În spatele celebrei ii din Breaza stă o poveste neștiută, țesută nu doar în pânză, ci și în legendă. Totul ar fi început cu o femeie simplă, dar de o frumusețe aparte – o băciță care, potrivit vechilor istorii orale, s-ar fi ars pe față cu lapte clocotit. Nu durerea i-a schimbat destinul, ci forța cu care a transformat suferința în simbol. A devenit „băcița brează”, iar numele ei avea să rămână pentru totdeauna legat de locul unde trăia: Breaza.
Această așezare de pe Valea Prahovei, cândva renumită pentru aerul său pur, a păstrat viu meșteșugul țesutului manual. Departe de a fi doar o piesă vestimentară, ia din Breaza este un manifest artistic, creat cu migală, cu simboluri cusute care spun povești fără cuvinte.
Ani la rând, femeile din Breaza au ținut tradiția ascunsă de ochii lumii, lucrând în tăcere, în casele lor sau în cooperative, așa cum era „Arta Casnică” – locul unde se nășteau adevărate opere de artă.
Unii spun că regele Mihai ar fi primit o ie cusută aici. Alții vorbesc despre cum Elena Ceaușescu ar fi încercat să controleze producția, dar n-a reușit să îngenuncheze autenticitatea și finețea lucrului de mână.
Astăzi, Breaza nu mai e doar un oraș de munte. E un loc unde se păstrează identitatea românească, fir cu fir. Iar legenda băciței care a transformat o arsură în inspirație ne amintește că frumusețea și tradiția pot învinge timpul.
Mai multe știri pe republikanews.ro
Ne găsești pe pagina de Facebook