Azi, partidele de la guvernare au întors spatele ţării

De când cu protestele, de peste tot aud că România a fost împărţită în două, că unii sunt contra guvernului, alţii sunt pro. Nu cred asta. În orice democraţie există mai mult de două opinii şi este în regulă, câtă vreme oamenii şi le expun în mod paşnic. Asta înseamnă, însă, să respecţi şi părerea celuilalt. Tocmai de aceea am rămas profund dezgustată să văd azi că aleşii din partidele de guvernare au părăsit sala de şedinţe a Parlamentului la discursul preşedintelui Klaus Iohannis. Pentru mine, gestul în sine a reprezentat un singur lucru: pentru noi, cei care l-au votat pe Iohannis nu contează! Înţeleg că nu le pică bine, înţeleg că ar fi fost minunat să fie preşedinte unul de la PSD, dar masele au vrut altfel. Tot aşa cum în decembrie 2016, masele (ale puţine cum au fost ele) au decis ca PSD să guverneze pentru următorii patru ani. Şi tocmai pentru că înţeleg, nu sunt de acord cu alte alegeri. Ar însemna să-i desconsider pe toţi cei care au votat PSD şi ALDE şi nu o să fac asta. Nu pot să am încredere într-un guvern care a început aşa, dar de dragul democraţiei, pot să încerc să îi mai dau o şansă. Au încercat, nu le-a ieşit, o să mai încerce! Remarci de genul: „Mai ia-ţi o casă”, „România germanilor” şi altele de acest gen nu onorează pe nimeni. Germanii sunt prea puţini în ţara asta şi e foarte clar că românii l-au ales pe Iohannis. Cât despre case…să ridice mâna cel care stă cu chirie, că altfel nu poate. Una pesta alta mi-a plăcut discursul preşedintelui. Am îndurat cu stoicism calmul prea mare, cuvintele mestecate şi rare, dar a meritat. Nu a îndemnat la revoltă, ci la asumare şi la muncă. A încasat cu răbdare fiecare remarcă urâtă şi fiecare înjurătură printre dinţi. M-am bucurat să văd că printre aleşii care au „decis” ( a se citi „care au făcut ce li s-a spus”, că într-un partid rareori poţi gândi cu mintea ta, şi atunci când o faci trebuie să ai pregătită şi o alternativă) au existat şi din aceia care au rămas. Probabil că mâine vor fi daţi afară, dar nu ar fi o problemă domnilor, şi doamnă Andronescu, o să vă puteţi uita în oglindă fără să vă fie teamă de ceea ce veţi vedea! Cât despre ceilalţi, cu această atitudine nu faceţi altceva decât să ţineţi oamenii departe de urne. Sper să nu fie prea departe ziua când se va renunţa la votul pe liste şi o să vă prezentaţi doar voi, aşa cum sunteţi! Cu şcoală multă sau puţină, cu moralitate înaltă sau nu, cu dosare penale sau curaţi, cu idei şi proiecte sau fără. Fără „locomotive” care să vă târască după ele. Voi singuri, ca în faţa Judecătorului de Apoi!