Apariția unui copil, o provocare în viața unui cuplu! Sfaturi de la Loredana Mocescu, consilier parental

Apariția unui copil în viața unui cuplu este un moment important, așteptat cu nerăbdare.

Una dintre cele mai profunde provocări în viața unui cuplu este trecerea de la doi la trei. Este un moment de revoluție interioară, rolurile se schimbă, iar echilibrul dintre libertate și responsabilitate suferă revizuiri continue.

Ce se întâmplă cu resursele noastre?

Odată cu apariția unui copil resursele noastre sunt redistribuite și pentru o vreme ele sunt din ce în ce mai puține pentru creșterea relației de cuplu. Dintr-o dată avem din ce în ce mai puțin timp de investit în relația de cuplu, mai puțină libertate, mai puține atingeri, mai puțină intimitate, mai puțin somn, mai puține resurse financiare și lista poate continua.

Practic, ajungem să ne cunoaștem din nou în această nouă ipostază. Este un alt început, așa că vă invit să nu trăiți din amintiri, ci să fiți pregătiți să vă creați o nouă viață, de data aceasta, în trei!

Ce ne ajută?

Ne ajută să citim, să învățăm despre noile roluri înainte de a deveni părinți. De cele mai multe ori, credem că suntem prgătiți să devenim părinți doar pentru că apare această dorință. Această dorință duce la apariția unei sarcini dorite, visate, imaginate, așteptate cu nerăbdare 9 luni de zile.

În realitate, toată această visare și așteptare nu ne pregătește pentru nimic. Ne trezim brusc părinți, ne dezmeticim imediat ce ajungem cu bebelușul acasă și ce bine ar fi fost să fi învățat o tehnică, ceva care să ne dea încredere că facem bine ceea ce facem, că știm să citim nevoile copilului, nu doar le ghicim. De fapt, acesta este cel mai mare efort: să învățăm să citim corect nevoile copilului, să nu le încurcăm. Studiile spun că atunci când persoana care îngrijește copilul nu reușește să înțeleagă exact nevoia copilului, el va avem probleme cu greutatea corporala, va avea o greutate corporală mai mică decât normalul. În realitate, nevoia de bază a copilului este cea de afecțiune și primează celei de hrană.

De exemplu: copilul plânge, refuză mâncarea și mama se dă peste cap, face tot felul de ghidușii, doar, doar o mânca ceva. De fapt, aici putem să avem de-a face cu o mamă dedicată total puiului ei, o mamă care citește, se informează, o mamă care nu vrea să de greș în această misiune importantă.

Dar copilul, el ce o vrea?

Eu propun tuturor părinților să se relaxeze puțin, să înțeleagă că au tot ce le trebuie în interiorul lor pentru a crește un copil cu un atașament sigur.

Noi suntem programați de mama natură să fim părinți. Și totuși, ce s-a schimbat? De ce avem nevoie de cursuri, ședințe de consiliere?

Răspunsul este simplu: ne-am îndepărtat de instinctele noastre naturale, de intuiția noastră care odată, de demult era trează. Secolul în care trăim ne-a forțat și dresat să corespundem unei imagini și am tot pus mască după mască, uitând de noi, cei simpli și adevărați.

Ce se întâmplă la apariția primului copil?

Pur și simplu nu mai avem aceeași energie să păstrăm toate aceste măști de a corespunde, ele se crapă și ne trezim într-o ipostază cu totul nouă, nepregătiți.

De aceea spun că relaxarea este primul pas.Ne relaxăm, acceptăm că nu putem fi părinți perfecți, nu ne învinovățim pentru acest lucru și ne dăm voie să parcurgem această aventură împreună, fără să ne comparăm cu nimeni.

Putem considera perioada sarcinii momentul perfect de a stabili atribuțiile, diviziunea muncii pentru perioada ce va urma. Recomand să stabilim încă din timpul sarcinii o diviziune a muncii, din punct de vedere domestic, cu care toată lumea să fie de acord.

Este important să nu plecăm de la ideea că ne vom descurca singuri, ci să fim dispuși să apelăm la ajutorul bunicilor sau la ajutorul unei bone.

Am stabilit câteva repere care să ne ajute în noua ipostază. Noi, mamele, ne umplem repede rezervorul de iubire din interacțiunea prelungită cu copilul, dar partenerului nostru îi va fi mai greu să își umple rezervorul de iubire la fel ca noi, așa că va tânji mereu după momentele de dinainte de apariția copilului.

Acum, la final vreu să vă aduc aminte că și relația de cuplu are nevoie să crească odată cu dezvoltarea și creșterea copilului. Încet, cu răbdare, ne vom relua și rolurile inițiale, de cuplu. Copilul are nevoie de părinți fericiți și liniștiți.