La începutul secolului XX, lumea bună se muta, pe timp de vară, la Sinaia. Oraşul era considerat simbolul luxului din România, aşa că toată lumea îşi dorea să petreacă timpul liber aici. Una dintre distracţiile favorite ale turiştilor era să stea în parc,la o ţuică,şi să comenteze trecătorii,pe când membrii Casei Regale se relaxau la tenis sau la vânătoare.
O tânără profesoară irlandeză de limbi străine,Maude Rea Parkinson, a avut ocazia să ajungă în România unde a rămas nu mai puţin de douăzeci şi doi de ani ,devenind o apropiată a multora dintre familiile din înalta societate a Capitalei. Toate amintirile sale legate de Bucureşti şi Sinaia au fost aşternute frumos pe hârtie, cuvintele ei devenind oglinda perfectă a vremurilor de atunci.
În volumul„Twenty Years in Roumania“,publicat în 1921, aceasta explică cum a devenit populară Sinaia şi cum de era considerată simbolul luxului absolut din România.
Timpul petrecut de rege aici a făcut foarte uşor ca micul oraş să se transforme într-un mic Versailles românesc. Toată lumea bună dorea să petreacă timp cu familia regală. Sinaia devine cel mai căutat oraş din România de către lumea bună,dar şi de către turiştii obişnuiţi care aveau aici peisaje cu munţi „care nu sunt greu de urcat nici de către un montaniard amator“,vile,casino,o mică sală de concerte şi o baie publică foarte elegantă. Profesoara irlandeză punctează prezenţa căutată a fanfarei militare,care cânta pe terasa unui hotel de trei ori pe săptămână.
continuarea articolului aici