CASA PITICILOR. DARUL LUI MARINUȘ PENTRU DOI COPII DIN PLOIEȘTI, A CĂROR MAMĂ A PLECAT LA ÎNGERI – de Cristian Felea

Asociația “Marinuș Gălbenuș” este foarte tânără, înființată în anul 2021, deși munca sa în beneficiul celor aflați în nevoie nu are nicio legătură cu înscrierea în Registrul Asociațiilor; ea a început odată cu Marinuș, care în periplul său prin spitale a pus la un moment dat întrebarea: “Dar de ce noi avem ce mânca și copiii aceia nu au? Hai să îi chemăm și pe ei să mănânce cu noi!”

Am aflat povestea lui Marinuș și a asociației pe care a lăsat-o ca mărturie a trecerii sale grăbite printre noi cu totul întâmplător, într-o dimineață de sâmbătă în care, cu o ceașcă de cafea alături, mă pregăteam să urmăresc una din emisiunile mele preferate la TVR2. Era încă devreme și se transmitea producția TVR Cluj – “Fără prejudecăți”.

La un moment dat, realizatorul Ovidiu Damian a început interviul cu Mirel Dolofan, fondator al asociației, iar eu am devenit tot mai atent și, fără să realizez când și cum, povestea lui Marinuș m-a acaparat cu totul.

Așa am aflat de proiectul “Casa Piticilor” din Ploiești și, din una în alta, am hotărât că trebuie neapărat să pot o conversație cu echipa “Marinuș Gălbenuș”, pentru ca și alți cititori ai RepublikaNews să afle despre misiunea lor, primită în dar de cel care veghează acum din ceruri, pentru ca și altora să le fie ușurate suferințele.

Mirel Dolofan, ai acceptat să conversăm și facem acest lucru cu ajutorul poștei electronice, în timpul care îți rămâne la dispoziție după alergăturile zilei, efort pentru care îți sunt recunoscător și îți mulțumesc! Prima mea rugăminte este să ne spui câteva cuvinte despre asociație, despre misiunea sa, dar să ne vorbești și despre echipa “Marinuș Gălbenuș”, astfel încât cititorii RepublikaNews să afle ceva mai mult decât informațiile pe care le pot găsi pe pagina voastră de Internet.

Credit foto: marinusgalbenus.ro

Asociația este înființată în memoria fiului mei, Marinuș, care la vârsta de 12 ani a pierdut lupta cu cancerul cerebral după lupte lungi și chinuitoare.

De-a lungul celor 6 ani petrecuți doar eu cu el prin spitalele din România și din Austria, Marinuș m-a învățat să fiu și mai bun, și mai atent la nevoile celor mai necăjiți decât mine, decât noi. M-a învățat să privesc viața cu încredere și cu credința că atunci când îți propui ceva, sigur reușești să îndeplinești.

Marinuș al meu era un copil ambițios, încăpățânat, jucăuș, vesel mai tot timpul, curios și foarte deștept (a reușit să învețe limba germană, astfel încât, cât am locuit în Viena, a mers chiar și la școală). Misiunea pe care mi-a lăsat-o este aceea de a face tot ce ține de puterile mele să fac viața mai bună și mai ușoară copiilor care duc aceleași lupte ca și el. 

Asociația are multe proiecte, toate având până la urmă un numitor comun: sprijinul acordat celor în nevoie, bolnavi sau martori tăcuți și lipsiți de mijloace puși deodată în fața cruntei realități a unui loc gol, pe care odată îl ocupa cineva mult iubit, dar care i-a părăsit pentru că pierdut lupta cu o maladie incurabilă. Putem începe discuția despre proiecte cu “Casa Piticilor” de la Ploiești? Ce implică acest proiect și cum pot ajuta ploieștenii?

#CasaPiticilor este un proiect de renovare totală a unui apartament cu 3 camere (de la decopertarea pereților până la cărămidă, până la mobilarea și utilarea acestuia).

În ultimele zile de viață ale Iuliei am promis că vom avea grijă ca micuților ei să le fie bine. Iulia a fost beneficiară a proiectul #Bineintensiv – unități de terapie pentru acasă și a pierdut lupta cu cancerul la finele anului trecut, lăsând în urmă doi copii de 5 și 9 ani.

Aceștia locuiesc într-o garsonieră de 30 de metri pătrați, împreună cu tatăl lor și cu bunica paternă. Niciunul dintre ei nu își poate plânge durerea pierderii Mamei, soției, niciunul nu poate avea intimitate. 

Are “Marinuș Gălbenuș“ și alte solicitări din Ploiești, alte proiecte pe care ar dori să le înceapă aici, dar nu are resursele necesare și în care, eventual, ploieștenii ar putea să se implice și să scoată astfel din nevoie sau să ușureze situația cuiva dintre concetățenii lor?

În acest moment, în Ploiești beneficiarii noștri sunt cei 2 copii și tatăl lor. Însă avem solicitări de ajutor pentru proiectul #BineIntensiv – unități de terapie pentru acasă. Din păcate, din cauza resurselor insuficiente (costul unei unități este între 40.000 – 60.000 lei) ne este foarte greu să răspundem pozitiv la aceste solicitări. În acest moment avem 14 unități alocate în funcție de gravitatea cazurilor, în toate colturile țării.

Ce alte proiecte derulează în țară, la acest moment, “Marinuș Gălbenuș” și ce planuri are pentru viitor, la care putem și noi, cu mult, cu puțin, să contribuim? Iar dacă ne decidem să contribuim, care sunt căile prin care o putem face?

Proiectul #BineIntensiv – Unități de terapie pentru acasă, dedicat Copiilor cu afecțiuni oncologice sau alte boli grave a ajuns deja la peste 80 de Copii, iar în prezent face bine acasă la  peste 30 de Copii. Sunt 14 unități de terapie date în folosință, adică vreo 84 de echipamente și aparatură medicală (paturi, monitoare pentru funcții vitale, concentratoare de oxigen, aparate de aspirat căile aeriene superioare, aparat aerosoli, scaune rulante).

Proiectul Echipezi un Ghiozdănel, se educă un Prichindel, a ajuns anul trecut, înainte de începerea școlii, la 220 de copii, cu ghiozdane pline, pline cu rechizite.

Proiectul #AcasaLaStefanut, în care am renovat o casă de la zero pentru 3 copii, dintre care 2 cu boli grave, așteptăm mobilă de bucătărie ca să vă putem arăta ce minunăție a ieșit cu ajutorul celor care au susținut proiectul.

Proiectul #EuSuntMosCraciun, am oferit 550 de daruri de Crăciun Copiilor noștri dragi, de prin toate colțurile țării. 

Proiectul #CasaPiticilor, despre care tocmai am amintit, o nouă casă de renovat de la zero pentru 2 pitici din Ploiești a căror Mamă a plecat spre cer, după lupte dure cu cancerul.

Proiectul #EuSuntIepurasulSperantei a ajuns cu greu, ce-i drept, la 130 de Copii de Paște. Noi am vrut la 300, dar nu s-a putut, trăim vremuri grele.

#CasaAnei, ajutăm din umbră și la renovarea celei de a 3-a case, pentru micuța Ana, nu am comunicat nimic public până acum, dar lucrăm intens și aici de o vreme…

Proiectul Ziua Copilului – 1 iunie, cadouri cu hăinuțe, încălțăminte, fructe, dulciuri, jucării pentru Copiii noștri și pentru Copiii dintr-un orfelinat. 

Ne dorim ca anul acesta să reușim să achiziționăm încă 16 unități de terapie pentru acasă, să avem resurse să finalizăm “Casa Piticilor” cât mai repede posibil, să continuăm toate proiectele care sunt sprijin și alinare atât pentru Copiii cu boli grave, cât și pentru frățiorii și părinții lor. 

Fiecare Om poate fi sprijin pentru micuții luptători donând orice sumă de bani își permite, fiecare leu contează atât de mult! 

Firmele pot sponsoriza din impozitul pe venit/profit, trimestrial sau anual. Valoarea sponsorizării se deduce din valoarea impozitului plătit către stat, așa că nu au nimic de pierdut, ba din contră, pot face o faptă bună.

Pe site-ul nostru se regăsesc toate căile prin care #OameniiBinelui pot sprijini copiii cu boli grave: www.marinusgalbenus.ro/donez.

În final, o întrebare personală pentru Mirel Dolofan și Simona Proteasa, fondatori și membri ai echipei care duc mai departe visul și dorințele lui Marinuș: ce vă doriți pentru voi în viitor? Ce visuri, aspirații așteaptă încă să se împlinească, dar rămân răbdătoare deoparte pentru că mai este atât de mult bine de făcut în lume?

Credit foto: marinusgalbenus.ro

Visul nostru este să fim sănătoși, să avem puterea necesară să le fim aproape Copiilor pentru care Marinuș ne-a lăsat această misiune.

Ne mai dorim să prindem, din când în când, câteva zile libere să ne putem trage sufletul, să lăsăm durerile simțite și văzute să se așeze, ca să o luăm de la capăt.

Visăm ca în viitorul apropiat să ne permitem un depozit în București sau să găsim un Om bun care să ne pună la dispoziție un loc suficient de încăpător pentru toate proiectele – acum ne înghesuim în sufrageria casei de la Brăila -, să mărim echipa, deocamdată suntem noi doi, voluntari cu normă întreagă și alți zeci de voluntari de prin toată țara.

Vă mulțumesc mult, în numele meu personal și al cititorilor RepublikaNews pentru acest interviu! Vă doresc în continuare mult succes în misiunea voastră, pentru că ea înseamnă că cineva, undeva, este ajutat să își îndure mai ușor suferința, iar Marinuș vă privește fericit de acolo de unde veghează asupra voastră. Să auzim numai de bine!

Și noi vă mulțumim, cu recunoștință!