EI și ei, același aluat dospit!
Cristian Anghelescu
Nu trece zi fără ca subiectul legat de CSM Ploiești să nu ajungă în prim-plan. În presă, printre consilierii locali, latelefon, pe grupuri și forumuri, tema propune discuții dintre cele mai aprinse, de la dezbaterea serioasă și până la ironiile subtile ori glumele proaste nefiind, câteodată, decât un simplu pas. Semn că subiectul interesează, este viu și de mare actualitate.
De aceea, pe logică, vine și întrebarea fiecăruia dintre cei care dezbat: de ce oare nu se soluționează speța, de ce s-a ajuns până acolo încât sportul ploieștean este mereu pe pagina neagră, cât mai durează dansul împiedicat?
Răspunsul poate să sperie, încă neinventîndu-se soluția concretă: pentru că Ploieștiul, acest spațiu parcă bătut de soartă, nu are specialiștii necesari pentru a scoate căruța la liman! Și, chiar dacă îi are, dumnezeii politicii din acest arc al suferinței nu permit nicio imixtiune care să poată demonstra cruda realitate: de ani și ani, acest bastion al sportului ploieștean a fost înrobit exponențial, sume enorme fiind dirijate, deloc fortuit, către buzunare bine și adânc croite!
Vrem nu vrem, suntem martorii unui modus vivendi între EI și ei! Adică cei aflați la putere își plasează conducătorii sportului special ca “rezultatul” să fie mereu pozitiv! Mai exact, ei se preocupă de absolut totul – citește contracte, sume, cazări, mese, diurne, prime de obiectiv, deplasări, etc – pentru ca și EI să poată beneficia din savoarea festinului! Rețineți, nici măcar nu vreau să insinuez că s-ar “umbla” la unele contracte, că sportivii s-ar caza și ar servi masa doar acolo unde trebuie, că diurnele apar și dispar precum alergiile… Nu, pur și simplu sub spectrul normalității, din patru în patru ani se nasc alte proiecte, cu mult mai ample decât precedentele, dar care sfârșesc, invariabil, din ce în ce mai prost! Acum, în anul de grație 2016, iată că s-a ajuns până acolo încât lacătul a devenit vedetă! Iar cheia, ați ghicit, se află tot la EI. Până când vom mai avea parte de acest joc grotesc? A! Știu! A devenit marotă: până după alegeri!
