Odată cu proxima schimbare a liniilor de la CSM, se pare că sportul chiar poate reveni în prim-plan. Asta, după ce a fust mutilat, distrus, chiar sodomizat și abandonat în urma unor acțiuni cu puternic iz de urnă.
Să nu se înțeleagă, cumva, că la acest moment este dispărut complet mirosul de rânced. Că soluția novatoare dorită pentru îndepărtarea alterării va face posibilă curățenia completă. Va fi greu, unii zic chiar imposibil, dar căruța împotmolită dintr-o ambiție prostească – dublată de răutate și nepricepere – ar părea să se urnească.
Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, a adus în fața conducătorilor fenomenului oportunitatea visată. Stabilirea plafonului maximal de 5% din bugetul autorităţii locale pentru finanţarea cluburilor sportive a aprins flacăra speranței pentru sport.
Visurile au început să se țeasă iar ideile – până acum latente – chiar încep să iasă la lumină. Parcă fiecare se și vede în fruntea unui proiect din care să-și hrănească ambiția și setea de performanță. Numai că, așa cum se întâmplă de fiecare dată, una-i să vrei și alta să și poți! Moralitatea unui astfel de proiect nu ține numai de voință ci și de prerogativele date de lege. Iar cei care girează astfel de ambiții vor trebui să fie ei, în primul rând, profesioniști!
Republikanews o să dezvolte fiecare astfel de proiect, al fiecărei ramuri sportive care vrea să facă performanță la Ploiești. Suntem datori să facem asta după ce, vreme de un an, am privit cum sportul poate fi îngropat de viu. Fără scrupule, fără slujbe prealabile, doar așa, pe ideea venită din cancelariile politicianiste “așa trebuie, nu se discută”! Sperăm să fim sprijiniți în demers de către oamenii care au ambiții și care se și pricep la sport. Dar fără patimi ascunse și minciuni acoperitoare!
Pe ce muzică se dansează?
Dimensiunea aspirației la coroana de premiant se traduce, de fiecare dată, într-o imensă ambiție. Baschetul, sport la care Ploieștiul a avut laurii naționali mai bine de un deceniu, se pare că are parte de o atenție deosebită.
După un dorit model inspirat de asocierea dintre Steaua București cu CSM București, omul de afaceri George Negoițescu a gândit un protocol între CSU Ploiești și CSM Ploiești. “Din care să câștige baschetul” spune acesta. Negoițescu ar vrea ca municipalitatea să contribuie cu banii, logistica și infrastructura iar CSU să vină cu antrenor și niște jucători. “Adică să ne așezăm la noi la masă, noi să punem aperitivul, supa, friptura, desertul și băuturile iar ei să vină cu scobitorile, tirbușonul și șervețelele! Așa văd dânșii asocierea aceasta!” explică un oficial al CSM-ului care se opune unui astfel de protocol și care a ținut să nu-i fie publicată identitatea.
Este clar, sorții de izbândă ai unei astfel de asocieri sunt sortiți eșecului. Poate chiar ar fi mai bine nici să nu se ia în considerare așa ceva! Amintirile acelui fiasco după fuziunea dintre Petrolul și Astra, din 2003, răscolesc și acum, după 14 ani. Personal, consider că fiecare entitate poate să-și clădească singură destinul. Și, în cazul în care chiar există pe lângă ambiție și potență financiară, de ce n-ar fi înscrise două echipe?
Este cert, măcar legat de ambiție, actualii oficiali ai CSM-ului chiar își doresc formarea unei trupe de calibru. O formație care să promoveze și să ajungă în doi ani la nivelul primului eșalon. Nimeni nu contestă abilitatea și capacitățile manageriale și sportive ale prognozatului antrenor Cătălin Burlacu. “Un simbol al baschetului național, nu numai ploieștean! Un tip care merită recunoașterea tuturor celor care iubesc baschetul! Un personaj care chiar știe să urce acest sport către performanță! Ori noi, la Ploiești, suntem obișnuiți cu performanța!” spunea chiar Negoițescu.
La acest moment nu există decât certitudinea că echipa CSM-ului a fost înscrisă pentru liga secundă.
Cătăliiiiiiin Bur-la-cu!
Iar, dacă se tot vehiculează numele lui Cătălin Burlacu în preajma acestui nou proiect am ținut să aflu și punctul de vedere al acestuia.
Elegant, ca de fiecare dată când vine vorba despre o polemică întreținută, inventată sau concluzionată de alții, marele baschetbalist adoptat de orașul nostru a avut un punct de vedere care chiar merită reținut:
„Am auzit zilele trecute tot felul de zvonuri, tertipuri, asocieri și discuții pe baza implementării unui plan-proiect al baschetului în Ploiești. Ceea ce nu înțeleg, la nivel pur si simplu sportiv, este de ce nu poate avea orașul, prin Primăria Ploiești, o echipă care are identitate, structură, logistică, infrastructură, buget și voință politică! O echipă sau chiar mai multe, din diferite ramuri, o reprezentare la nivel național prin care toți să avem ce privi, ce admira, nu să se tot vorbească doar despre tergiversări și discuții pe interese alambicate și obscure! M-am interesat, știu realitatea, totul va reveni la normalitate atunci când toți oamenii care își vor dori și sport în zona asta de țară vor ieși în față și se vor exprima doar pe criterii sportive! Doar atunci!” a conchis Burlacu.
Baschetul nu este un sport ușor, mai degrabă este unul extrem de dificil. Nu este la fel de costisitor precum fotbalul iar cei care-l conduc cu succes sunt doar dintre foștii sportivi de talent.
Aici, la Ploiești, nu sunt foarte mulți astfel de conducători, nici măcar antrenori cu mare ștaif nu sunt! Îi putem număra pe degetele de la o mână…
Personal, dacă ar fi să mă întrebe cineva cine ar merita să conducă baschetul din urbe – din birou, teren sau aiurea – nu aș sta să mă gândesc prea mult! El, Cătălin Burlacu, are amplitudine și știe să facă roata să se învârtă! A dovedit-o atât din postura de jucător cât și din cea de conducător. Are înclusiv calificare de antrenor emerit! Are tinerețe, ambiție, forță într-un cuvânt! Poate acum va fi lăsat să demonstreze cât de sus poate să ajungă cu echipa ploieștenilor!
Este un punct de vedere la care aderă mulți dintre cei care iubesc acest sport!