logo
RNTV Live

CRIZA DIN UCRAINA: ELIBERAREA FRĂȚEASCĂ NU A FUNCȚIONAT, HAI CU DEMILITARIZAREA NUCLEARĂ! – de Cristian Felea

Cristian FELEA
rnews

Astăzi pericolul pe care regimul Zelenski îl reprezintă pentru țările din vecinătate și pentru securitatea internațională în general a crescut substanțial după ce autoritățile de la Kiev s-au lansat într-un joc periculos prin declarațiile că au în intenție să își dobândească propriile arme nucleare. Ucraina deține încă tehnologie sovietică și mijloacele necesare pentru a produce astfel de arme. Nu putem să nu reacționăm în fața unui astfel de pericol.

Serghei Lavrov – Conferința pentru dezarmare de la Geneva (reuters.com)

Joi, 24 februarie ac., Vladimir Putin ordona începerea unei operațiuni militare speciale de “dezarmare” și “denazificare” a Ucrainei, precum și de eliberare a poporului ucrainean de sub ocupația Occidentului. După o săptămână de lupte, în care armata rusă nu numai că nu atinsese niciun obiectiv militar concret, ba chiar dimpotrivă, se confrunta cu o rezistență dârză și cvasi-generalizată, eroică, a poporului ucrainean, Kremlinul a schimbat foaia.

Sursa: dailymail.com

Ca de obicei, sumbrul vestitor al calamităților izvorâte din mintea țarului Putin a fost același ministru de externe Serghei Lavrov, care, asemeni unui cioclu grav, anunța la Conferința pentru dezarmare că, de fapt, Kremlinul ar fi lansat invazia militară violentă a Ucrainei cu scopul altruist de a asigura securitatea mondială, grav amenințată de intențiile regimului de la Kiev de a se dota cu arme nucleare.

Faptul că majoritatea diplomaților prezenți în sală la Geneva s-au ridicat și au ieșit în timp ce era difuzat acest discurs preînregistrat, în semn de protest față de acțiunile regimului putinist, nu schimbă cu nimic intențiile Kremlinului.

Iar acest fapt a devenit și mai evident, atunci când agențiile de știri au transmis imagini cu incendiul de la centrala nucleară Zaporojie, declanșat în urma tirurilor de artilerie lansate de armata rusă care a atacat acest obiectiv.

După amenințarea deschisă a lui Vladimir Putin, care a ordonat armatei să pună Triada Nucleară în stare de alertă, atacul rușilor asupra centralelor nucleare a provocat lumii noi temeri privind intențiile belicoase ale Kremlinului. Doar că prin discursul său, Serghei Lavrov a adus lumină și a oferit o cheie clară de interpretare: obiectivul ocupării rapide a tuturor amplasamentelor nucleare ale Ucrainei s-a adăugat celor inițiale și a dobândit prioritate.

Ocupând amplasamentele nucleare, Kremlinul poate pretinde că a preluat sub control capacitățile Kievului pasibile să contribuie la programul militar al regimului Zelenski. După care, în buna tradiție a școlii NKDV-KGB, se vor fabrica și “dovezile” existenței unui program nuclear militar activ și, cine știe, dacă Putin va mai apuca, nu va ezita să târască în cuști, la procese judiciare puse în scenă propagandistic, diverși specialiști care au avut nenorocul să fie capturați și care vor fi învinuiți că au contribuit la un astfel de presupus program care ar fi pus în pericol securitatea Federației Ruse și lumea întreagă.

Delirul putinist nu are limite și acțiunile violente care se derulează de aproape două săptămâni sunt în măsură și singure să vorbească despre imensul pericol în care ne găsim cu toții în această parte a Europei, aflată sub amenințare directă. Totuși, cum s-a putut ajunge aici?, ne întrebăm și ne tot întrebăm. Cine este de fapt vinovatul?

MEMORANDUMUL DE LA BUDAPESTA

În Declarația Suveranității din 1990, Ucraina a consemnat intenția de a deveni liber de arme nucleare. În anul următor, pe măsură ce noul stat își fundamenta obiectivele naționale, Kievul a declarat că Ucraina, în calitate de stat succesor al Uniunii Sovietice, este proprietarul de drept al arsenalului nuclear de pe teritoriul său: 176 de rachete balistice intercontinentale, 1.240 de focoase nucleare și 44 de bombardiere strategice înarmate cu sute de rachete nucleare de croazieră.

Cel mai important atu al Kievului era “know how”-ul său tehnic și științific, pentru că deținea capacități industriale militare cu care a contribuit la construirea arsenalului fostei URSS. Această capacitate tehnică ar fi permis ca Ucraina să își asume controlul direct asupra armelor aflate pe teritoriul său și să producă pe cont propriu materialele necesare armelor nucleare, dacă ar fi dorit să facă asta.

Fabrica Iujmaș a produs 46 din cele 176 de rachete aflate pe teritoriul Ucrainei, cele din seria SS-24s, și avea capacitatea de a le întreține și moderniza. În Harkov, al doilea oraș ca mărime al Ucrainei, se găsea “Biroul Hartron”, care a proiectat sistemele de țintă și ghidare pentru rachetele balistice intercontinentale SS-19 (130 din acestea aflându-se pe teritoriul Ucrainei).

La jumătatea lui 1993 acordul care se negocia cu Ucraina, menit să o determine să renunțe la armele sale nucleare, se găsea în cumpănă: ucrainenii nu aveau încredere, în special în Moscova, și păreau extrem de tentanți să nu renunțe la arsenalul nuclear pe care îl dețineau.

În final, în 1994 – prin Memorandumul de la Budapesta -, Kievul s-a alăturat Tratatului de Neproliferare Nucleară ca stat non-nuclear, fiind de acord să transfere toate focoasele sale nucleare Rusiei și să dezmembreze, cu asistență tehnică din partea Statelor Unite, toate rachetele balistice intercontinentale, silozurile, bombardierele și rachetele nucleare de croazieră de pe teritoriul său. (hotnews.ro)

Ce prevedea Memorandumul de la Budapesta? Prin acest tratat, garantat de Federația Rusă, Statele Unite și Marea Britanie, Ucraina a renunțat la armamentul nuclear sovietic, în timp ce garanții s-au obligat la următoarele (www.msz.gov.pl):

•Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să respecte independența, suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei;

•Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă obligația lor de a se abține de la amenințarea cu forța sau folosirea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a Ucrainei, și că nici una dintre armele lor vor fi folosite vreodată împotriva Ucrainei decât pentru auto-apărare sau în alt mod, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite;

•Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să se abțină de la constrângeri economice cu intenția de a subordona propriului lor interes exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente suveranității sale și, astfel, pentru a obține avantaje de orice fel;

•Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, își reafirmă angajamentul a solicita imediat o acțiune a Consiliului de Securitate al ONU pentru a oferi asistență Ucrainei, în calitatea sa de stat care nu deține arme nucleare, semnatar al Tratatului de Neproliferare al Armelor Nucleare, în cazul în care Ucraina ar deveni victimă a unui act de agresiune sau obiectul unei amenințări cu o agresiune în care sunt folosite arme nucleare;

•Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, reafirmă, în cazul Ucrainei, angajamentul lor de a nu folosi armele nucleare împotriva statelor care nu dețin arme nucleare, semnatare ale Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare, cu excepția cazului unui atac asupra lor, a teritoriilor lor sau teritoriilor dependente, a forțelor lor armate sau a aliaților lor, de un astfel de stat, în asociere sau în alianță cu un stat care posedă arma nucleară;

•Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord se vor consulta în cazul în care apare o situație care ridică o problemă cu privire la aceste angajamente.

REALITATEA POST-AGRESIUNE

Federația Rusă a încălcat în mod evident, prin ordinul dat de Vladimir Putin, prevederile la care Moscova – sub semnătura lui Boris Elțîn – s-a angajat față de Ucraina, prin Memorandumul de la Budapesta.

Această încălcare lasă Organizației Națiunilor Unite, dar și celorlalte două puteri nucleare garante – Statele Unite ale Americii și Marea Britanie – spațiu legal, conform dreptului internațional, să intervină pentru a-i impune Federației Ruse să-și respecte angajamentele.

Regimul de la Kremlin, pe de altă parte, încearcă să reinterpreteze realitatea, pentru a scăpa de acuzația de încălcare a dreptului internațional – mai ales a angajamentelor din Memorandumul de la Budapesta – invocând faptul că Ucraina ar fi denunțat prima tratatul, angajându-se (în ascuns) într-o cursă a înarmării nucleare, cu acordul tacit al celorlalte două puteri nucleare occidentale garante.

Desigur, Federația Rusă – spre deosebire de “Cazul Irak”, dar pornind de la acesta – nici măcar nu s-a obosit să încerce în prealabil să păstreze aparențele, invocând în Consiliul de Securitate al ONU o posibilă existență a unui asemenea program nuclear ucrainean.

Dacă ar fi făcut-o, așa cum au încercat să o facă și Statele Unite și Marea Britanie în 2003, în cazul Irak, ar fi obținut cel mult aprobarea pentru o serie de inspecții independente, dar nu și pentru o intervenție militară.

În schimb, Kremlinul scontează – învățând din lecția Irak – că va fi capabil să producă “dovezi” ulterioare ale existenței unui program de înarmare nucleară al Ucrainei, pus la punct de regimul lui Volodimir Zelenski, eventual început sub Petro Poroșenko, și nu-i va fi deloc greu, pentru că, spre deosebire de Irak, Ucraina are o industrie nucleară civilă bine dezvoltată și, în urmă cu trei – patru decenii a și produs acest tip de armament.

Ne putem aștepta, prin urmare, ca în continuare Kremlinul să urmărească – pentru a-și îndeplini obiectivele – să atingă câteva ținte obligatorii, cu care să își susțină narativul înarmării nucleare enunțat de Putin și Lavrov, respectiv:

(i) să ocupe cât mai multe, dacă nu toate amplasamentele nucleare civile cunoscute ale Ucrainei, dar și regiunea Harkov, unde se fabrică și în prezent motoare de rachete și alte echipamente militare sofisticate (Ucraina fiind în primii zece exportatori de armament ai lumii);

(ii) să rețină și să deporteze în Federația Rusă cât mai mulți specialiști în tehnologie nucleară civilă, dar și în dezvoltarea și producerea de armament, pentru a-i putea lega de un așa-zis program de înarmare nucleară și a-i pune sub acuzare;

(iii) să aresteze sau să elimine responsabili ai regimului Volodimir Zelenski – primul pe listă fiind evident președintele ucrainean – acuzându-i de crime împotriva poporului rus și ucrainean și, evident, că ar fi ordonat înarmarea nucleară.

Desigur, planul Kremlinului este destul de transparent, mai ales pentru Statele Unite și Marea Britanie. O mascaradă ca aceea planificată de Vladimir Putin pentru a anihila parcursul democratic al Ucrainei sub pretextul unei operațiuni “legitime” de dezarmare nucleară trebuie împiedicată cu orice preț.

O astfel de mascaradă, odată pusă în scenă, ar permite admiratorilor, prietenilor și complicilor lui Vladimir Putin din Consiliul de Securitate și Adunarea Generală a ONU să folosească pretextul fabricat de Kremlin pentru a accepta statu-quo-ul și a împiedica ulterior condamnarea abuzului de drept creat prin ordinul de invadare al Ucrainei.

Iar Vladimir Putin ar scăpa cu obrazul curat și mult încurajat, gata să planifice alte aventuri militare, mult mai îndrăznețe. 

romsilva COREP 07 SRL - Firma de constructiigristotermo-ploiestispalatoria-haroldparc industrialeko-angajeazaekond-angajeazasponsor