Au chipul brăzdat de trecerea vremii, mâinile muncite și pline de bătături și ochii mai mult în lacrimi. Sunt bătrânele pe lânga care trecem în zona Halelor Centrale, și care ne întind o legătură de verdeață. În spate este însă o poveste tristă.
Tanti Ecaterina are 73 de ani. Ca să pună ceva pe masă de Paște, bate drumul aproape 30 de kilometri până la Ploiești.
Vinde cîteva legături de leurdă, ștevie și păpădie. Are doar 400 de lei pensie, iar din verdeața pe care o are în curte mai face rost de câțiva lei zilnic. Chiar dacă e bătrână, nu are încotro și stă cu orele în picioare lângă lădița cu legături de verdeață.
Câțiva metri mai încolo, chircită lîngă un pom pe trotuar, altă bunicuță vinde verdeață. Se uită umil la trecători și speră să-i cumpere cineva legăturile cu leuștean sau ștevie.
Emilia Anghel are 72 de ani și se urcă în microbuz în fiecare zi la ora 4 și jumătate dimineața. Nu are cine să o ajute. Băiatul și soțul i-au murit, iar singura fată pe care o mai are, e plecată din țară.
Sunt și ploieșteni care nu rămân indiferenți când văd cât se chinuie bietele bunicuțe. Spun că sunt însă și oameni răi, care le alungă din piață și bietele bătrâne sunt nevoite să vândă pe stradă.
Bătrânele vânzătoare de verdeață nu au însă altă soluție pentru supraviețuire. Așa că se vor întoarce zilnic să mai câștige câțiva lei la Ploiești. Chiar dacă asta înseamnă un efort pentru ele.