CRIZA DIN UCRAINA: CHIAR DACĂ CÂȘTIGĂ (RĂZBOIUL), PUTIN VA PIERDE – de Cristian Felea

LECȚIA GEORGIANĂ

Sursa: BBC News

În 2008 Georgia era invadată de armata Rusiei, spre surprinderea președintelui de atunci, Miheil Saakașvili, surprins de televiziunea britanică în celebra scenă în care-și mușcă de disperare cravata; își făcuse un calcul politic absolut greșit, din cel puțin două perspective cruciale: (i) calculase că Rusia nu va interveni dacă încearcă să preia controlul Osetiei rebele și (ii) că Occidentul va pune presiune pe Moscova pentru a accepta reîntregirea controlului asupra teritoriului național al Georgiei. S-a înșelat în întregime.

În anul 2008, principalul obiectiv al Georgiei era un atac împotriva Osetiei de Sud, avansând profund în respectivul teritoriu. Bazându-se pe superioritatea calitativă și cantitativă a armatei sale, Georgia spera să înfrângă forțele osetine rapid, ocupând capitala Tskhinvali și blocând Autostrada Trans-Caucaziană ce face legătura cu Rusia. Atunci Georgia ar fi putut instaura o administrație proprie, condusă de Dmitriy Sanakoev și ar fi preluat controlul asupra întregii enclave separatiste.

Pentru a câștiga teritoriile osetine, Saakașvili a promovat o reformă radicală a forțelor armate georgiene: fondurile militare au crescut, atingând 8% din PIB în 2007-2008, s-a renunțat la serviciul militar obligatoriu în favoarea formării unei armate profesioniste și s-a implementat un program de achiziționare de armament.

Printre achiziții s-au numărat peste o sută de tancuri T-72, zeci de piese de artilerie grea, peste 200 de vehicule blindate ușoare și câteva elicoptere de atac și de transport. De asemenea, au fost procurate și UAV-uri de proveniență israeliană, utilizate în monitorizarea aeriană a teritoriului celor două republici secesioniste.

Georgia a antrenat o forță semnificativă de rezerviști, sporind numărul acestora cu 25.000 pe an, într-un efort de a ajunge la un număr final de 100.000. Guvernul a făcut o prioritate și din dezvoltarea și antrenarea unui grup operativ special în cadrul Ministerului de Interne, echipat cu vehicule blindate, artilerie și drone de supraveghere, instruiți să lupte cu separatiștii.

Așa că în 2008 echilibrul de forțe înclina categoric înspre statul georgian. Chiar și forța de menținere a păcii rusească (500 de soldați în Osetia de Sud și 2.300 în Abhazia) nu mai era o putere pe măsura armatei georgiene. Dacă ar fi dorit să preia controlul asupra regiunilor separatiste utilizând forța, Georgia ar fi putut face acest lucru, iar singura în măsură să le protejeze putea fi armata rusă care să intervină direct. Iar Kremlinul nu a ezitat să dea ordinul de intervenție. (www.historia.ro)

Occidentul nu a putut să împiedice intervenția, chiar dacă retorica diplomatică la adresa uzului de forță al Federației Ruse a fost apăsată. Totuși, Miheil Saakașvili făcuse o eroare deranjantă pentru Occident: a forțat lucrurile, punându-și susținătorii într-o situație practic imposibilă.

CE A ÎNVĂȚAT UCRAINA DIN ERORILE LUI SAAKAȘVILI?

Sursa: www.digi24.ro

Ucraina nu este la acest moment – nu mai poate fi – ținta unui atac armat surpriză, așa cum s-a întâmplat în 2008 cu Georgia. Chiar și în 2014, atunci când Federația Rusă a reușit să ocupe Crimeea și să susțină conflictul civil din Donețk și Lugansk (Donbass), atacul surpriză nu a reușit să atingă toate obiectivele propuse, pentru că Harkov (al doilea oraș ca mărime ale Ucrainei), Mariupol și Odessa nu au putut fi cucerite de “omuleții verzi” și trupele de rebeli naționaliști ruși. Ucraina a luptat, chiar dacă nu și-a dorit-o și nu era la acel moment înarmată și pregătită să lupte cu fratele mai mare de la răsărit.

Volodimir Zelenski, originar din Krivoi Rog (estul Ucrainei) din părinți evrei, comediant și inițiator al grupului satiric “Kvartal 95”, a ajuns președinte al Ucrainei în mai 2019, promițând, printre altele, că va aduce pacea în Donbass și va reintegra Crimeea, negociind direct cu Vladimir Putin.

Desigur, Kremlinul nu avea nimic de discutat cu comediantul Zelenski. Este “prea devreme să-l felicităm” pe Zelenski pentru că a fost ales, a declarat în 2019 purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitry Peskov, adăugând că: “Respectăm alegerile ucrainene, cu atât mai mult cu cât rezultatul a fost foarte clar. Dar legitimitatea acestor alegeri ridică unele întrebări dacă ținem cont de faptul că 3,5 milioane de oameni nu au putut vota.”

În decembrie 2019, Vladimir Putin s-a întâlnit cu Volodimir Zelenski la Paris, în “Formatul Normandia” la cel mai înalt nivel, în prezența gazdei, Emmanuel Macron și a fostul premier german, Angela Merkel. Semnificația momentului a fost clară: Putin nu avea ce să negocieze cu Ucraina decât în cazul în care se punea în discuție federalizarea teritoriului, conform Acordurilor Minsk 1 și 2. (www.nytimes.com)

Doar că administrația Zelenski nu a fost și nu este pregătită să accepte federalizarea țării după modelul dictat de Moscova. Așa că a început să pregătească un plan prin care să îngreuneze cât mai mult atingerea obiectivelor Kremlinului privind Ucraina, pe multiple planuri: militar, economic și diplomatic.

Din punct de vedere militar, Ucraina a început să accelereze fabricarea internă de echipamente militare (Kievul era, în anul 2012, al patrulea mare exportator de armament din lume) pentru dotarea propriilor forțe armate, dar și să importe armament din Occident. Un obiectiv important este și cel al pregătirii teritoriului pentru apărare, antrenarea rezerviștilor și modul în care susține frontul din Donbass.

Din punct de vedere diplomatic, Kievul a accentuat apelul la integrarea cu Occidentul (NATO și UE) și a cerut tot mai insistent că Moscova să accepte negocieri directe, în afara Formatului Normandia.

De asemenea, pe măsură ce Moscova a început să-și sporească efectivele și dispozitivul militar la granițele sale (mai ales în Crimeea), de la 60 de mii la peste 140 de mii de militari în prezent, diplomații ucraineni au alertat capitalele occidentale și mass media, acuzând Kremlinul și pe Vladimir Putin direct că au pus la punct un plan de invadare.

Rezultatul diplomației agresive a Kievului a dat roade. Din toamna anului trecut, pe măsură ce Federația Rusă a încercat să se consolideze militar la granițele Ucrainei, capitalele occidentale și mass media au devenit tot mai active, punând presiune pe Rusia și dezvăluindu-i planurile.

Așa se face că tot mai mult mass media și-a asigurat fluxul informativ bazându-se pe sateliți comerciali, prin care multe publicații au urmărit independent mișcările militare rusești la granițele Ucrainei și au publicat propriile analize de risc, dincolo de cele ale agențiilor guvernamentale.

La acest moment, dacă Vladimir Putin va da ordinul forțelor sale armate să invadeze Ucraina, nu se mai pune problema să câștige conflictul, așa cum a fost cazul în Georgia, chiar dacă va obține victorii militare. Invadarea Ucrainei va arunca în aer Acordurile de la Minsk și va reprezenta un afront personal direct la adresa eforturilor diplomatice pentru pace depuse de Emmanuel Macron și Olaf Scholz.

Invadând militar Ucraina, Putin îi va servi Casei Albe și Departamentului pentru Apărare al Statelor Unite pretextul perfect pentru a înființa baze militare permanente pe flancul estic; așa cum o și declara generalul în rezervă Ben Hodges:

“Am fost naivi în înțelegerea modului în care funcționează Kremlinul. Efortul nostru de bună-credință, de respectare a Actului fondator NATO-Rusia și de a nu avea baze permanente în zonă nu a dat roade. A fost o invitație pentru Rusia, așa că acum trebuie să ne trezim și să realizăm cu cine avem de-a face.”

Comediantul Zelenski s-a dovedit astfel mai abil politic și diplomatic decât KGB-istul Putin. Drept dovadă, astăzi lumea întreagă este semnificativ mai mult interesată de numărul de încălcări ale focului în Donbass și de rolul rebelilor ruși de acolo, decât în urmă cu 5 sau 6 ani, deși în realitate situația este acum la fel de gravă cum era și atunci.

POATE FI IMPUSĂ CU FORȚA FEDERALIZAREA UCRAINEI?

Dacă Vladimir Putin va ataca în Ucraina (acum, că s-au încheiat și Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing, se cheamă că nu mai este legat nici de promisiunea făcută lui Xi Jinping, deci poate da ordinul de pornire a ostilităților), atunci scenariul de desfășurare a ostilităților va  avea probabil următoarele obiective de atins:

(i) Va porni (în ciuda probelor strânse de mass-media că totul este o înscenare destul de grosolan însăilată) ostilitățile sub pretextul unei agresiuni a Ucrainei în Donbass, care ar avea caracter de “genocid”. Armata rusă va ocupa Donbass-ul și, concomitent (foarte probabil), Harkov, Mariupol, Odessa și, desigur, Kiev;

(ii) Obiectivul ocupării Odessei și Mariupolului: includerea sudului Ucrainei, până la Gurile Dunării, în Federația Rusă, odată cu Crimeea; obiectivul ocupării Harkovului: industria grea și de armament a orașului să intre sub controlul Federației Ruse; obiectivul ocupării Kievului: instalarea unui guvern marionetă, care să solicite protecția trupelor CSTO (Organizația Tratatului de Securitate Colectivă) pentru organizarea de “alegeri libere”.

Probabil câteva știri recente v-au reținut atenția: (i) Biroul NATO de la Kiev și-a mutat o parte din personal la Lvov și o altă parte înapoi la sediul central de la Bruxelles sau (ii) Olanda și-a mutat misiunea diplomatică (ambasada) de la Kiev la Lvov.

Cum nimic nu este întâmplător, putem bănui că Lvov este orașul luat în calcul de actualul guvern al Ucrainei pentru a se refugia, în cazul în care Kievul este luat cu asalt, cucerit, iar rușii vor dori acolo instalarea unui guvern marionetă.

Dacă va fi așa, Lvov, al treilea oraș ca mărime al țării vecine, va deveni capitala rezistenței (politice, militare) ucrainene, iar vestul Ucrainei linia roșie, peste care Occidentul va avertiza Rusia să nu treacă.

O astfel de nouă realitate va crea un nou statut al Ucrainei, ca țară divizată, și un nou subiect de negociere: ruperea Ucrainei sau federalizarea. Rusia își va atinge astfel obiectivul de a separa apele și de a ajunge într-o excelentă poziție strategică la Marea Neagră, controlând tot nordul Mării Negre și o parte a Gurilor Dunării, alături de România, stat membru NATO.

VA FI, DECI, RĂZBOI?

•”Ținând cont de intensificarea activității militare în apropierea frontierelor (…) și de agravarea situației în Donbas, președinții din Belarus și Rusia au decis să continue inspecția forțelor”, a anunțat duminică (20 februarie, n.m.) Ministerul belarus al Apărării. (mediafax.ro)

•Autoproclamatul Minister al Apărării de la Tiraspol a transmis că în noaptea de 18 spre 19 februarie ac., s-a executat exercițiu (neplanificat) de “control-tactic și trageri reale”. Au fost efectuate trageri cu mitraliere ale vehiculelor blindate de transport al trupelor și arme de calibru mic cu muniție trasoare. Ar fi fost lovite ținte simulate cum ar fi “vehicule blindate” sau “grupuri de infanterie”. (g4media.ro)

•La Conferința de Securitate de la Munchen nu va fi prezentă nicio delegație rusă, a precizat Kremlinul săptămâna trecută, prima absență a rușilor în ultimii ani, ceea ce indică gradul de degradare a relațiilor dintre Occident și Moscova. Purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova, a afirmat că evenimentul din capitala bavareză își “pierde obiectivitatea și caracterul incluziv”. (cursdeguvernare.ro)

•În convorbirea telefonică de duminică, 20 februarie, dintre Emmanuel Macron și Vladimir Putin, liderul rus a exprimat “… îngrijorări serioase în privința deteriorării situației pe linia de contact din Donbass”, a precizat Kremlinul, adăugând că Putin a spus că “provocările forțelor de securitate ucrainene sunt la originea escaladării”.

Președintele rus a mai afirmat că livrările de arme moderne și de muniții către forțele ucrainene de către Occident “împing Kievul spre o soluție militară” în conflictul său cu separatiștii proruși (vezi pretextul invadării Georgiei în 2008, n.m.): “Kievul nu face decât să imite un proces de negocieri și refuză cu obstinație să pună în aplicare Acordurile de la Minsk”, a adăugat Putin. (g4media)

Între timp, serviciile de informații americane și britanice au obținut informații că armata rusă a primit ordinul de a invada “pe scară largă” Ucraina; prin urmare Casa Albă a convocat o reuniune a Consiliului de Securitate Națională pentru a analiza cele mai recente informații despre Ucraina și pentru a verifica planurile de răspuns.

Președinția Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), deținută în prezent de Polonia, a transmis că va convoca luni, 21 februarie ac., o sesiune extraordinară a Consiliului Permanent al grupului pe tema situației de securitate din Ucraina, la solicitarea acestei Kievului.

Cu greu putem trage o altă concluzie decât aceea că un conflict ruso-ucrainean este iminent. Chiar dacă nu este clar ce va obține Putin ca urmare a unei acțiuni militare, în afara certitudinii că relațiile cu Occidentul se vor rupe dramatic și va izbucni un nou război rece.

Dar este clar că declanșarea luptelor înseamnă că în Ucraina se vor pierde masiv vieți omenești, de-o parte și de alta, pentru a satisface orgoliile celor vor da semnalul invaziei.