În urmă cu patru ani, România se afla pe locul 10 în Uniunea Europeană în privința ratei șomajului în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 24 de ani/ Conform datelor publicate vineri de Eurostat, în 2023, țara noastră a urcat pe locul 3, fiind devansată doar de Spania și Suedia!
Media europeană a șomajului în rândul tinerilor este de aproximativ 24%, însă în mediul rural din România acest procent trece de 30%. Aceste cifre nu reflectă în totalitate realitatea, avertizează experții, din cauza lipsei unor date detaliate privind economia informală.
Mulți tineri figurează oficial ca șomeri, dar lucrează de fapt „la negru”, în paralel cu primirea ajutoarelor sociale, un fenomen prezent și în alte țări, precum Spania.
Specialiștii atrag atenția că economia informală din România este în creștere și s-a diversificat, atrăgând tot mai mulți tineri, în special din zonele rurale unde oportunitățile legale sunt reduse.
În ciuda existenței a zeci de mii de locuri de muncă vacante, cele mai multe sunt concentrate în marile orașe, iar salariile mici din agricultură și alte activități rurale nu reușesc să atragă forța de muncă locală.
Cătălin Ghinăraru, profesor la Facultatea de Administrație și Afaceri din cadrul Universității din București și expert consultat frecvent de Comisia Europeană, explică faptul că în România se manifestă efectul Stolper-Samuelson și fenomenul de „brain drain”: tinerii calificați emigrează, iar cei mai slab pregătiți rămân, adesea prinși în economia informală.
În același timp, îmbătrânirea populației și prelungirea vieții profesionale a seniorilor limitează șansele tinerilor de a pătrunde pe piața muncii.
Această situație a intrat și în atenția Băncii Naționale a României, care avertizează în raportul său asupra stabilității financiare că dezechilibrele demografice vor avea un impact semnificativ asupra pieței muncii în următorii ani. BNR arată că șomajul în rândul persoanelor cu educație scăzută este aproape de șapte ori mai mare (13,6%) decât în cazul celor cu studii superioare (2%), subliniind polarizarea accentuată a pieței muncii.
Prognozele pentru 2035 indică o cerere majoră de specialiști calificați, în timp ce muncitorii din industrii precum construcțiile sau transporturile vor reprezenta o mică parte a forței de muncă necesare. Totodată, transformările generate de inteligența artificială vor contribui la remodelarea pieței, cu locuri de muncă eliminate, dar și noi oportunități apărute în sectoare emergente.
În privința productivității, România a recuperat din decalajul față de alte țări din regiune, ajungând la 84,2% din media UE, peste Bulgaria și Polonia, dar rămânând în urma unor economii dezvoltate precum Austria sau Belgia.
Un sondaj realizat de eJobs arată că tinerii români între 18 și 25 de ani consideră că un salariu echitabil ar trebui să fie între 3.000 și 7.000 de lei.
Cu toate acestea, pentru majoritatea tinerilor, flexibilitatea muncii – cum ar fi posibilitatea de a lucra de acasă – este mai importantă decât pachetul salarial. Tinerii nu sunt atașați de imaginea angajatorului și preferă libertatea și echilibrul personal.
În paralel, România înregistrează una dintre cele mai ridicate rate de abandon școlar din UE (16,6%) și cea mai mică proporție de tineri care se formează și muncesc simultan. Totodată, țara noastră are cea mai mare pondere a tinerilor (15–29 de ani) care nu doresc să lucreze, pondere care aproape s-a dublat în ultimul deceniu.
Fenomenul reflectă o tendință globală, vizibilă și în alte societăți occidentale, unde generațiile tinere par tot mai puțin atrase de muncă în sensul tradițional al cuvântului, preferând flexibilitatea, câștigurile rapide sau refuzând sistemele clasice de muncă.
Cum s-a transformat percepția asupra muncii și educației în ultimul secol și jumătate!
„Haideți să vedem de ce a crescut numărul celor care nu mai învață sau nu vor să învețe în ultimii 150 de ani. N-a fost mereu așa”, afirmă economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, într-un interviu pentru HotNews, prilejuit de lansarea noii sale cărți, „O istorie morală a politicilor monetare și fiscale”.
Lazea explică faptul că, în perioada burgheză, deși meritocrația a început să câștige teren – în special în rândul noii clase de mijloc –, persistau încă influențele aristocratice, unde pozițiile și averile erau moștenite, nu câștigate prin muncă sau competență.
„Pentru un tânăr rațional din acea perioadă, avea mai mult sens să se căsătorească cu o moștenitoare bogată decât să urmeze o carieră obișnuită. Beneficiile financiare dintr-o astfel de căsătorie depășeau cu mult câștigurile unei vieți de muncă într-o meserie oarecare”, subliniază economistul.
Această paradigmă s-a schimbat radical odată cu Primul Război Mondial, care a distrus averile aristocrației și a resetat structurile sociale. Din acel moment, munca a început să fie percepută ca principală sursă de valoare și bogăție, iar egalitatea de șanse a devenit o idee tot mai prezentă în societate. În acest nou context, educația a devenit esențială.
„Oamenii nu mai voiau să muncească în fabrici, în mine sau în uzine, așa că au început să pună mâna pe carte. Între 1905 și 1990, nivelul de IQ a crescut în toată lumea”, explică Lazea.
Totul s-a schimbat, însă, în epoca actuală, dominată de consumerism, spune el. Trăim într-o perioadă în care banii pot fi obținuți cu ușurință, fără efort și fără un parcurs educațional solid. „Acum se tipăresc bani fără limite, iar câștigurile pot veni doar din imagine – de exemplu, purtând haine la modă și afișându-te în fața unor puștoaice pe rețelele sociale”, comentează, ironic, economistul.
Această schimbare de atitudine vine în contextul în care, potrivit unei analize a Băncii Mondiale, contractul social în România este tot mai fragil, afectat de un sentiment crescând de insecuritate economică și percepția unei sărăcii persistente.
Contractul social, sub presiune: sărăcie, deziluzie și deconectare de la muncă!
Contractul social din România este tot mai fragil, confruntându-se cu o tensiune în creștere pe fondul percepției accentuate de sărăcie, arată o analiză recentă a Băncii Mondiale.
În acest context, atitudinile față de muncă suferă transformări radicale. Deși ideea de a evita un loc de muncă câștigă teren în rândul tinerilor, realitatea economică face ca traiul fără venituri constante să fie imposibil pentru cei fără sprijin financiar din familie.
„A avea un job nu înseamnă siguranță financiară, ci înrobire față de angajator. Mai bine îmi vând plasma și trăiesc liber”, se arată într-un mesaj ilustrativ de pe grupurile de discuții ale tinerilor, cum este Reddit.
Privind spre viitor, economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, atrage atenția că direcția în care se va îndrepta societatea depinde de generația tânără de astăzi, care va ajunge la conducere în următorii 10–20 de ani. El identifică două scenarii distincte.
Primul: tinerii continuă să reproducă modelul consumerist în care au fost formați – un model bazat pe convingerea că li se cuvin lucruri doar pentru că există. „Este o mentalitate greșită. Faptul că te-ai născut nu-ți oferă niciun drept automat. Nimeni nu îți datorează nimic!”, afirmă Lazea, cu un mesaj tranșant.
Problema tinerilor care nu sunt nici angajați, nici implicați într-o formă de educație sau formare profesională este reliefată și de Institutul Național de Statistică în studiul „Tendințe sociale”. Acest fenomen, cunoscut sub acronimul NEET (Not in Employment, Education or Training), reprezintă o provocare majoră pentru piața muncii.
Potrivit INS, în România, rata NEET a fost de 17,5% în rândul tinerilor cu vârste între 15 și 24 de ani. Categoriile cele mai afectate sunt tinerii din mediul rural (23,1%) și femeile tinere (20,9%). Această rată ridicată reflectă dificultățile de tranziție de la educație la piața muncii și accentuează vulnerabilitatea economică a unei generații tot mai dezorientate în fața viitorului.