În fiecare primăvară şi toamnă, la Sala Sporturilor Olimpia se desfăşoară „Bazarul Copiilor”, un loc unde copiii de toate vârstele îşi exersează talentul de negociatori, scapă de jucăriile vechi, cumpără altele de care proprietarii lor s-au plictisit şi îşi fac prieteni. Evenimentul a devenit preferatul meu, după ce l-am descoperit în urmă cu trei ani împreună cu fiica mea. Ea şi-a luat într-o cutie de pantofi câteva dintre jucăriile de care oricum s-a desprins cu greu şi se uita mirată la copiii care veniseră de mai multe ori acolo şi care îşi luaseră parcă toată casa cu ei, pe o pătură. A reuşit foarte repede să vândă toate obiectele pe care le adusese, iar eu am descoperit că are talent de negociator, fără să-şi piardă răbdarea.
Părintele „Bazarului Copiilor” în România este Cristina Toma Cochinescu, ea însăşi mamă a patru copii şi managerul celei mai mari grădiniţe din ţară ca suprafaţă. Chiar dacă la prima vedere nu pare, Cristina e o forţă (n.a. – e clar, pentru că doar aşa poţi face faţă unei familii mari, nu?). La 39 de ani ai săi, ploieşteanca are o poveste de viaţă frumoasă, presărată cu multe provocări cărora le-a făcut faţă cu mult curaj. „Dacă nu ai curaj, în viaţă nu ai cum să ajungi prea departe. Eu am lucrat timp de 13 ani ca magistrat-asistent la Curtea Constituţională şi câştigam foarte bine. Dar a venit un moment, în 2014, în care mi-am dat seama că vreau să fiu liberă şi să fac ceea ce îmi place cu adevărat. Predasem pian timp de cinci ani la Liceul de Arta din Ploiesti şi descoperisem atunci cât de mult îmi plac copiii, aşa că am vrut să fac ceva în zona asta, pentru că mi-am dat seama că vocaţia mea este strâns legată de educaţia frumoasă a copiilor. Am continuat încă doi ani cu magistratura în paralel cu grădiniţa, iar in luna ianuarie a acestui an mi-am inaintat demisia din magistratură. Am avut şi am un noroc imens, deoarece soţul meu este nu numai înţelegător şi m-a încurajat intotdeauna în demersurile mele, ci vine întotdeauna în sprijinul meu cu idei noi. Asa am acceptat provocarea prietenilor nostri, Cristina si Dan Ivan de a construi împreună un loc unde să putem oferi copiilor noştri şi ai altor părinţi o educaţie de calitate, diferită de spiritul clasic, iar acesta a fost începutul poveştii acesteia atât de frumoase”, povesteşte Cristina.
Grădiniţa pe care o conduce Cristina este casa de jumătate de zi a 80 de copii, de la câteva luni la 6 ani, şi locul unde cei 20 de angajaţi au devenit o familie. „Grădiniţa este parteneriatul meu cu Cristina Ivan, prietena mea, şi ea pasionată de parenting. Aveam amândouă bloguri pe tema creşterii copiilor, ne-am întâlnit şi totul s-a desfăşurat natural. Am pus la cale multe conferinţe pe tema parentingului şi a dezvoltării personale, aducând la Ploieşti nume mari din această zonă: Otilia Mantelers, Ditta Depner sau Bogdana Dobre, femei care au explicat celor prezenţi cum să treacă firesc, fără panică, peste provocările vieţii de părinte. Spuneam mai devreme că îţi trebuie curaj. Noi ne-am aruncat cumva cu capul înainte, pentru că am împrumutat de la bancă o sumă foarte mare de bani pe care va trebui să o returnăm în mulţi ani. Proiectul a pornit din start ca fiind o sursa de venit peste 10 ani, iar nu peste noapte”, explică Cristina. Nu ştie ce să spună mai repede şi mai multe – despre sălile de clasă, 11 la număr, despre cursurile diverse pe care le fac copiii de la dezvoltare personală, pian, engleză, aeromodelism, magie în bucătărie, matematică distractivă, despre personalul de la grădiniţă care în pauzele de somn ale copiilor citeşte pentru a se instrui în permanenţă. Cât despre copiii ei, spune că întotdeauna şi-a dorit o familie mare şi chiar dacă sunt patru, şi ultimul este un bebeluş încă, face în aşa fel încât este mamă cu normă întreagă. Când totul e făcut din pasiune, lucrurile se leagă şi ies minunat.
Aşa cum au fost şi cele trei ediţii ale „Ploieştiului în culori”, eveniment la care toţi copiii participanţi încă se mai gândesc. „Am fost coloraţi. Foarte coloraţi. Evenimentul Ploieştiul în culori a depăşit cu mult orice aşteptare, peste 200 de copii au participat la atelierele propuse de noi, alături de părinţii sau bunicii acestora. Ca întotdeauna, am lucrat în echipă cu prietena mea dragă, Mădălina Corciu, stâlpul meu de bază şi motoraşul care nu mă lasă sa-mi trag sufletul între evenimente”, scria pe blog Cristina în octombrie 2012 despre Târgul urban de ateliere. A urmat încă o ediţie în 2013, iar la anul, în vară, Cristina se gândeşte să reediteze succesul. Asta printre multe alte proiecte la care se gândeşte zilnic pentru a face o lume mai frumoasă pentru ea şi familia ei.