Un loc romantic, aproape de Ploiești.

Vorbim despre fostă casă de vară a familiei baronului Barbu Bellu.

Conacul Bellu, aflat la marginea oraşului Urlaţi, este, fără doar şi poate, un loc înţesat de legende.

El a aparţinut familiei ce a dat numele celebrului cimitir din Bucureşti.

George Bellu, unul dintre nepoţii lui Alexandru, întemeietorul clanului, s-a stabilit cu multă vreme în urmă, pe la 1780, la Urlaţi.

Fermecătoarea Odette

Soţia lui, Odette, era o franţuzoaică frumoasă, care bănuia că soţul o înşela.

George nu a avut niciodată copii cu ea. Avea, însă, mulţi urmaşi „din flori”.

Localnicii spun că uneori, noaptea, în podul conacului se aud zgomote ciudate. Ca şi cum cineva ar umbla pe acolo.

Fantoma încă bântuie conacul din Urlați.

Ei cred că este vorba despre fantoma Odettei, femeia care nu şi-a găsit liniştea nici în mormânt din cauza deselor aventuri amoroase ale soţului ei.

Deşi a murit la vârsta de 92 de ani, povestea spune că Odette şi-ar fi pus capăt zilelor, otrăvindu-se din cauză că nu mai suporta umilinţa cu care trăise o viaţă întreagă din cauza infidelităţilor soţului.

Dacă unii nu cred, pur şi simplu, toate aceste legende, sunt alţii care nu pot găsi o explicaţie cu privire la fenomenele ce au loc în clădire.

”Răcoarea” din vie….

Zgomote ciudate, scârţâituri, tânguieli ce se aud din podul casei şi sunet de paşi. În apropierea catacombei ce ducea, pe vremuri, spre via de pe domeniul Bellu , se simte mereu o răcoare de-a dreptul sinistră.

Oamenii vorbesc pe la colţuri, unii cred, iar alţii pun totul pe seama degradării construcţiei.

Dincolo de legendă, muzeul Conacul Bellu române unul dintre cele mai importante obiective turistice de pe Valea Teleajănului.

El adăposteşte un patrimoniu mixt de artă plastică şi decorativă, de etnografie, cărţi rare în ediţii de lux, picturi din secolul al XIX-lea, mobilier stil din diverse epoci, artă orientală şi extrem – orientală, stampe japoneze, icoane, candelabre, sfeşnice şi arme din secolele al XVIII -lea şi al XIX-lea.

Tot aici pot fi admirate tablouri precum ” Ţărancă” de Eugen Maximovici sau ” Bătrân cerşetor” de Theodor Aman.

De asemenea, se fac remarcate o statuetă din bronz ” Venus din Milo” ( copie), un cap de copil din lut, dar şi preţioase litografii realizate de Carol Popp de Szathmary, la umătatea secolului al XIX-lea.

sursa foto – Artindex