La ei, dulce-picant, la noi, acru-sărat!
Cristian Anghelescu
“Ce are ea și nu am eu?” se tot întreabă de ceva vreme Delia Matache în al ei cunoscut șlagăr. Extrapolând, mă întreb și eu: ce o avea Sibiul și nu are Ploieștiul? De ce, acolo, oricând ajung să-l vizitez, mă simt atât de bine și de împăcat cu statutul de cetățean român iar aici, la mine acasă, trebuie să mimez, mai mereu, satisfacția?
„Redal Expo”, locul gurmanzilor dar și al gurmeților!
Am mers în orașul de pe Cibin pentru a fi martor la un eveniment cultural dovedit a fi fost de excepție: “Transilvania Gastronomică” festival aflat la cea de-a doua ediție! Un spectacol în toată regula, vedeta fiind, firește, bucătăria transilvană!
Desfășurat în complexul Redal Expo, un pavilion imens structurat pe mai multe ateliere, festivalul a propus un concurs de gătit în fața celor prezenți, tema aleasă – una extrem de generoasă dar și de grea – fiind “rețete vechi de 150 de ani, reinterpretate”. Pe scenă, într-un decor exclusivist în care trona o bucătărie complet utilată – precum a unui restaurant de cinci stele – au participat tineri cu vârste mai mici de 28 de ani, o condiție a gazdelor, iar preparatul vedetă – în opinia subsemnatului! – a fost para fiartă în vin, umplută cu piept de curcan și “îmbrăcată”cu foietaj din comerț! Nu și a juriului, rețeta câștigătoare fiind cea a sibianului Daniel Joarză – chef la restaurantul indian Syndicat Gourmet din urbe – mult mai reinterpretata “Ciolan cu fasole”, pe placul majorității celor prezenți! Pe podium, la locul trei, a stat rețeta “Tocană de ceapă”, și acest preparat, aparent banal, fiind bine dus la capăt de un puștan sas cu mustăcioară întoarsă! Iar para umplută a fost apreciată cu medalia de argint…
Un platou “most wanted”!
Apoi, în aplauzele celor prezenți, a fost lansat Sibiu City Menu, o provocare la care organizatorii au ținut foarte mult, platoul final al incitării cuprinzând preparate exclusiv din zonă: brânzeturi și cașcavaluri de oaie cu diverse ingrediente aromate, zacuște, salamuri și cârnați, tobă și jumări, pastrame de oaie, vită și porc, leberwurst. 
Un platou pe care, cu siguranță, nu-l vei putea uita niciodată: și pentru că gustul preparatelor este divin dar și pentru că greutatea produselor propuse se apropie de 1000 de grame! Oricum, dacă este “dovedit”, șansa să cereți și un alt fel se apropie de zero! S-a tot încercat cu “puțină pastramă”, “puțin cotlet de berbecuț”, poate măcar ceva dulce… Nu, nu a mai fost posibil, greșeala a pornit din start…
Hencleș sau Lichiu… același deliciu!
S-a lansat și un produs emblematic al festivalului, fiind votat Hanklich-ul, căruia românii i-au spus „hencleș” sau „lichiu”. Un desert din ingrediente simple, cu gust bun, de plăcintă bătrânească, asta pentru a-l descrie cum l-am perceput eu! 
M-am interesat pentru dumneavoastră cum se face un lichiu săsesc adevărat iar una dintre gazde mi-a oferit rețeta:
Lichiu săsesc
La 1 kg de făină se pune o lingură de sare, 200 g zahăr, 50 g drojdie dizolvată în lapte, 3 ouă întregi, 2 pliculeţe de zahăr vanilat. Se frământă bine, se mai adaugă 150 g unt topit şi lapte cât cuprinde, cam 200 ml. Se lasă la dospit circa o oră. Între timp se prepară cam o cană și jumătate de griş cu lapte, plus un pic de răzătură de lămâie. Separat se amestecă 800 g smântână cu 2 ouă şi 200 ml ulei. Se rupe o parte din aluat, se întinde şi se aşează pe o tavă tapetată cu făină. Se toarnă peste ea grişul, apoi smântâna şi se pun la foc la 180 C pentru 40 min.
O să vă placă! Mult!
Minunată zacuscă, doar gustul contează!
Am mai apreciat concursul pentru public “Cea mai bună zacuscă”! O reușită din toate punctele de vedere, vedeta – tot în opinia subsemnatului! – fiind o zacuscă făcută dintr-o singură legumă, ardeiul kapia. Care, după coacere și curățare, se toacă și se amestecă cu muștar și ulei de măsline rezultând o pastă care încântă papilele gustative! 
Deja se cunoaște, cuvântul zacuscă este de origine slavă, la origine având înțelesul de “gustare” sau “aperitiv”. Am mai gustat, la producători, și tipuri ceva mai deosebite de zacuscă, precum cele cu dovlecel sau conopidă, de ardei cu miere, de morcov și mere sau cea cu pește, lipovenească… Ce nebunie… “De ce, oare, nu se regăsesc aceste delicii și în magazine?” am întrebat-o pe venerabila doamnă Maria din Ocna Sibiului. “Păi cine știe să le facă, cine stă să coacă atâta, cine pune suflet în fiecare borcan? Suntem săraci, domnule, facem pentru noi, copii și nepoți, și mai vindem câteva borcane să avem bani pentru rechizitele ălor mici, că ai lor părinți au plecat în străinătate, să lucre” a spus cu obidă bătrâna.
Cum să-ți inciți copilul să mănânce! Tot!
O altă secțiune la care organizatorii au primit multiple aprecieri a fost cea dedicată copiilor. Raluca Vasile, ambasador al “Jamie Oliver Food Revolution România”, a atras imediat atenția micuților prin ușurința și spontaneitatea cu care a reușit să construiască niște tartine cu figurine din legume, special pentru a trezi apetitul elevilor, destui dintre ei mofturoși într-o primă fază! 
S-a ajuns și la inevitabilul moment dulce, desertul transilvănean cu dulcețuri tradiționale fiind mult gustat (și degustat), fiind epuizat în doar câteva minute!
In vino veritas! Apold, mai exact!
Am ajuns, inevitabil, și la selecta degustare de vinuri – moartea pasiunii! – fiind atras de gama produselor din Domeniul Viticol Apold, “toți strugurii domeniului fiind de viță nobilă DOC (denumire de origine controlată autorizată)” cum am fost asigurat de către doamna Andraș Ruxandra, proprietarul domeniului. Dintre soiurile “Muscat Ottonel”, “Sauvignon Blanc”, “Pinot Gris”, “Risling Italian” și “Traminer Aromatico” l-am apreciat cu nota 10 (zece) pe ultimul! Mmmm…
La revedere, prieteni într-ale gastronomiei! Și mult succes!
Despărțirea de Redal Expo, de Sibiu, după două zile, a fost și chinuitoare dar și plină de satisfacții. M-am împrietenit cu oameni frumoși, parte ai Festivalului Gastronomic, Cristian Cismaru, organizatorul Transilvania Gastronomică fiind doar unul dintre ei! La ediția viitoare, RepublikaNews va avea un loc personalizat în loja selectă a prietenilor sibieni care se implică în astfel de acțiuni culturale de excepție. Mi-am încărcat atât bateriile sufletului cât și privirea prea obosită cu banalitățile.
Am mai aflat că succesul acestui festival va avea o pondere majoră în tentativa Sibiului de a fi gratulat cu titulatura de European Region of Gastronomy în anul 2019, o activare europeană de promovare a culturii gastronomice locale din diverse regiuni ale României! Sesizând profesionalismul cu care este tratat orice eveniment, nu văd cum acest oraș, acest colț de Rai, ar putea să rateze obiectivul! Faptul că încă se mai produce ceva frumos, util și constructiv în țara asta îmi dă ceva speranță pentru viitor. Păcat că România, mai ales pentru cei care și călătoresc dar se și instruiesc prin lectură, începe de la Brașov și se termină la granița cu Ungaria… Iar Sibiul, în inima țării, dă lecții de civism și libertate bine înțelese, până și organizarea unor astfel de evenimente culturale demonstrând deschiderea zonei către socializare, moralitate și progres.
Piețele Sibiului, farmecul orașului!
Am părăsit Sibiul după ce am re-revizitat și cele două piețe centrale ale orașului, existente din anul 1366! 
Ambele erau ticsite, în cea mică fiind organizat “Târgul meșteșugarilor romi” iar în cea mare, „Târgul olarilor”. O explozie de exponate, care mai de care mai… din cupru, respectiv, din lut! 
Dacă priveai mai cu atenție un exponat, șansa să nu-l achiziționezi tindea spre zero – mai ceva ca la Istanbul! – arta comercianților de a-și vinde marfa fiind dusă la rang de artă! Bănuiți că nu am avut cum să scap până nu am achiziționat câteva produse…
Veșnica retorică…
De ce, oare, nu se poate face ceva similar și la noi, în Regat? Noi nu avem tradiții? Nu avem gastronomie proprie? Cine și ce ne împiedică să încercăm a duce Prahova, Ploieștiul, pe harta regiunilor ai căror oameni trezesc emoții și bucurii, nu doar dezamăgiri?
Încercați să vă imaginați că ponderea economică a Prahovei este cu mult peste cea a Sibiului, de exemplu, dar în materie de cultură – tot ca și exemplu! – suntem foarte departe de ei: noi am alocat 600.000 de lei pentru acest an iar ei… 6.6 milioane! Comisia de Cultură din cadrul Primăriei Sibiu a respins zeci de proiecte depuse pentru Agenda Culturală 2016, din cele 119 depuse, doar 87 fiind selectate. Iar la anul, în funcție de realizările fiecărui proiect (care se urmărește atent, cinstit, fără alte implicări!), se mai acordă sau nu finanțare! Fără să conteze deloc că inițiatorii sunt aliniați într-o structură politică sau alta! Pur și simplu, în acest caz al Comisiei de Cultură, nu există decât criteriile de performanță! Și nu numai la Cultură…
Nu vreau să vă mai plictisesc! Poate că m-am ambalat puțin dar asta simt, asta scriu! Ploieștiul are nevoie de curaj și, mai ales, de oameni demni care să ne conducă. Oameni care, în Consiliul Local și cel județean să se dezbrace la intrare de haina politicianului și să o îmbrace pe cea de zi cu zi, a omului de rând. Să judece și să hotărască în nume propriu, nu în numele partidului! Să aprecieze cum i-ar fi și lui bine când părăsește instituția! Voi credeți că va fi vreodată așa, aici, la noi? Că vom avea Cultura și Sportul pe care această frumusețe de oraș, de județ, chiar le merită? Vai, ce ne-ar mai plăcea…
