Ion Eparu: „Unii colegi nu mai vedeau cu ochi buni prezența mea lângă ei”

Deputatul Ion Eparu a explicat, într-un text postat pe contul său de Facebook, motivele pentru care a ales să părăsească PSD și să se înscrie în PRU: „În ultimul an s-au adunat întâmplări care mi-au dovedit că, dintr-un motiv sau altul, prezenţa mea în partid nu mai este bine-venită. (…) Acum, după ce am făcut pasul, trebuie să recunosc că au existat multiple semnale care ar fi trebuit să mă lămurească cu mult timp în urmă că unii colegi nu mai văd cu ochi buni prezenţa mea lângă ei. Indiferent ce am făcut sau aş fi făcut, „răspunsul” din partea conducerii de partid (de la Ploieşti, de la Prahova şi chiar de la nivel central) era o ignorare cvasitotală, vecină cu jignirea (aş putea să enumăr multe situaţii, dar prefer să mă opresc la atitudinea din campania pentru locale) ”.

Vă prezentăm, în continuare, textul integral publicat de Ion Eparu pe Facebook:
„Cu regret
Nu sunt, nici pe departe, în ciuda profesiunii mele, adeptul transmiterii unor informaţii deosebite (din punctul meu de vedere) prin această formă de comunicare, dar realitatea mi-a demonstrat de atâtea ori că trebuie să ţin pasul cu noul. De aceea, precizez de la început că nu îmi face plăcere să postez acest text pe Facebook. O fac plecând de la ipoteza că nu am posibilitatea reală de a mă întâlni faţă în faţă cu toţi cei cărora m-aş considera obligat să le transmit aceste gânduri.
După foarte mulţi ani, am demisionat din PSD. Sunt câteva motive care, cu siguranţă, mi-ar putea susţine gestul în faţa oricui. Dar niciunul dintre ele nu-mi poate atenua regretul că am fost obligat să iau această decizie. În special în ultimul an s-au adunat întâmplări care mi-au dovedit că, dintr-un motiv sau altul, prezenţa mea în partid nu mai este bine-venită.
Acum, după ce am făcut pasul, trebuie să recunosc că au existat multiple semnale care ar fi trebuit să mă lămurească cu mult timp în urmă că unii colegi nu mai văd cu ochi buni prezenţa mea lângă ei. Indiferent ce am făcut sau aş fi făcut, „răspunsul” din partea conducerii de partid (de la Ploieşti, de la Prahova şi chiar de la nivel central) era o ignorare cvasitotală, vecină cu jignirea (aş putea să enumăr multe situaţii, dar prefer să mă opresc la atitudinea din campania pentru locale). Am înţeles, poate prea târziu, că în partid, acum, se instalează o echipă nouă de conducere, care instaurează reguli noi şi care se conduce după un set de criterii noi pentru aprecierea muncii de partid. Refuz, acum, la finalul colaborării mele cu PSD, să cred că oamenii veniţi de foarte curând în partid sunt creditaţi cu aprecieri mai bune decât cele care se refereau la mine (mă refer strict la munca de partid şi la eficienţa acesteia).
Repet că regret enorm că a trebuit să iau această decizie, dar e clar că în viaţa fiecăruia dintre noi vin asemenea momente când trebuie să alegem între a ne agăţa cu orice preţ de trecut sau a căuta drumuri noi.
Regret, de asemenea, că dintre toţi cei care m-au contactat până acum, nimeni nu m-a întrebat dacă mi-a fost greu sau uşor să plec, aproape toţi m-au întrebat dacă mi-am „aranjat” ceva, dacă noua formaţiune politică pentru care am optat (evident o formaţiune din zona de STÂNGA a vieţii politice) îmi oferă siguranţa unui nou mandat. Este şi acesta un indicator al modului în care acţiunile noastre, ca oameni de partid, sunt „dezbrăcate” de orice urmă de uman şi sunt învelite doar în mantaua cenuşie a interesului personal.
Aş vrea să le cer scuze acelor membri PSD care au crezut şi cred în continuare în mine şi vreau să le spun că dincolo de trecerea la o nouă formaţiune politică eu mă voi strădui să rămân acelaşi om pe care ei îl cunosc, un om care pune preţ pe cinste, integritate, implicare cu responsabilitate în proiectele asumate, şi, cu deosebire, pe respectarea valorilor de stânga pentru care am militat atâţia ani.
Cu consideraţie,
Ion EPARU
P.S.
Cred cu adevărat că un partid politic trebuie să se înnoiască la anumite intervale de timp. Îi trebuie oameni noi, idei noi, programe noi. Nu port niciun fel de resentiment acelora dintre colegii mei care şi-au dorit înlăturarea mea din nucleul de conducere la nivel local (chiar dacă unii nici nu terminaseră să-şi frece mâinile de bucurie şi mi-au cerut instantaneu să părăsesc biroul parlamentar închiriat în sediul PSD). În acelaşi timp, nu pot să-i înţeleg, sub nicio formă, pe cei chemaţi, vremelnic, să răspundă de destinele partidului, pentru că partidul nu este al lor, chiar dacă-l conduc la un moment dat”.