Pe 23 aprilie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, unul dintre cei mai venerați sfinți din calendarul ortodox. Această zi este nu doar un moment de rugăciune și pelerinaj, ci și o sărbătoare bogată în tradiții populare care marchează simbolic începutul verii pastorale și reînnoirea naturii.
Sfântul Gheorghe este considerat protector al ostașilor, al gospodăriilor și al animalelor, fiind adesea reprezentat călare, doborând un balaur – simbol al luptei binelui împotriva răului. Multe biserici din România îi sunt închinate, iar sărbătoarea este ținută cu mare cinste, mai ales în mediul rural.
Obiceiuri și credințe populare
În tradiția românească, ziua de Sfântul Gheorghe este asociată cu numeroase practici magico-rituale menite să alunge spiritele rele și să aducă belșug. Una dintre cele mai răspândite obiceiuri este împodobirea porților, stâlpilor și adăposturilor pentru animale cu ramuri verzi de salcie, stejar sau fag, semn al protecției și al vieții care renaște.
În unele zone, oamenii pun frunze verzi la pălărie sau în brâu, ca să fie „verzi” și sănătoși tot anul. Fetele obișnuiau să spele icoanele cu apă neîncepută și cu flori de primăvară, iar dimineața să se scalde în roua câmpului pentru frumusețe și dragoste.
Tot în această zi, în satele de păstori, se pleacă cu oile la munte, marcând începutul sezonului de pășunat. Se crede că cine doarme în dimineața de Sfântul Gheorghe va fi somnoros tot anul, iar cine nu-și vede umbra în lumina soarelui va avea noroc și sănătate.
Sărbătoarea are o puternică încărcătură spirituală și simbolică, împletind elemente creștine cu străvechi rituri agrare. Pentru români, Sfântul Gheorghe rămâne un simbol al curajului, al reînnoirii și al biruinței binelui, iar sărbătoarea sa – un moment de speranță și înnoire.
Mai multe știri pe republikanews.ro.
Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews