CRIZA DIN UCRAINA: PUTIN FURIBUND – de Cristian Felea

Kremlinul simulează negocieri cu Ucraina în aceste zile și o face mai ales pentru a-și consolida narativul în raport cu țările care încă mai sunt deschise la cooperarea cu Federația Rusă, în special în raport cu China, dar și cu celelalte state relativ favorabile: India, Brazilia sau Iran.

Cu fiecare zi de război care trece și în care apar dovezi tot mai clare că Moscova întrece măsura în Ucraina, fie pentru că a bombardat o maternitate, fie pentru că a recunoscut că a utilizat bombe termobarice etc., China își schimbă tonul și devine tot mai critică față de Rusia.

Sursa: https://www.chinadaily.com.cn/

Prin vocea ministrului de externe Wang Li, conducerea Chinei a numit pentru prima dată joi, 10 martie ac., acțiunile armatei ruse în Ucraina ca fiind un război: “Sperăm să vedem luptele și războiul încetând cât mai curând posibil”, a declarat ministrul chinez de externe la postul de televiziune de stat CCTV.

Anterior, președintele chinez Xi Jinping a descris situația din Ucraina ca fiind profund îngrijorătoare și a insistat  că prioritatea ar trebui să fie prevenirea escaladării sau “scăparea de sub control” a situației. (ziare.com)

BALETUL SCHIZOID AL DIPLOMAȚIEI RUSE

Misiunea diplomației ruse în acest moment este să simuleze cât poate de bine interesul pentru o soluție negociată a conflictului din Ucraina, din două motive: primul și cel mai important, pentru a câștiga timpul necesar de care armata rusă are nevoie să cucerească Kievul și să atingă și alte obiective militare importante (controlul sudului și estului Ucrainei, controlul amplasamentelor nucleare etc.); al doilea, să păstreze aparența “legitimității operațiunii” din Ucraina în ochii lumii non-occidentale; al treilea, să continue să încerce divizarea Occidentului în privința sancțiunilor aplicate Rusiei și ajutorului acordat Ucrainei.

În scopul menționat, Serghei Lavrov și ai săi, dar și Vladimir Putin însuși, recurg la un balet transparent pentru orice observator de bună credință, uneori cu accente ridicole, dar care le este – din ce se pare – extrem de util, prin care: (i) încurajează încercările de mediere diplomatică a conflictului din Ucraina (Israel, Turcia), deși nu are de gând să le dea curs; (ii) reînnoiește permanent ofertele de încetare a focului în Ucraina, dar menține cerințele inacceptabile și (iii) întreține dialogul cu Franța și Germania, cu scopul unic de a împiedica coeziunea europeană și occidentală în raport cu Moscova.

Publicația ucraineană “zn.ua”, citată de Adevărul, a obținut din surse diplomatice cererile înaintate de Rusia Ucrainei pentru a opri focul. Primele cinci dintre ele ar implica  modificarea Constituției Ucrainei:

1. Oprirea procesului de aderare la NATO. Statut neutru al Ucrainei. Rusia este gata să devină unul dintre garanți;

2. Rusa să devină a doua limbă de stat. Abolirea tuturor legilor care o încalcă;

3. Recunoașterea Crimei ca parte a Federației Ruse de către Kiev;

4. Recunoașterea de către Ucraina a independenței republicilor Donețk și Lugansk în limitele administrative ale regiunilor (inclusiv teritoriile controlate în prezent de Ucraina);

5. “Denazificare” – Interzicerea activităților partidelor ultra-naționaliste, naziste și neonaziste și organizațiilor publice, abolirea legilor existente privind glorificarea naziștilor și neonaziștilor;

6. “Demilitarizarea Ucrainei” – Renunțarea completă la arme ofensive (fără a se specifica ce anume înțelege Moscova prin această sintagmă).

Pe de altă parte, Naftali Bennett, premierul israelian, s-a deplasat (într-o zi de Sabat, 5 martie ac.) la Moscova, pentru discuții cu Vladimir Putin, însoțit de ministrul construcțiilor și locuințelor Zeev Elkin director al Consiliului Securităţii Naționale, Eyal Hulata, și de consilierul diplomatic Shimrit Meir.

Formal, misiunea sa diplomatică de bune oficii a avut la origine o solicitare a președintelui Volodimir Zelenski și s-a coordonat cu Parisul, Berlinul și Washingtonul. Cum vizita lui Naftali Bennett la Moscova s-a desfășurat fără ca detalii de orice fel sau vreun posibil rezultat să răzbată în mass media, au apărut evident și speculațiile.

Astfel, presa de la Ierusalim a acreditat ideea că demersul lui Bennett nu a avut ca scop să medieze între cele două părți aflate în conflict și nu a fost lansată oficial nicio propunere de arbitraj. Bennett a urmărit prin această vizită mai degrabă să vadă care este poziția lui Putin, ce gândește și care sunt liniile sale roșii, pentru ca apoi toate acestea să fie transmise și Occidentului. (hotnews.ro)

Sursa: www.gettyimages.fi

Dar probabil cel mai așteptat moment a fost acela al întâlnirii dintre Serghei Lavrov și Dmitro Kuleba din Antalya, în Turcia, care s-a dovedit a fi de fapt un fiasco total, pentru simplul motiv că ministrul de externe rus nu avea pe agendă o negociere.

Că este așa, cel mai bine o dovedesc chiar spusele sale din conferința de presă, marcată de o declarație care i-a dezgustat pur și simplu pe ziariști: “… noi nu am invadat Ucraina și nu vom invada nici o altă țară!” De fapt întregul expozeu de presă a stat sub semnul sfidării adevărului și realității:

– “Întâlnirea a avut loc la invitația președintelui Erdogan. Suntem deschiși să punem capăt situației. Delegația ucraineană nu ar trebui să folosească aceste negocieri pentru a devaloriza adevăratele negocieri care se poartă pe teritoriul rusesc cu ajutorul lui Aleksandr Lukașenko.”

– “Întâlnirea de azi arată că nu există alternativă la această criză, am explicat ce măsuri sunt luate de armata rusă pentru a ușura soarta civililor care s-au găsit prinși în acest conflict. Oficialii noștri au venit cu mai multe informații, de mai multe ori pe zi și am informat cu privire la inițiativa rusă de a stabili coridoare și intervalele orare. Încercăm să facem în așa fel încât să găsim cele mai eficiente rute. Partea rusă a propus o soluție concretă a documentelor legale, iar delegația ucraineană a primit aceste idei despre care spuneau că vor vorbi la Kiev și vor veni cu răspunsuri clare. Vrem să continuăm aceste discuții pe teritoriul Belarusului.”

– “Vedem cât de periculos acționează europenii care furnizează armament letal Ucrainei, încălcând principiile lor. Noi nu am atacat Ucraina, nu pregătim atac asupra altor țări. Pentagonul a făcut multe lucruri rele, a folosit banii din taxe pentru a realiza arme biologice în Ucraina și în alte țări europene. Ucrainenii au realizat aceste activități în secret, deși ele sunt interzise. Toți cei care trimit arme în Ucraine sunt responsabili pentru ce se întâmplă în Ucraina, inclusiv cei care trimit mercenari.”

– “Nu e prima oară când vedem strigăte patetice despre presupuse <atrocități> ale armatei ruse. Noi am prezentat la ONU dovezi că acea maternitate fusese capturată de armata ucraineană, înăuntru nu era nici o mamă și nici un copil. Am prezentat aceste dovezi acum trei zile. Trebuie să prezentați și cealaltă parte a poveștii.” Și așa mai departe. (g4media.ro)

LUPTA LUI PUTIN PENTRU PUTERE ȘI SCENARIILE PENTRU UCRAINA

Vladimir Putin nu va ceda în Ucraina, pentru că știe foarte bine că eșecul ofensivei înseamnă sfârșitul său la Kremlin. Acest lucru este evident. Și dă primele semne că a rămas fără soluții, așa cum era de așteptat, începând să caute țapi ispășitori.

Deocamdată țapii ispășitori sunt doi șefi ai FSB (fostul KGB); este vorba de doi ofițeri de la vârful secțiunii externe, și anume Serghei Beseda, șeful respectivei secțiuni și adjunctul său. Probabil cei doi au fost livrați Kremlinului ca victime ale neputinței și pentru a salva pielea șefilor FSB.

Carlo Masala, expert militar și profesor la Universitatea Bunderswehr din Müchen, consideră că există o mare probabilitate ca FSB să fi făcut analize care corespundeau dorinței conducerii politice, dar nu și realității: “Acea informație, în principiu, a fost scrisă în așa fel cum dorea conducerea să audă și a stat la baza tuturor planurilor de război. Sunt speculații acolo. De fapt, nu existau presupuneri realiste despre ceea ce îi așteaptă pe ruși acolo.”

Rezistența ucraineană, sancțiunile impuse de Occident, nerăbdarea de care China începe să de dovadă, neîncrederea cronică pe care Vladimir Putin o are în colaboratorii săi oricât de apropiați, îl fac să fie furibund, gata să calce peste oricâte cadavre va fi nevoie și chiar și să extindă conflictul, cerându-i imperativ lui Alexandr Lukașenko ca și Belarusul să intre în război cu Ucraina.

Sorin Ioniță, de la Expert Forum, vede trei soluții pentru conflictul din Ucraina, pe care le-a denumit scenariile “optimist”, “pesimist” și “realist”. Pe scurt, cele trei scenarii ar fi următoarele:

1. Scenariul optimist: Ofensiva militară rusă se împotmolește, balanța de forțe se echilibrează. Vestul rămâne unitar și sprijină tot mai eficient Ucraina. Odessa rămâne neocupată de ruși, apoi trupele invadatoare sunt împinse înapoi spre Crimeea, la vechea linie de separație. UE improvizează o cale rapidă de accedere a Kievului la statutul de stat candidat și, simbolic, începe negocierile de aderare pe capitole undeva spre finalul lui 2022. Se găsește o cale de a “salva onoarea” Rusiei și se trece la de-escaladare, fără a se admite asta explicit în memorandumul semnat între Kiev și Moscova, garantat de marile puteri occidentale și China. Linia de separare din Donbass și cea din Crimeea devin granițe de facto, fără a fi recunoscute de puterea de la Kiev, dar și fără a mai fi contestate militar. Putin e înlocuit ulterior la putere cu un alt “silovik”, care să asigure continuitatea grupului. Doi-trei dintre cei mai războinici din cercul interior al Kremlinului sunt trași pe linie moartă (Patrușev, Șoigu). Ucraina avansează în anii următori cu negocierile, după modelul Ciprului.

2. Scenariul pesimist: Ofensiva militară rusă se împotmolește pe moment, balanța de forțe amenință să se echilibreze deoarece Vestul rămâne unitar și sprijină Ucraina. Cu toate acestea Rusia nu poate admite o înfrângere și aruncă tot mai multe resurse în joc, chiar dacă ele sunt ineficient folosite și prost coordonate. Ucraina e finalmente ocupată în mare parte, după un conflict lung și confuz, cu perioade de acalmie urmate de intensificări, întins pe tot anul 2022. La Kiev e instalat un regim marionetă precum cel de la Minsk. În plan diplomatic, Rusia continuă exact același discurs revanșist ca înainte de invazia din februarie 2022, acuzând că în porțiuni necontrolate din Ucraina de Vest occidentalii sprijină forțe naționaliste și guvernul din exil etc.. Obiectivul militar de a uni pe uscat regiunile din est cu peninsula Crimeea e realizat, dar cuceririle teritoriale nu sunt recunoscute de nimeni. Ucraina se transformă cu totul într-un conflict înghețat – un mare Donbass – deoarece Rusia nu poate rezolva probleme, dar le poate crea și întreține indefinit.

3. Scenariul realist: Ofensiva militară rusă se împotmolește, balanța de forțe se echilibrează, Vestul rămâne unitar și sprijină tot mai eficient Ucraina, astfel încât Rusia nu poate avansa mai departe decât unde se afla în ziua de 11 martie 2022. Moscova reușește să reziste pe această nouă linie de demarcație indefinit, creând un Donbass și o Crimeea ceva mai mari, dar atât. Restul Ucrainei rămâne neocupată, cu un guvern ales democratic și profund ostilă Moscovei. Se semnează un acord de pace prin care Ucraina renunță permanent la aspirația de a fi membru NATO. Conflictul cu Rusia îngheață în această stare de stabilitate relativă, punctată periodic cu avertismente din partea Rusiei că fondurile primite de la occidentali sunt folosite în scopuri militare iar rusofonii din Ucraina sunt abuzați. Pe valul de simpatie și în urma presiunii morale, Parlamentul European se declară în favoarea accederii Kievului la statutul de stat candidat; se discută de o posibilă începere a negocierilor de aderare pe capitole, probabil în unu-doi ani, după evaluări și reforme suplimentare. Ucraina face progrese în relația cu UE pe domeniile comerț și circulație a forței de muncă, însă reformele pe stat de drept și justiție întârzie. Ucraina se transformă într-o țară normală, est-europeană, care deși nu are un statut oficial în UE se comportă exact ca cele nou-membre. (contributors.ro)

Din păcate, în opinia mea, șansele celor trei scenarii de a se realiza sunt cele mai mari în cazul scenariului pesimist (probabil în jurul a 40-45%), apoi scenariul realist (35-40%) și, în fine, cel optimist (cu șanse între 25% și 15%). Sorții pot înclina către scenariul optimist într-un singur context, și el puțin probabil: rușii să iasă masiv în stradă, până la căderea regimului Putin.