Émile Torres, care este un filozof non-binar specializat în amenințări existențiale, crede că nu ar fi un lucru rău dacă omenirea ar înceta să existe. Ce se afla totusi in spatele acestei opinii?
Torres tocmai a scris o carte numită Human Extinction: A History of the Science and Ethics of Annihilation, ce are peste 500 de pagini fiind de asemenea, un studiu impresionant asupra unui subiect mult neglijat de oameni.
Baza cartii este că, în timp ce dispariția umană este o preocupare străveche, cresterea creștinismului a scos-o din discursul public. În ciuda preocupării sale pentru vremuri de sfârșit, creștinismul a subliniat mântuirea și supraviețuirea inevitabile a umanității.
„Viziunea pro-extincționistă”, spune Torres, „invocă imediat pentru mulți oameni imaginea unui maniac ucigaș, macabru, sadic, dar, de fapt, majoritatea pro-extincționiștilor ar spune că majoritatea modalităților de a dispare ar fi absolut inacceptabile. Dar dacă toată lumea ar decide să nu aibă copii? Nu văd nimic rău în asta.”
Un exemplu de gandire pe termen lung, oferă Torres, este ceea ce se numește „concluzia respingătoare”, o expresie inventată de regretatul filozof britanic Derek Parfit. Se referă la modul în care starea de bine poate fi evaluată prin cantitate în detrimentul calității.
Torres prezintă experimentul de gândire relevant în cartea sa:
Dacă ne imaginăm o populație de 1 miliard de oameni, fiecare cu o valoare a bunăstării de 100 (adică extrem de bine și fericit), atunci se obține o bunăstare totală de 100 de miliarde de unități. Dar dacă există o populație de 1 trilion fiecare cu o valoare a bunăstării de numai 1 (o viață care abia merită trăită), atunci se obține o valoare totală a bunăstării de 1 trilion. Întrucât 1 trilion este mai mare de 100 de miliarde, un utilitarist totalist ar considera că este un rezultat mai bun, deși 1 trilion de oameni ar trăi în mizerie în loc de 100 de miliarde în fericire.
Pentru Torres, fericirea generațiilor viitoare este pură abstractizare.
„Sunt, provizoriu, înclinat să fiu de acord cu sentimentul lui Schopenhauer că a fi niciodată existent ar fi fost cel mai bine. Cei care nu sunt de acord cu acest lucru se găsesc în situația incomodă de a susține că toate lucrurile bune care s-au întâmplat de-a lungul istoriei omenirii pot compensa sau contrabalansa într-un fel toate lucrurile rele care s-au întâmplat – o afirmație pe care, cred, majoritatea oamenilor ar găsi greu sau imposibil să o justifice după câteva minute de reflecție asupra celor mai îngrozitoare crime și atrocități din trecutul nostru.” spune filosoful.
Mai multe detalii despre carte pot fi gasite aici.
Sursa: theguradian.com
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.