CRIZA DIN UCRAINA: SANCȚIUNI VERSUS ȘANTAJ ENERGETIC – de Cristian Felea

Criza din Ucraina are potențialul să divizeze în mod real lumea în două. Desigur, această criză, așa cum aprecia de curând și Joe Biden, are în extrem și potențialul de a sta la originea declanșării unui conflict nuclear, dar aceasta este perspectiva apocaliptică – sfârșitul civilizației umane așa cum o cunoaștem – și explorarea acestei variante trebuie lăsată în seama Casandrelor.

Criza din Ucraina, așa cum o vede și Xi Jinping, pentru că s-a referit la ea în discursul său din deschiderea forumului de la Davos, este confruntare, iar confruntarea are, ca de atâtea ori în istorie, potențialul să transforme torul într-o catastrofă care să atragă întreaga civilizație într-o spirală a distrugerii (weforum.org):

“Istoria a dovedit mereu și mereu că prin confruntare nu se rezolvă problemele; doar se ajunge la consecințe catastrofale. (…) Și mai nedorite sunt recursul la hegemonie și amenințare, care sunt contrare cursului istoriei.

În mod natural, statele lumii pot avea neînțelegeri și divergențe. Totuși, o abordare de <sumă nulă>, care să aducă câștiguri unei părți pe seama alteia nu are cum să fie de ajutor.

Ridicarea unilaterală de ziduri și construcția de sisteme paralele, care aduc împreună cercuri exclusiviste sau blocuri ce împart lumea, supralicitarea conceptului de securitate națională pentru a stopa dezvoltarea economică și tehnologică a altora, alimentarea antagonismelor ideologice și politizarea sau transformarea relațiilor economice, tehnologice sau a cooperării științifice într-o armă, vor compromite grav eforturile comunității internaționale de a gestiona provocările comune.”

Deși critica lui Xi Jinping este îndreptată în principal către Statele Unite, afirmațiile sale descriu în egală măsură atitudinea pe care Rusia, sub conducerea lui Vladimir Putin, o are față de aspirațiile fostelor republici sovietice, în încercarea de a stopa prin forță orice încercare a acestora de a se democratiza și coopera economic, politic și militar cu Occidentul.

Întorcându-ne la criza de la granițele Ucrainei, miercuri, 26 ianuarie ac., secretarul de stat Anthony Blinken a anunțat că ambasadorul Statelor Unite la Moscova a înaintat Ministerului Afacerilor Externe rus răspunsul părții americane, în scris, la solicitările avansate în urmă cu o săptămână, la Geneva. Urmează noi negocieri Blinken – Lavrov pe marginea contra-propunerilor americane.

Secretarul de stat nu a detaliat conținutul documentului înaintat Moscovei, dar a precizat că este reiterat răspunsul public de până acum al Occidentului de a susține “politica ușilor deschise” a NATO, respingând cererile Moscovei ca NATO să se angajeze că nu va admite niciodată Ucraina: “Nu există nicio schimbare. Nu va exista nicio schimbare. (…) Există principii de bază pe care ne angajăm să le susținem și să le apărăm, inclusiv suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și dreptul statelor de a-și alege propriile aranjamente și alianțe de securitate.”

Anthony Blinken a mai afirmat că răspunsul SUA dat Rusiei “stabilește o cale diplomatică serioasă pentru cazul în care ar alege-o”, așa că “mingea este acum pe terenul Rusiei”: “Propunem aceste idei pentru că au potențialul, dacă sunt negociate cu bună-credință, de a consolida securitatea noastră și a aliaților și a partenerilor noștri, abordând totodată preocupările declarate ale Rusiei prin angajamente reciproce.” (romania.europalibera.org)

Dacă diplomația nu va avea câștig de cauză, iar Rusia își va pune în practică amenințările, atunci Occidentul va trebui să aplice un plan de sancțiuni drastice împotriva agresorului, așa cum s-a angajat public.

Despre ce sancțiuni va fi vorba exact, nu se știe încă. Statele Unite au avut consultări cu Marea Britanie și cu Uniunea Europeană, pentru a se alinia în abordarea sancțiunilor, iar rezultatul acestor discuții nu este unul clar, pentru că nu toată lumea a fost de acord cu detaliile propuse de Statele Unite ca: (i) moment de impunere (când, în ce fază a conflictului?), (ii) intensitate (ce/cine va fi supus sancțiunilor?) și ca (iii) excepții (pot exista domenii, afaceri, oficiali exceptați?).

Totuși, conform surselor din presă, ar putea fi obiect al sancțiunilor (mediafax.ro):

(a) Blocarea accesului la tranzacțiile în dolari americani:

Tranzacțiile în dolari americani sunt compensate de Rezerva Federală Americană prin intermediul instituțiilor financiare americane. Orice tranzacție în dolari presupune accesul la sistemul financiar american. În cazul impunerii de sancțiuni, acesta ar fi blocat pentru Rusia (companii, bănci etc.).

(b) Scoaterea Rusiei din sistemul financiar SWIFT:

Sistemul SWIFT este creat pentru a asigura circulația monetară interbancară globală. În cazul în care companiile sau băncile ruse sunt scoase din sistem, tranzacțiile de orice tip (decontări, încasări, scontări etc.) prin SWIFT nu vor mai fi posibile. Măsura va afecta dur și imediat Federația Rusă.

(c) Controlul exporturilor:

Rusia nu ar mai avea acces la tehnologii occidentale de care depinde: motoare de avioane, telefoane mobile, aparatură medicală etc..

(d) Blocarea împrumuturilor de la creditorii internaționali;

(e) Blocarea proiectului “Nord Stream 2”;

(f) Sancțiuni impuse inclusiv lui Vladimir Putin ca persoană.

Desigur, așa cum bine știm din perioada sancțiunilor impuse Serbiei în războiul din Iugoslavia, sau Siriei la acest moment, orice blocadă va genera sisteme alternative prin care se va încerca contracararea și reducerea eficienței sale.

De exemplu, multe companii ruse își vor crea paravane prin care să încerce să ocolească blocarea accesului la tranzacțiile SWIFT sau în dolari. Rusia va recurge la China și împreună pot crea (dacă nu este deja creat în stadiu de proiect) un sistem de decontări alternativ, care să ofere resurse Rusiei, în schimbul exporturilor de materii prime și energie, dar și acces la împrumuturi într-o altă monedă decât dolarul (rămâne de văzut cum ar arăta un astfel de sistem).

Vor exista, de asemenea, destule companii occidentale dispuse să se aventureze în acțiuni punctuale sau sistematice de încălcare a sancțiunilor internaționale, din diverse motive: revolta împotriva sancțiunilor, încercarea de a câștiga bani mulți peste noapte, convingeri politice etc..

Indiferent de cât de eficiente vor fi sancțiunile occidentale ce vor fi instituite la adresa Rusiei, în mod cert Moscova va răspunde cu decuplarea Europei și a Statelor Unite de la livrările de resurse minerale și energetice, în speranța că va pune astfel Occidentul într-o criză gravă și pentru că nu ar mai avea mare lucru de pierdut (de altfel recursul la “arma energetică” din partea Rusiei este deja vizibil).

Importurile energetice al Uniunii Europene în anul 2019; sursa: ec.europa.eu

Este de notorietate că Germania și chiar și Franța au formulat obiecții la impunerea de sancțiuni drastice împotriva Federației Ruse în cazul unei agresiuni în Ucraina, mai ales a celor care pot afecta comerțul cu resurse energetice.

Dar și mari companii americane au făcut același lucru. Chevron, General Electric și alte corporații americane care fac afaceri cu Rusia a cerut Casei Albe să ia în calcul acordarea unui interval de timp care să le permită îndeplinirea angajamentelor în curs, precum și exceptarea unor produse, dacă se vor impune sancțiuni împotriva Moscovei.

Reprezentanții acestor companii au contactat direct și congresmenii, pentru a le cere să aibă în vedere un calendar care să nu riște să genereze confiscări de active pentru nerespectarea contractelor comerciale cu Rusia.

American Petroleum Institute, cea mai mare organizație americană de lobby pentru industria de forare de petrol și gaze, a discutat despre sancțiunile împotriva Rusiei cu birourile Congresului: “Sancțiunile trebuie să fie cât mai țintite posibil pentru a limita potențialul prejudiciu pentru competitivitatea companiilor americane”, au cerut lobby-știi. (economedia.ro)

Statele Membre ale Uniunii Europene sunt în proporții diferite vulnerabile în fața reducerii drastice a importurilor de resurse energetice din Federația Rusă, dar important este și rezultatul de ansamblu, și anume în ce grad securitatea energetică de ansamblu a Uniunii ar fi perturbată de reducerea drastică sau chiar sistarea importurilor din Rusia.

După cum se observă din graficele de mai sus, în anul 2019 Uniunea Europeană (statele membre, în ansamblu) își asigura prin importuri din Rusia 29,6% din necesarul de petrol brut, 41,1% din necesarul de gaze naturale și 46,7% din necesarul de cărbune; cu alte cuvinte, Federația Rusă este principalul partener comercial în materie de energie al Uniunii.

Sancțiunile ce ar putea fi impuse Federației Ruse, respectiv măsura în care Rusia ar recurge la arma energetică, ridică în aceste condiții serioase provocări în fața Statelor Membre ale Uniunii Europene și atârnă greu în deciziile politicienilor, pentru că nimeni nu se așteaptă în mod realist ca germanul de rând, italianul de rând, maghiarul sau românul de rând să accepte raționalizarea consumului energetic din solidaritate cu Ucraina.

Așa că, în calitate de lider în negocierile cu regimul lui Putin, Casa Albă are consultări permanente, în diverse formate, fie între șefii de state, fie între miniștri de resort implicați etc. cu partenerii din NATO și cu Bruxellesul, pentru a determina care este nivelul de acceptabilitate în privința sancțiunilor ce ar putea fi impuse Rusiei, respectiv ce soluții sunt pentru a compensa în aprovizionarea cu energie a Europei, dacă se ajunge la conflict militar deschis.

Departamentul de Stat al Statelor Unite a avut consultări și cu diverse companii energetice importante, implicate în comerțul cu Europa, pentru a asigura aprovizionarea stabilă în Europa în cazul în care conflictul dintre Rusia și Ucraina ar întrerupe aprovizionarea din Rusia:

“Am lucrat pentru a identifica volume suplimentare de gaze naturale non-ruse din diferite zone ale lumii, din Africa de Nord și Orientul Mijlociu până în Asia și Statele Unite (…) În mod corespunzător, suntem în discuții cu marii producători de gaze naturale din întreaga lume pentru a înțelege capacitatea și dorința lor de a crește temporar producția de gaze naturale și de a aloca aceste volume cumpărătorilor europeni.”

Doar că, așa cum relatează Reuters, producătorii mondiali de GNL “produc deja cât de mult pot” și au transmis Departamentului de stat că “rezervele globale de gaze sunt reduse și există puține disponibile pentru a înlocui volume mari provenite actualmente din Rusia”. (bursa.ro)

Așa cum precizam de la început, ambițiile lui Vladimir Putin de “cumințire” a aspirațiilor Ucrainei sunt de natură să despartă apele în relațiile internaționale post Război Rece. De exemplu, politicile “Green Deal” pot primi acum o altă greutate, când absolut toată lumea va înțelege cât de dependentă este Uniunea Europeană de Rusia în aprovizionarea cu energie din surse fosile.

Despărțirea apelor înseamnă resetarea sau confirmarea unor tendințe ce se fac resimțite de ceva timp. Despre resetarea politico-diplomatică a scris inspirat și argumentat Armand Goșu în articolul său “Don’t look up! Nu va fi nicio invazie în Ucraina” (adevarul.ro), care întrevede în cele din urmă federalizarea Ucrainei, ca soluție de echilibru între Occident și Rusia.

Despre resetarea energetică, însă, Bruxellesul vorbește încă din mandatul Junker la Comisia Europeană, atunci când s-au lansat negocierile pentru conturarea “European Green Deal”, care își propune neutralitatea climatică, desigur, dar mai cu seamă, reducerea drastică a continentului de dependența față de combustibilii fosili care provin aproape fără excepție din zone unde democrația nu are niciun cuvânt de spus.