ați făcut.
 – E mare lucru ca de la o anumită vârstă, cum e în cazul meu, lumea să-și mai amintească de tine. Probabil că asta înseamnă că am reușit să fac ceva care să rămână în memoria celor ce vor veni după noi. 

– Când lumea pronunță Petrolul, spune Mircea Dridea. Ce simțiți? 
– Mă flatează. Viața mea a însemnat Petrolul și familia. Au fost momente când a trebuit nu să prefer, ci să fiu obligat să aleg Petrolul. A fost o viață frumoasă, dar din păcate lucrurile au trecut prea repede. Pentru tot trebuie să-i mulțumesc lui Dumnezeu, să le mulțumesc părinților, care mi-au dat o zestre biologică bună.

– Tot lângă Petrolul sunteți și astăzi. 
– Am făcut 70 de ani de când am debutat ca junior. Singura mea mulțumire nu este că sunt Cetățean de Onoare al Ploieștiului, ăsta e un gest de recunoștință al celor care ne-au condus, dar faptul că în momentul de față sunt încă președinte onorific pentru mine înseamnă mult. Petrolul nu va muri niciodată. Va trăi și cu noi, și fără noi.

– Mai mergeți la meciuri?
– Am simțit o jenă față de niște rezultate și am considerat că nu e bine să le diger. Nu mă uit nici la meciurile televizate, mă uit doar noaptea la reluări. Când știu rezultatul, știu la ce să mă aștept. Și nu mai e cazul să mă supăr.

– Vă e greu să mai trăiți meciurile live? 
– Dacă nu poți trăi la maxim un joc, n-ai ce căuta la stadion. Din 2016, când am reînființat echipa ca urmare a falimentului făcut cadou de cei care au fost înaintea noastră, am mai fost la meciuri. Ultimul a fost acum 2-3 ani, cu Rapid la Ploiești, un joc rămas celebru prin cele 3 penalty-uri ratate de Petrolul. După meci am zis să stau liniștit. Am ajuns acasă și aveam tensiunea 18 cu 12. Am zis: „Ia stai, băiatul meu, cuminte! Ai făcut o treabă 70 de ani la Petrolul și acum ai ajuns în acest punct”.

– De ce Petrolul și nu Steaua sau Dinamo?
 – Puteam fi și acolo. Am avut acea generație din anii 1955-1956 când am avut unul dintre cei mai buni antrenori, pe Traian Ionescu. Iar rezultatele au fost nu doar la noi, ci și la Dinamo, unde a luat campionatul ani în șir. Însă am ales Petrolul. Am fost 15 ani jucător numai la Petrolul, în Divizia A, apoi conducător sau antrenor. Iar dacă mă întreabă azi spun că-s mândru de mine doar ca jucător. Ca antrenor și conducător, o spun direct și public, ești și la mâna altora. 

‎

Citește tot interviul AICI.

Mai multe știri pe republikanews.ro.

Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.