Infecțiile tractului urinar (ITU) constituie o problemă în creștere, înregistrând aproximativ 400 de milioane de cazuri pe an la nivel global și asociindu-se cu aproximativ 250.000 de decese legate de rezistența antimicrobiană (RAM).
Chiar dacă ITU este adesea văzută ca o simplă infecție bacteriană, aproximativ 25-30% dintre acestea recidivează în termen de șase luni, chiar și după tratamentul cu antibiotice, din motive încă nedeslușite complet.
Un nou studiu, publicat miercuri în revista Science Advances, este primul care folosește modele sofisticate de țesut uman pentru a explora interacțiunea dintre gazdă și agenții patogeni pentru șase specii comune care cauzează infecții ale tractului urinar.
Rezultatele indică faptul că abordarea „standard” actuală pentru diagnostic și tratament, folosită în majoritatea sistemelor de sănătate, este insuficientă.
Deși ITU este considerată o afecțiune care afectează mai ales femeile, a fost studiată tradițional într-o mică măsură, iar de la descoperirea antibioticelor de către Alexander Fleming, acum aproape un secol, nu a fost dezvoltat niciun tratament antiinfecțios îmbunătățit.
Diagnosticul se bazează în primul rând pe urocultură la mijlocul fluxului (testul dipstick), o tehnică din începutul secolului XX care este recunoscută pentru ratele sale de eroare în detectarea multor infecții.
În acest nou studiu, cercetătorii de la Colegiul Universitar din Londra (UCL) au creat modele celulare tridimensionale capabile să reproducă mediul biologic și funcția țesutului vezicii urinare umane pentru a observa cum interacționează gazda și agentul patogen în condiții similare cu cele din corpul uman.
Aceste „mini-vezici urinare” au fost expuse la șase specii bacteriene obișnuite în organismul uman: Escherichia coli, Enterococcus faecalis, Pseudomonas aeruginosa, Proteus mirabilis, Streptococcus agalactiae și Klebsiella pneumoniae.
Cercetătorii au observat că bacteriile formează ascunzători în peretele vezicii urinare pentru a evita celulele imune care patrulează organismul, probabil ca o modalitate de supraviețuire într-un mediu ostil.
Dacă acest fenomen apare cu bacteriile inofensive, nu reprezintă o problemă majoră, dar în cazul în care patogenii provoacă o infecție, acest lucru poate fi problematic pentru diagnostic și tratament, deoarece bacteriile pot să nu fie detectate într-o probă de urină sau pot fi într-o poziție care face dificil accesul antibioticelor orale la ele, a declarat profesoara Jennifer Rohn, autoarea principală a studiului de la departamentul de medicină al UCL.
De asemenea, studiul a constatat că celulele umane au fost capabile să distingă cu succes între bacteriile inofensive și cele potențial dăunătoare, indiferent dacă acestea invadează sau nu peretele vezicii urinare.
„Acest studiu confirmă ceea ce multe femei care au suferit de infecții urinare persistente știu deja, și anume că metodele actuale de diagnosticare și tratament a acestor infecții sunt inadecvate”, a concluzionat prof. Rohn.
Este foarte probabil ca testele urinare obișnuite să nu detecteze infecțiile ascunse în peretele vezicii urinare, mai ales atunci când primul răspuns al pacientului la disconfort este să bea multă apă, ceea ce poate dilua testul, a adăugat ea.
Sursă: 360medical.ro
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.