Dac-ai făcut avere din contracte cu statul nu se cheamă că eşti naţionalist

După mai bine de două decenii de dezamăgiri, partidele politice din România au reuşit acum contraperformanţa de a uzurpa şi noţiunea de naţionalism. Simplificarea legislaţiei în privinţa înfiinţării partidelor a dat naştere, cum era de aşteptat, unor formaţiuni noi, majoritatea încă mici şi necunoscute publicului larg, dar care, din nou previzibil, înaintea unor alegeri generale încep să atragă politicieni care nu-şi mai găseau locul pe listele de candidaţi în propriile partide. Ce mai contează doctrina, proiectele sau interesul omului de rând? De parcă astea ar fi contat vreodată în ultimii ani.

Mă uitem, recent, la activitatea PRU, un partid din această categorie şi care, în afară de câteva comunicate de presă, până acum nu a făcut absolut nimic notabil. Evident, nefiind partid parlamentar, nici nu avea prea multe ocazii să demonstreze. Cert este că în Prahova, acest partrid, care, cumva, încearcă la nivel de imagine să se poziţioneze pe o nişă de 5-7% rămasă liberă după decăderea, rând pe rând, a PRM, PNG şi PP-DD, a atras un număr foarte mare de politicieni pentru un partid atât de mic, reuşind în prezent reala performanţă de a avea în rândurile sale nu mai puţin de patru deputaţi şi un senator. Sunt atât de mulţi încât nici nu vor avea loc cu toţii pe listele de candidaţi, fiind evident că, în cele mai bune scenarii, dacă se păstrează scorurile actuale până la alegerile parlamentare din decembrie, celor din PRU Prahova le trebuie foarte mult optimism ca să spere că vor atinge măcar pragul de 5% necesar pentru a obţine un mandat de deputat. Cel mai probabil, parlamentarii din PRU Prahova vor fi nevoiţi să se răspândească prin ţară, fiecare candidând în câte un judeţ unde organizaţia locală nu este la fel de dezvoltată. Dar asta este o speculaţie despre care ar merita să vorbim mai aproape de depunerea listelor de candidaţi. Până atunci, să revenim la problema legată de doctrină.

Spuneam, la început, că formaţiunile politice autohtone, după ce distorsionaseră noţiunile de libersalism sau social-democraţie, amestecându-le cu interese de grup, corupţie şi promovarea unor membri fără nişte competenţe demonstrate, au reuşit mai nou să distorsioneze şi o noţiune de care nu se prea atinseseră anterior, cea de naţionalism. Ce treabă a avut, de exemplu, campania electorală dusă de PRU pentru alegerile locale cu naţionalismul? Sau, revenind la parlamentare, ce legătură are Sebi Ghiţă – deputat recent înscris în partid şi care lansează frecvent invitaţii către Ponta – cu naţionalismul?

Partidul, este, în fond, suma oamenilor care-l compun, iar de la unul mic, cu viziuni aşa-zis extremiste, m-aş fi aşteptat la o rigurozitate mult mai mare în momentul selectării propriilor membri, mai ales când reprezinţi o formaţiune aflată la început de drum şi care, înainte de toate, are nevoie de credibilitate în ochii alegătorilor. Dacă deschizi larg uşile pentru toţi cei dispuşi să vină din PSD sau PNL, cum o să mai poţi combate aceste formaţiuni când în propria-ţi structură de conducere te bazezi pe „osatura” acestor partide? Şi cum poţi să mai transmiţi un mesaj credibil în aceste condiţii? În lipsa unor probe contrarii, PRU lasă, cel puţin în regiunea noastră, impresia unei vehicul electoral pentru găştile care îşi pierduseră privilegiile în alte partide mai mari. Mi-i şi imaginez cum, imediat înainte sau după ce semnează adeziunea, studiază atent câteva dintre materialele electorale rămase prin vreun colţişor, de la alegerile locale, în speranţa să găsească un slogan sau un element de care să se lege, ca să poată apoi ieşi în faţa alegătorilor să spună „păi clar, avem aceeaşi viziune”. Morala este, dacă vreţi, că acesta nu este un mod viabil de a face o politică credibilă, iar dezamăgitor este că asemenea practici nu fac decât să-i decredibilizeze şi pe unii care poate se duseseră acolo din convingere. În fond, dacă ai făcut avere din contracte cu statul nu te poţi numi naţionalist. Dimpotrivă!