Ciucaş X3 2016 sau cum să urci pe munte 100 de km în 24 de ore

Pe 10 septembrie, Cheia este gazda celei de-a şaptea ediţii a Ciucaş X3, un concurs cu trei probe pentru iubitorii muntelui şi ai alergării.

Este un eveniment important la care s-au înscris deja 1.200 de oameni la start şi de care se ocupă 200 de voluntari, iar organizarea presupune multă muncă. De toată această muncă se ocupă Clubul de turism şi alpinism Ciucaş, înfiinţat în 1985 pentru promovarea turismului de masă pe munte.

Clubul are în prezent 15 de membri activi, iar soţii Dragoş şi Alexandra State reprezintă liantul care îi ţine împreună pe aceşti oameni pasionaţi de munte. „Suntem un grup de 15 de persoane cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani, toate pasionate de munte. Facem alpinism, căţărări pe stâncă, schi de tură, alergare montană, drumeţii, mountain-bike şi parapantă, cam tot ce se poate face pe munte. ONG-ul nostru promovează mişcarea în aer liber şi turismul durabil în zona Cheia.

Clubul a fost preluat prin 2000, iar în 2002 a fost creat un serviciu voluntar de salvare montană, iar membrii au făcut cursuri de prim ajutor şi am făcut rost de o targă. În 2003 s-a dat o lege potrivit căreia consiliile judeţene erau obligate să înfiinţeze servicii publice judeţene de salvamont şi aşa a apărul Serviciul Public Judeţean Salvamont Prahova cu două formaţii Azuga şi Cheia care suntem noi. De atunci sunt şi eu salvator montan şi împreună cu colegii mei am salvat multe persoane care fie se rătăciseră pe munte, fie erau rănite şi nu mai puteau continua drumeţia”, povesteşte Alexandra State care a promovat foarte mult, peste tot, activitatea clubului.

Avea doar 17 ani pe vremea aceea şi chiar dacă pare greu de crezut că o copilă poate salva oameni din munţi, povestea acestei tinere este una ieşită din comun. Alexandra are 30 de ani şi e mama a doi copii frumoşi, dar şi soţia preşedintelui clubului, Dragoş. Toate acestea nu o opresc din a se dărui şi pasiunii sale, muntele. „Şi eu şi soţul meu iubim muntele. Pe băiatul cel mare care are 6 ani îl mai putem impulsiona să meargă cu noi în drumeţii uşoare prin diverse stimulente şi rezistă să urce 3-4 ore, dar pe cel mic de 2 ani, îl cărăm noi. Am vrut să le cutivăm dragostea de natură şi de munte şi să-i creştem într-un mediu sănătos. În plus, prin tot ce facem le arătăm cât de importantă e natura, pentru că facem des ecologizări pe munte, dar şi cât de importanţi sunt oamenii care pot polua sau salva natura prin acţiunile lor. În cadrul concursului ciucaş X3 avem şi o întrecere pentru copii. Deja s-au înscris 200”, explică Alexandra.

Ciucaş X3 este o poveste frumoasă, genul ăla de poveste care ar trebui popularizată la nivel naţional şi povestită iar, şi iar, şi iar, până când turismul montan va ajuta România să se dezvolte.  „Participanţii vin nu în ziua concursului, ci cu câteva zile mai devreme ca să se antreneze. Asta înseamnă cazare şi masă pe care şi-o plătesc singuri, cazare şi masă şi pentru alte persoane care îi însoţesc, cazare şi masă pentru organizatori, că ţi-am spus că suntem 200 de voluntari, adică bani care ajung în dezvoltarea zonei până la urmă”, spune Alexandra.

Concursul are trei secţiuni: semimaratonul de 21 de km în care cei 700 de participanţii ar trebui să ajungă la finish în 7 ore, maratonul pe 39 de km cu timp limită 9 ore, cu 400 de înscrişi care vor urca până în Vârful Ciucaş la 1.954 de m şi ultramaratonul de 105 km care are 120 de participanţi. Această ultimă distanţă trebuie parcursă în 24 de ore. Aici deja fac ochii mari pentru că îmi este imposibil să înţeleg cum poţi să alergi la nesfârşit pe munte, fără să dormi…pentru o medalie! Şi ca pentru a-mi transforma mirarea în indignare maximă, Alexandra îmi povesteşte cum a participat ea la Maraton 7500 şi a urcat până la Vârful Omu de trei ori în 36 de ore, adică 100 de km de urcat-coborât. „Este foarte greu, dar nu imposibil. Se pleacă din Padina se ajunge la Vârful Omu, se coboară pe Valea Cerbului la Gura Diham şi se urcă a doua oară la Omu. Se coboară spre Bran şi se urcă pentru a treia oară. Eu mi-am rezervat o cameră la Poiana Izvoarelor şi am dormit patru ore, dar sunt mulţi concurenţi care pot face acest traseu fără să doarmă. Este greu, în ultimele două ore am avut şi cârcei. Este o luptă cu tine! Anul acesta am făcut cursa scurtă de 45 de km în echipă cu o colegă. Am urcat de două ori la Vârful Omu. Am ieşit pe primul loc la echipă cu timpul de 9 ore şi 30 de minute. Pentru astfel de concursuri trebuie să te antrenezi cam 2-3 ore pe zi cel puţin. În rest, eşti în siguranţă pentru că există puncte de control şi alimentare pe traseu, destul de dese”, explică Alexandra.

Concurenţii plătesc taxă de participare 50 de lei, dar grosul pentru organizare vine din sponsorizări, donații şi direcționarea a 2% din impozit persoane fizice . În afară de bani, rămâne partea de suflet, dăruirea pentru munte şi oameni a familiei State şi a celor care li se alătură în toate proiectele.