EDITORIALUL DE LUNI. MOLDOVA EUROPEANĂ, CALEA REUNIRII “ACASĂ” A TUTUROR ROMÂNILOR

“Conducerea moldovenească adoptă tot mai des de la curatorii săi occidentali «cartea de vizită» a acestora – politica standardelor duble. (…) Țara se închină la complicii români și le ridică monumente. Este vorba, în special, de O. Goga, prim-ministru al României în 1937-1938, care i-a privat pe evreii români de cetățenie. În «onoarea» sa a fost numită o stradă la Chișinău și a fost ridicat un bust. Ce se strică din toate acestea – memoria istorică, logica, conștiința? Cum se poate ca aceiași oameni care vorbesc despre necesitatea de a ne aminti «lecțiile trecutului» să ridice monumente celor care în trecut au vrut să priveze întreaga lume de viitor? Discriminarea pe bază de limbă este în creștere în republică. Un exemplu flagrant a fost refuzul, la 29 octombrie 2023, al candidatului Partidului Comunist la funcția de primar al Chișinăului, D. Karaman, de a participa la o dezbatere televizată doar pentru că vorbea rusă. Represiunea împotriva presei de limbă rusă continuă. Bineînțeles, reacționăm la toate acestea și nu le lăsăm nesupravegheate.”

Maria Zaharova, MAE rus, declarație de presă, 7 februarie 2024

Comisia Europeană a adoptat, în 8 octombrie 2023, Pachetul de extindere pentru anul 2023, în care recomanda Consiliului European demararea negocierilor de aderare cu Republica Moldova și Ucraina. Consiliul European a decis să deschidă negocierile de aderare cu Ucraina și Moldova în 14 decembrie 2023, și a invitat Comisia să prezinte un raport până în luna martie 2024 în vederea implementării acestei decizii.

Ceea ce părea înainte de decembrie 2023 doar o perspectivă îndepărtată, mai ales în condițiile în care premierul ungar Viktor Orbán anunțase clar că se va opune prin vot începerii negocierilor de aderare cu Ucraina, iar Republica Moldova era cuprinsă “la pachet” pentru decizia respectivă în toate documentele instituțiilor europene, s-a întâmplat.

Așa cum știm deja, la Consiliul European din decembrie 2023 votul a fost dat de 26 de lideri europeni, în timp ce lui Orbán i s-a recomandat să părăsească voluntar sala, pentru a nu-și exercita intenția de vot împotrivă și astfel Republica Moldova, alături de Ucraina, au intrat în linia dreaptă pentru procesul de începere a negocierilor de aderare și adoptare a aquis-ului european.

Maria Zaharova, purtător de cuvânt al MAE rus. Sursa: hotnews.ro

Din acel moment, Moscova a început un nou asalt asupra regimului proeuropean care guvernează la Chișinău, cu intenția clară de a bloca procesul de aderare al Republicii Moldova la Uniunea Europeană, încercând să submineze pe fond susținerea populară pentru ideea europeană. Ofensiva este propagandistică, bazată pe valuri succesive de dezinformare, pe încurajarea puternică a separatismului transnistrean și găgăuz, pe acuzații de nazism și antisemitism aduse politicienilor pro-europeni, caracterizați drept “trădători în cârdășie cu românii” și pe sădirea sentimentului de respingere populară împotriva “unor idei ca impunerea ideologiei LGBT” unei populații creștin-ortodoxe care li s-ar opune fundamental.

PRESIUNEA RUSĂ ASUPRA REPUBLICII MOLDOVA

Presiunea rusă asupra Republicii Moldova este în primul rând una politică, exercitată prin șantaj economic, susținerea mișcărilor separatiste din Transnistria și Găgăuzia, susținerea opoziției pro-ruse, inclusiv financiar (prin diverse scheme netransparente de plăți) și prin campanii de dezinformare ale populației de limbă rusă din republică, pentru a o determina să respingă ideile europene și procesul de integrare europeană.

Dar există și se manifestă și o presiune militară, indirect prin războiul purtat în Ucraina, Republica Moldova fiind cert amenințată cu invazia dacă se prăbușește rezistența ucraineană; direct, prin amenințarea grupărilor militarizate din Transnistria, inclusiv așa-zisele trupe ruse de menținere a păcii (GOTR).

Depozitul uriaș de muniții de la Cobasna. Sursa: mainnews.ro (aici)

Conferința de presă a Mariei Zaharova din 7 februarie ac. a fost axată pe criticile aduse Republicii Moldova, și au fost trecute în revistă, practic, toate temele principale ale propagandei cu care este asaltată opinia publică de peste Prut, conform cu agenda Kremlinului (vezi aici):

•“Moldovenii nu cred în inexistenta «amenințare rusă». Ei își dau seama că este o farsă tragică, o tragicomedie care se joacă în fața lor. Ei știu că baza politicii Rusiei față de țara lor este dorința de cooperare egală și reciproc avantajoasă.”

•“Îndemnăm autoritățile de la Chișinău să asculte opinia cetățenilor lor, a poporului moldovean. Sper că denumirea de «popor moldovenesc» va rămâne în continuare, nu va fi schimbată ca limba moldovenească, nu va fi redenumită în altă limbă, nu va fi numit popor român.”

•“Discriminarea pe bază de limbă este în creștere în republică.”

•“Un alt exemplu de standarde duble este implementarea activă a valorilor neoliberale în Moldova, inclusiv impunerea agendei LGBT. Acest lucru este prezentat ca parte a «alegerii europene» a moldovenilor.”

•“La 27 ianuarie anul curent, în cadrul unui miting de comemorare a Holocaustului, președintele Sandu a declarat că «lecțiile trecutului nu au fost învățate pe deplin» și că, prin urmare, este necesar să se depună eforturi pentru eradicarea urii, să se lupte cu hotărâre împotriva xenofobiei, rasismului și a altor forme de discriminare. Toate aceste cuvinte frumoase sunt în contradicție cu acțiunile practice.”

•“În decembrie 2023, Moldova a refuzat să susțină proiectul de rezoluție rusesc al Adunării Generale a ONU privind glorificarea nazismului. Ce s-a întâmplat cu memoria? Au uitat autoritățile actuale de la Chișinău că nu au vrut să transpună acele cuvinte minunate despre lecțiile trecutului într-un document al Adunării Generale a ONU?”

De fapt, nici nu începuse bine anul 2024 și, în ziua de 10 ianuarie, ambasadorul moldovean la Moscova, Lilian Darîi, a fost convocat la MAE rus, unde i s-a comunicat că un număr de oficiali și jurnaliști moldoveni au interdicție să intre pe teritoriul Federației Ruse. Motivul interdicției, potrivit diplomaților ruși, este acela de răspuns la acțiunile neprietenești ale Republicii Moldova față de diplomați și cetățeni ai Federației.

Ulterior, Igor Zaharov, secretarul de presă al Ministerului de Externe la Chișinău, a comunicat că printre persoanele vizate de interdicții se regăsesc un membru al administrației prezidențiale, oficiali guvernamentali și șase jurnaliști.

Cu același prilej, Moscova a transmis ambasadorului Darîi că: (a) consideră “inacceptabil” faptul că autoritățile moldovenești permit antrenarea militarilor ucraineni de către personal NATO pe teritoriul Republicii Moldova; (b) denunță “caracterul sistematic al discriminării” cetățenilor ruși pe teritoriul Republicii și “persecuția motivată politic” a jurnaliștilor ruși sau al celor moldoveni de limbă rusă; (c) atitudinea vădit ostilă a conducerii Republicii Moldova față de Federația Rusă.

În mod evident, interesul Kremlinului este acela de a accentua “zgomotul de fond” prin care, în timp, să fie creată impresia – așa cum odinioară a practicat și în cazul Kievului, pentru a pregăti terenul denunțării atitudinii pro-europene a ucrainenilor ca fiind “nazism” – că în Republica Moldova etnicii ruși sau vorbitorii de limbă rusă sunt discriminați și persecutați, lipsiți de drepturi, de o conducere “românofilă extremistă” de “inspirație nazistă”.

În fine, în prima zi a anului un “centru de analiză” rus – Rybar – a publicat un document în care acreditează ideea că Republica Moldova promovează un “parcurs antirusesc” și “conduce țara spre unificarea cu România”. Ca dovadă, este prezentată decizia statului de a legifera limba română ca limbă națională, iar pe această linie documentul cuprinde o serie de alegații de natură să “provoace îngrijorarea” Moscovei față de politica Chișinăului (vezi aici):

“Populația rusofonă este «atacată de Sandu și PAS» tocmai pe principiul lingvistic. Președintele atribuie nepopularitatea sa în regiune dominației limbii ruse și interesului insuficient pentru mass-media de limbă română. Mai mult, PAS se opune studierii limbii ruse în Găgăuzia, numind-o limbă străină, în ciuda familiarității sale cu poporul găgăuz.

Biroul Național de Statistică a constatat că doar 19,1% dintre elevii din țară studiază în limba rusă, iar 80,8% în limba română, care a înlocuit limba moldovenească. În Chișinău, numărul elevilor vorbitori de limbă rusă ajunge la 21,8% , iar în așa zisa regiune autonomă Găgăuzia 92,3% vorbesc rusă. În același timp, în capitală, aproape jumătate din populație vorbește limba rusă, iar în general, aproximativ 80% din populația Republicii Moldova înțelege și folosește vorbirea rusă, arată analiștii ruși.”

Desigur, Rusia nu se mărginește la propagandă și șicane diplomatice. Tensionarea climatului social, destabilizarea Republicii, interferența în alegerile prezidențiale, instigarea separatismului fac parte din arsenalul pe care îl va folosi sistematic în anii care vor urma. De altfel, recent, așa cum a anunțat Ambasada Statelor Unite de la Chișinău, s-a înregistrat un atac cu incendiere intenționată a Centrului de Informare și Documentare privind NATO, după cum relatează publicația Deschide Moldova.

PARCURSUL INTEGRĂRII EUROPENE

“Decizia de joi a Consiliului European privind deschiderea negocierilor de aderare cu Moldova și Ucraina” – scria DW în 15 decembrie 2023 – “a avut efectul unui croșeu devastator pentru întreaga «piramidă rusească» din Moldova. Vocile lui Putin din politica și online-ul moldovenesc au amuțit. Semnalele primite în ajun referitoare la faptul că deschiderea negocierilor va fi amânată din cauza poziției Ungariei au lăsat pro-rușii fără o strategie coordonată în cazul unui aviz favorabil din partea Consiliului European. Inclusiv Rusia a reacționat abia vineri în a doua parte a zilei cu o sperietoare lansată prin gura purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov. Acesta a spus că decizia de joi a Consiliului European «va destabiliza UE». La Chișinău, a reacționat scurt, abia vineri la prânz, doar fostul președinte pro-rus Igor Dodon, care a spus că decizia este «în avans» și nu se datorează succeselor guvernării pro-europene de la Chișinău, ci «contextului geopolitic destul de dificil în care se află și Republica Moldova».”

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului. Sursa: digi24.ro

În pofida șantajului economic și energetic rusesc și a crizelor multiple, generate de pandemie și de războiul din Ucraina , la care guvernarea actuală a fost nevoită să reacționeze, observă jurnaliștii DW,  Maia Sandu și echipa guvernamentală au reușit, în mai puțin de trei ani, să scoată Moldova din izolarea internațională în care au băgat-o oligarhii în frunte cu fugarul Vladimir Plahotniuc și condamnatul Ilan Șor (prin hoție și blocarea reformelor), iar ulterior de Igor Dodon și coaliția neoficială cu Șor. Și, în ciuda rezistenței rămășițelor oligarhice care blochează reformele din justiție, Moldova a bătut la porțile Uniunii Europene și i s-a deschis.

Succesul de etapă al Republicii Moldova din decembrie anul trecut trebuie susținut și este deplinul interes al României să o facă, fără să se lase distrasă de propaganda Kremlinului, pentru că aducerea țării soră în Uniune echivalează în fapt cu o re-unire simbolică. Mai mulți experți români s-au alăturat deja guvernului de la Chișinău pentru a contribui cu expertiza pe care o dețin la planificarea și derularea negocierilor de aderare.

Anca Dragu, recrutată pentru a conduce Banca Națională a Republicii Moldova este numele cel mai sonor al unui expert, totodată politician român, care urmează să pună umărul la succesul negocierilor și atingerea obiectivului enunțat de președintele Maia Sandu – aderarea până în anul 2030. Desigur, cooptarea Ancăi Dragu pentru funcția de guvernator al Băncii Naționale a Moldovei este văzută de către politicienii pro-ruși de la Chișinău ca un semn al “preluării lente” de către România a controlului asupra Republicii Moldova.

Pașii din parcursul de aderare la UE al Republicii Moldova. Sursa: mfa.gov.md

Conform unui inventar făcut de Europa Liberă (vezi aici), alți 13 experți români consiliază guvernul de la Chișinău, potrivit unui angajament pe care Bucureștiul și l-a luat, și ne așteptăm ca numărul lor să crească. Totuși, românii nu sunt singurii din Uniune care consiliază Chișinăul, ci sunt și mulți alți experți europeni prezenți în capitala Republicii Moldova. Cei mai cunoscuți experți români prezenți la Chișinău sunt Anca Boagiu, Daniel Funeriu, foști miniștri în guverne PDL, Octavian Berceanu, fost șef al Gărzii Naționale de Mediu sau Gabriela Scutea, fost procuror general al României.

Cristina Gherasimov, fost consilier de politică externă a președintelui Maia Sandu (vezi aici CV-ul), a fost recent numită ca vicepremier pentru integrare europeană, șef al Biroului național pentru integrare europeană din cadrul Cancelariei de Stat, este și principalul negociator al Chișinăului pentru aderarea la Uniunea Europeană.

TRANSNISTRIA ȘI GĂGĂUZIA, MARILE VULNERABILITĂȚI ALE REPUBLICII MOLDOVA

“Moldova e plină de probleme”, relevă o analiză a DW. “Este cea mai săracă țară din Europa, are un conflict separatist nestins, o armată rusească de ocupație în stânga Nistrului și încă mulți corupți în instituțiile statului. Toate aceste probleme vor trebui rezolvate până în 2030 – anul în care Maia Sandu a promis că Moldova va deveni stat membru al UE. Reforma justiției, prin aplicarea mecanismului de evaluare externă extraordinară a integrității tuturor judecătorilor și procurorilor este plin proces. Ar urma să se încheie în 2024. Prin aceasta se urmărește expulzarea corupților din sistem și justiția dreaptă în raport cu cei care au jefuit țara decenii la rând. În perioada de pre-aderare, Moldova va beneficia de fonduri substanțiale din partea UE, pentru a scăpa de sărăcie și pentru a dezvolta localitățile. Chișinăul și-a creat deja mecanisme de asimilare a banilor europeni.”

Dar marea necunoscută rămâne felul în care va fi soluționat, până în 2030, conflictul transnistrean alimentat de Rusia și cum se va debarasa Moldova de armata rusă de ocupație din regiunea transnistreană. “Cea mai simplă soluție ar fi victoria Ucrainei în războiul declanșat de Rusia”, cred jurnaliștii DW.

Aceasta ar genera, practic, automat o soluție pașnică în problema transnistreană. Regimul separatist de la Tiraspol nu poate supraviețui mai mult de două-trei luni dacă Chișinăul și Kievul și-ar dori suprimarea lui. Guvernul de la Chișinău înclină însă spre o soluție mai puțin radicală – readucerea treptată a regiunii transnistrene în câmpul constituțional al Republicii Moldova, pentru a se evita șocurile asupra populației. O parte din mecanismele de readucere a businessului transnistrean în câmpul legal al Republicii Moldova sunt prevăzute chiar în legislația fiscală și vamală pentru 2024.

Regimul pro-rus de la Tiraspol nu are nicio pârghie pentru a bloca acest proces, deoarece totul depinde de Chișinău și Kiev. Un detaliu important: după invazia Rusiei asupra Ucrainei segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene a fost închis ermetic, iar Chișinăul – pentru prima dată de la proclamarea independenței – controlează tot ce intră și iese din regiunea transnistreană. Peste 70% din așa-zisul “buget” al Transnistriei este asigurat de două companii (Uzina Metalurgică de la Râbnița și Centrala electrică de la Cuciurgan) care nu pot funcționa fără acordul Chișinăului.

Pe 2 februarie la Comrat au avut loc un marș aniversar pentru a marca zece ani de la organizarea referendumurilor ilegale privind dreptul găgăuzilor de a-și declara independența în cazul în care Republica Moldova și-ar pierde suveranitatea – se prezuma unirea cu România. A doua chestiune: găgăuzilor li se cerea atunci să aleagă între Uniunea Europeană și Uniunea vamală eurasiatică a lui Putin. Marcați de o lungă tradiție a obstrucționării aspirațiilor naționale ale majorității concetățenilor lor, vorbitori de limbă română, rezultatele acestor “consultări populare” au fost favorabile Rusiei. (g4media.ro)

Ilan Șor. Sursa: radioorhei.media

La manifestația aniversară de la Comrat au participat bașcana Guțul, susținută de Ilan Șor, de asemenea Marina Tauber, vizată în mai mute dosare penale, și alte figuri asociate cu “grupul criminal organizat”, cum a fost calificat fostul partid al fugarului Șor (refugiat, se pare, în Israel). Cel mai scandalos a fost faptul că, printr-un ordin al șefei Direcției Învățământ a Autonomiei Găgăuze, la mitingul din 2 februarie au fost obligați să participe sute de profesori și elevi din regiune, procesul de studii a fost întrerupt, în pofida avertismentelor Ministerului Educației.

Instigate și susținute de Moscova, regimurile separatiste ale autodeclaratei republici transnistrene și ale regiunii autonome Găgăuzia sfidează autoritatea Chișinăului pe teritoriul lor și este de anticipat că provocările vor continua în valuri și se vor intensifica. Deci Chișinăul trebuie să acționeze pentru a-și afirma autoritatea, chiar dacă Maria Zaharova va țipa ca din gură de șarpe în conferințele sale destinate presei că în Republica Moldova “pro-europenii” îi persecută pe “nevinovații” agenți ai intereselor Kremlinului.

Anul trecut autoritățile de la Chișinău au modificat codul vamal, iar autorităților de la Tiraspol li se impune să-și plătească contribuția la bugetul statului din taxele vamale colectate. Modificarea legislativă a creat nervozitate la Tiraspol. Comentând situația, deputatul Lilian Carp, președinte al Comisiei parlamentare pentru securitate națională, a afirmat:

“Haideți să înțelegem ce a stat la baza acestei decizii. Pe parcursul acestor 30 de ani am tot cedat în ceea ce privește regiunea transnistreană sau Găgăuzia. Astfel, noi avem o discriminare în raport cu agenții economici care activează în Moldova. Toți agenții economici trebuie să fie puși în condiții egale. Este clar că încă avem mult de lucru, dar aceasta este o decizie prin care dăm câteva mesaje. Primul este că aceștia activează pe teritoriul Republicii Moldova, iar în al doilea rând legea este lege pentru toți. În condițiile date transmitem un semnal că a venit timpul să înceapă procesul de reîntregire a Republicii Moldova.”

Două concluzii de etapă sunt clare: Prima, că Republica Moldova se va confrunta de acum înainte cu o ostilitate în creștere a Moscovei, care va investi resurse tot mai serioase pentru a-i submina traseul european; a doua, că soarta sa depinde foarte mult de capacitatea Ucrainei de a-i rezista Rusiei și a rămâne suverană și independentă, la rândul său pe un traseu european. De unde rezultă, evident, și că este crucial pentru România să sprijine atât Ucraina, cât și Moldova în eforturile lor de a se alătura Casei Comune Europene.