Catehon/Katechon (Gr. – τὸ κατέχον): puterea care împiedică avansul „Antihrist” în lume, înainte de „Apocalipsă” și „Parusie”; originea termenului apare la Apostolul Pavel, în „A Doua Scrisoare către Tesaloniceni”.
Ce are a face catehonul? Este greu de spus, mai bine să-l întrebăm pe Sorin Lavric, membru marcant al AUR și ideolog al acestei formațiuni politice, care deunăzi a explicat pe pagina sa de Facebook că „AUR este catehonul”, forța care împiedică, cum ar veni, antihristul să facă legea în lumea noastră. (https://www.facebook.com/TPaleologu)
De când liderii AUR au început să facă liste cu publicațiile care critică partidul domniilor lor (www.hotnews.ro/stiri-politic-25328760-aur-face-lista-neagra-presei) mulți publiciști se feresc să ajungă pe o astfel de listă neagră.
Eu unul nu cred că politicienii AUR sunt atât de necopți încât să nu reziste bărbătește la o critică justă și obiectivă, prin urmare aștern câteva gânduri prietenești legate de evoluția lor spectaculoasă pe scena politică dâmbovițeană.
În urmă cu o sută de ani, Ortega y Gasset scria în „Spania nevertebrată”: „…când, într-o națiune, masa refuză să fie masă – cu alte cuvinte să urmeze minoritatea directoare -, națiunea se desface, societatea se dezmembrează și survine haosul social, nevertebrarea istorică. (…)
În felul acesta nu va putea funcționa niciunul din mecanismele ce alcătuiesc mașinăria politică. Azi se va opri o instituție, mâine alta, până când va surveni colapsul istoric definitiv.
Nu există niciun drum posibil pentru a ieși din situația aceasta, deoarece, cum masa refuză să-și îndeplinească misiunea biologică și anume să urmeze elitele, ea nu va accepta și nici nu va asculta opiniile acestora, iar în mediul colectiv nu vor triumfa decât opiniile masei, întotdeauna incoerente, inadecvate și puerile.”
A.U.R. (AUR), sau Alianța pentru Unirea Românilor, este noul partid vedetă, antisistem, care pentru mulți români înseamnă partidul politicienilor „anti-mască” și „anti-vaccin”, a celor care susțin reîntoarcerea la stagiul militar obligatoriu și ieșirea României din Uniunea Europeană, alături de curentul suveranist european (pressone.ro/george-simion-o-parte-din-romani-sunt-pentru-roexit); la ultimul sondaj de opinie INSCOP, AUR figura cu 20,6% intenții de vot, după PSD și înaintea PNL (www.qmagazine.ro).
Interesant, dar nimic nou, acest partid/alianță de partide antisistem care se numește pompos pentru „unirea românilor”, arată tot mai mult ca o portavoce a unei mișcări gregare prin care – cum arăta Ortega y Gasset – am ajunge să ne definim ca o societate nevertebrată și are o doctrină însăilată din contradicții, așa cum se vede din chiar statutul formațiunii (partidulaur.ro/statut).
Dar scopul meu nu este să vituperez AUR ca și cum aș sta pe-un norișor de unde pot observa și sancționa derapajele unuia sau altuia dintre partidele noastre politice. Vreau doar să pun degetul pe ce înseamnă această formațiune politică și încerc să-mi dau seama ce vede acea cincime de electori care ar vota AUR.
Întrebat de QMagazine ce analiză are privind evoluția AUR după publicarea rezultatelor sondajului INSCOP, Sebastian Lăzăroiu, fost consilier prezidențial, a răspuns:
„Doamne, ajută! Nouă ne-a mai trecut o dată glonțul pe la ureche, în 2000. Și acum îmi pare rău. Pentru România, a fost rău că n-a câștigat Vadim Tudor atunci președinția țării și chiar să facă guvernul. Nu s-ar fi întâmplat nicio execuție pe stadion. Efectul ar fi fost altul.
Ar fi fost, probabil o întârziere la intrarea în NATO și UE, dar măcar românii se lecuiau de acest naționalism păgubos și patriotism de paradă și de toate sloganurile pe care le auzim la mitingurile AUR, pe care le auzeam la PRM. Ne-ar fi fost rău vreo patru ani, poate mai puțin, dacă ieșeau alții în stradă și îi dădeau jos, dar măcar ne lecuiam.
Eu aș vrea să ajungă AUR la guvernare în 2024, să ia și președinția, și guvernul, pentru că altfel o să ne târâm așa mulți ani. Marii patrioți din România să-i vadă pe cei de la AUR cum guvernează. O să fie exact cum a fost cu Tsipras în Grecia. Când a ajuns la guvernare, Tsipras s-a conformat și n-a făcut nimic din ce promisese.”
Un proverb rusesc zice cam așa: „Dacă inviți un urs la dans, nu tu hotărăști când se termină dansul, ci ursul.” Indiferent cine a avut ideea de a sprijini ascensiunea pe prima scenă politică a țării a unui partid naționalist și extremist, cu tente de mesianism creștin, este repetent la lecțiile istoriei. AUR se joacă cu latența rasismului și xenofobiei prezentă mereu în poporul român, pe fondul lipsei de educație.
Chiar dacă nu ne place să punem în discuție acest subiect, „Raportul Wiesel”, al Comisiei internaționale pentru studierea Holocaustului în România (http://www.inshr-ew.ro/ro/files/Raport%20Final) arăta că:
„Victimele pogromurilor legionare din ianuarie 1941 au fost puține comparativ cu numărul celor care au pierit ulterior de mâna Guvernului, Armatei și Jandarmeriei române. Deși Garda de Fier propovăduia acțiunea violentă împotriva evreilor și este adesea acuzată pentru Holocaustul din România și deși mulți foști membri și simpatizanți ai săi au luat parte la politica sistematică de deportare forțată și ucidere a evreilor care a început în 1941, Garda fusese interzisă ca organizație la momentul când au avut loc majoritatea crimelor, iar conducerea ei (cea mai mare parte fugită în Germania nazistă sub protecția SS) nu a jucat nici un rol în guvernarea țării. Responsabilitatea directă pentru Holocaustul din România aparține exclusiv statului român condus de Antonescu.”
Să reținem, deci, faptele istorice și să ne întoarcem la actualul AUR. Cum totul are o explicație, m-aș opri la două evenimente recente din viața acestui partid, semnificative pentru tipologia sa și a doctrinei cu care se mândrește, și aș încheia cu o încercare de explicație neromanțată a „succesului” său la electorat, care ar putea să ajungă să coste foarte mult societatea din România.
Mai întâi, AUR a anunțat recent că îl propune pe Călin Georgescu pentru poziția de președinte de onoare al partidului. Nu intru în detalii despre personajul în sine, pentru că nu mă interesează să-i fac reclamă gratuită, ci mai degrabă găsesc interesant ca opinia publică să știe ce hram poartă domnia sa, altminteri un contorsionist oarecare cum găsești cu sutele în politica dâmbovițeană.
Transformarea sa dintr-un „om al globalismului” într-un „naționalist extremist mistic” s-a petrecut aproape peste noapte, undeva între 2020 și 2021. Anterior era (printre altele) secretarul organizației de la București a Clubului de la Roma, partener cu Ion Iliescu, Mugur Isărescu sau Emil Constantinescu, pentru ca peste noapte să denunțe tot și să se declare (într-un interviu la Antena 3) un om liber: „Mi-am dat demisia, exact de ziua mea, pe 26 martie. A fost un act de curățenie în fața mea, nu doresc să mă iudesc. Mi-a fost scârbă de corectitudinea politică.”
Întrebat de reporter ce înseamnă a se iudi, Georgescu a răspuns (previzibil) că se referă la „trădare și trădători”, așa cum Iuda L-a trădat pe Hristos, „nicidecum la poporul evreu”. Doar că lucrurile nu stau chiar atât de simplu când vine vorba de respectivul personaj, care una declară și pare că altfel gândește.
În decembrie 2020, Mediafax atenționa asupra personajului Călin Georgescu (la acel moment propunerea AUR pentru poziția de premier) redând afirmații ale sale dintr-un filmuleț postat pe Facebook: „Cel care luptă pentru Dumnezeu și neam nu va fi învins niciodată. Neamul românesc, niciodată, nu a trăit prin sclavi, ci a trăit prin Ștefan cel Mare, prin Mihai Viteazul, prin Horia, prin Avram Iancu, prin Cuza, prin Kogălniceanu, prin Corneliu Zelea Codreanu, prin Mareșalul Ion Antonescu și mulți, mulți alți eroi…”.
Acum câteva zile Călin Georgescu a revenit asupra subiectului, tot într-un interviu la Antena 3, când i s-a solicitat să-și precizeze poziția legată de afirmațiile prin care îi definește ca eroi pe Zelea Codreanu și Antonescu: „Toți au făcut și fapte bune și altele mai puțin bune, dar în general un lider autentic este cel care spune adevărul și dacă nu spui adevărul nu ai cum să fii lider. Istoria a fost mistificată și sunt foarte mulți oameni fabricați, iar puterea a fost luată pe bani în ultima perioadă, în ultimii 30 de ani. Sub acest aspect, referitor la întrebare, trebuie să păstrăm un echilibru. Au fost și fapte bune, și fapte pe care nu le pot comenta, dar istoricii trebuie să demonstreze acest lucru.”
George Simion, președintele AUR, a decis după acest interviu, public, să se delimiteze de Călin Georgescu: „În România este o lege, nu ai voie să vorbești în termeni elogioși despre mareșalul Ion Antonescu. Domnul Georgescu a încălcat o lege. Cu siguranță domnul Georgescu mai bine expunea proiectul <Hrană, Apă, Energie>, în loc să-și spună părerea despre istorie.” (www.stiripesurse.ro)
Surprinzător? Poate. Imediat după ce s-a formulat propunerea de nominalizare a lui Călin Georgescu pentru poziția de președinte de onoare a AUR, Claudiu Târziu, un alt lider influent al Alianței a afirmat că nu poate fi de acord cu propunerea, ar prefera mai degrabă pentru respectiva poziție o persoană ca Ioan-Aurel Pop (președintele Academiei Române) sau Marius Lulea, membru fondator AUR. (romania.europalibera.org) Dan Puric și George Simion au insistat, susținându-l pe Georgescu.
Ce s-a schimbat, între timp? Fără îndoială, „Cacealmaua Madrid” – adică momentul în care George Simion a fost ținut la ușile întrunirii suveraniștilor organizată în capitala Spaniei de partidul VOX – l-a plasat pe președintele AUR într-o poziție vulnerabilă în partid, funcția fiindu-i din acel moment amenințată de cei care o vizează și încearcă să o revendice.
De fapt ce s-a întâmplat la Madrid? George Simion a susținut într-o serie de postări pe Twitter că reprezintă România la conferința suveraniștilor de la Madrid, alături de PNȚCD; mai mult, Simion a postat o fotografie cu unul din liderii VOX, europarlamentarul Jorge Buxade, alături de următorul mesaj: „Îl felicit pe amicul meu Jorge Buxade și partidul VOX pentru organizarea summit-ului de la Madrid. Am semnat declarația comună pentru viitorul Europei ca o uniune de națiuni suverane. Sper să ne întâlnim din nou la București la jumătatea lui Februarie.”
Doar că, a precizat Alonso de Mendoza, purtător de cuvânt al delegației VOX din Parlamentul European: „Domnul Simion nu a fost invitat la summit-ul de la Madrid. Este corectă informația că a fost scos afară de forțele de ordine pentru că n-a fost invitat. Nu a primit nici o invitație. Nu suntem deloc mulțumiți cu această situație. Nu este adevărat nici că a semnat declarația comună, decât dacă s-a ascuns undeva. Suntem șocați de această informație. Este prima dacă când se întâmplă așa ceva în istoria noastră politică.”
Se pare că George Simion ar fi reușit să intre în hotelul unde s-a organizat summit-ul pretinzând că este secretarul reprezentantului PNȚCD; organizatorii spanioli au verificat, au constatat că la eveniment nu a fost invitată nici o persoană cu numele de Simion, așa că forțele de ordine l-au invitat să părăsească locația în acre avea loc evenimentul. (www.g4media.ro)
A fost vorba fără îndoială de un infantilism politic care îl va costa pe George Simion și pe susținătorii săi, în timp. Drept dovadă, în încercarea de a-și salva poziția, George Simion a semnalat că nu are o problemă să renunțe la Călin Georgescu, așa cum a renunțat și la un alt personaj incomod, avocata Diana Iovanovici Șoșoacă.
Pentru a fi un partid european, fie el și suveranist, AUR trebuie totuși să respecte anumite standarde, printre care în mod evident renunțarea la accentele xenofobe și antisemite; actualele partide din curentul suveranist se denumesc fie național-creștine și conservatoare, fie se revendică din dreapta naționalistă, dar în niciun caz nu trăiesc într-o realitate care să le transporte în atmosfera Europei interbelice.
Aceste subtilități nu sunt însă accesibile majorității simpatizanților conjuncturali ai AUR; pentru „vrăjirea” lor și transportarea în stare gregară AUR lucrează cât se poate de ancorat în tehnologiile media de astăzi, așa cum o arată investigațiile Rise Project.
AUR și-a construit propriul grup media în jurul unei firmei dependente financiar de partid, care gestionează online șapte site-uri și pagini de Facebook. Europa Liberă a relatat despre tehnicile de țintire a publicului cu reclame pe rețele sociale, iar Pressone a descoperit că parte dintre entități sunt înregistrate la sediul AUR și plătesc susținut ca să-și sporească artificial (dar nu și inutil!) audiența pe net.
Firma în cauză este DGI Multimedia Design SRL Iași, deținută de Doina Grosu (o activistă AUR din Republica Moldova), a primit 180 mii de lei de la partid în campania pentru legislativ. Oficial, sunt banii „pompați” de AUR pentru „promovare online”; dar DGI Multimedia Design înghite mai mult de atât, adică subvenția de partid și sumele forfetare ale parlamentarilor AUR.
Agenția de marketing digital a fost înființată din mers în noiembrie 2019 și deservește centralizat partidul. Doina Grosu administrează grupuri de Facebook, produce postări virale, realizează emisiuni cu activiști AUR, promovează demnitarii, publică știri și clipuri cu semiotica partidului. Conform Doinei Grosu lucrurile arată cam așa:
„… scriem pe aceste site-uri despre parlamentarii AUR, conform contractelor declarate la Parlamentul României. În acest sens, valoarea totală este de aproximativ 10.000 de euro lunar, din care aproximativ 1000 de euro reprezintă total cheltuieli distribuție pe rețelele de socializare. Compania deține mai multe portaluri online cu activitate de media, dar aceasta nu e legată de promovarea politică. Partidele politice și parlamentarii au dreptul legal de a apărea în presă și de a se promova în general. Presa din România se susține din astfel de activități.”
Altfel spus, constată Rise Project, sumele forfetare parlamentare pentru informare publică sunt canalizate disciplinat către firma unui activist AUR care prestează servicii de marketing politic deghizate în jurnalism, dar care de fapt se ocupă cu propaganda de partid. Nimic patriotic aici, nu? Catehonul lui Lavric se hrănește cu banii poporului, în timp ce declară patriotic că se străduiește să-l salveze de Antihrist. Nimic nou, până la urmă.