123 de ani de la înființarea jandarmeriei rurale

La 1 septembrie 1893 a intrat în vigoare Legea pentru organizarea Gendarmeriei Rurale, promulgată prin Decret Regal de către Carol I, lege care prevedea instituirea unui Corp de pază şi ordine cu caracter militar, pentru a face faţă nevoilor de ordine şi linişte publică în mediul rural, dar şi pentru a răspunde exigenţelor unui stat modern european. Această lege a pus accentul pe atribuţiile Jandarmeriei Rurale de a „veghea în localităţile rurale la siguranţa publică, la menţinerea ordinii şi executarea legilor”, stipulându-se, totodată, garantarea unei circulaţii normale şi civilizate pe principalele căi de comunicaţie ale ţării. În pofida a ceea ce s-a afirmat din rea voinţă şi necunoaştere a realităţilor de către regimul totalitar, principalele misiuni ale Jandarmeriei rurale nu erau de reprimare violentă armată a populaţiei ci de „supraveghere neîntreruptă” şi „acţiune preventivă”, ambele constituind „esenţa serviciului său”. În ceea ce privea îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin lege cadrele Jandarmeriei rurale aveau calitatea de „agenţi şi ofiţeri ai poliţiei judiciare”, subordonându-se ministerelor de justiţie şi public, iar din punct de vedere al disciplinei, Ministerului de Război. Din punct de vedere al misiunilor de poliţie judiciară jandarmii se subordonau judecătorilor de instrucţie şi procurorilor. La nivelul eşalonului superior, unităţile(subunităţile) de jandarmi erau conduse de Inspectoratul General al Jandarmeriei. Fiecărui judeţ îi corespundea o companie de jandarmi călări şi pedeştri, comandate de ofiţeri.