Budismul este destul de explicit în faptul că dezvoltarea spirituală și, în cele din urmă, iluminarea, este un scop pentru toată viața simțitoare, masculină și feminină.
Cu toate acestea, femeile s-au confruntat cu mai multe obstacole pe calea spirituală de la începuturile budismului în urmă cu două mii și jumătate de ani și pentru o varietate de diferite
Religia vedă timpurie, care era dominantă în India înainte de apariția budismului, a întărit inegalitatea de gen în activități spirituale, deoarece femeile trebuiau să se concentreze pe menținerea gospodăriei și îngrijirea copiilor.
Au existat, de asemenea, o serie de practici religioase care discriminau în mod activ femeile în India antică, cum ar fi Sati, unde văduvele erau încurajate să se imoleze deasupra rugurilor funerare ale soțului decedat.
Buddha
În mijlocul acestor așteptări culturale arhaice, în jurul secolului al VI-lea î.e.n., Siddhartha Gautama – Buddha istoric – va contesta baza fundamentală a discriminării pentru o societate orientată spiritual, învățănd că femeile și bărbații au același potențial de a se elibera de suferință.
Cu toate acestea, în timp ce realizarea obiectivelor spirituale ale femeilor a fost un mare pas înainte pentru egalitatea de gen în religia indiană, femeilor li sa cerut totuși să fie de acord cu mai multe reguli decât bărbații. Mai mult, în timp ce Buddha era conștient de posibilitatea egală de eliberare pentru femei, au existat bărbați care au rămas puternic influențați de așteptările culturale și religioase anterioare.
Femininul Divin
În celebra poveste a iluminarii lui Buddha sub arborele bodhi, demonul Mara, care este o personificare a tuturor acelor forțe de dorință care ne împiedică să realizăm iluminarea, i-a apărut lui Buddha să-și pună la îndoială demnitatea. Buddha a făcut semn către pământ, invocând-o pe Mama Pământ, care în tradiția vedă a fost personificată ca zeița Prithvi, pentru a asista la trezirea sa. Povestea indică importanța elementului feminin al spiritualității, având în vedere că a făcut semn către pământ și nu către cer.
Femininul divin, în budism așa cum era în religia vedica anterioară, reprezintă anumite calități ale realității, cum ar fi compasiunea și înțelepciunea, care completează aspectul masculin, care este adesea denumit „Tatăl Cerul”.
Sursa: wonderroot.com
Mai multe știri pe republikanews.ro
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.