Am întâlnit mulți părinți care preferă în loc de o porție zdravănă de joacă în parc, copilul lor să primească teme suplimentare sau să le ocupe timpul cu activități menite să le dezvolte partea cognitivă. Vedem astfel copii care nu știu să alerge, care evită cu orice preț ora de educație fizică la școală…
Vă mai amintiți ce mult timp ne petreceam afară cand eram mici? Jocurile copilăriei au rămas vii în mintea noastră: șotronul, de-a v-ati ascunsul, fete si baieți, țară țară vrem ostași? Cum cotrabăiam parcurile și știam orice colț de stradă? Ei bine … la câte activități în aer liber au acces copiii noștri?
S-au făcut studii care aveau ca subiect comparația dintre copii și prizonieri.
Copiii din ziua de astăzi petrec mai puțin timp afară decât prizonierii din închisorile de maximă securitate, potrivit unui studiu citat de The Guardian. Cercetarea efectuată în Marea Britanie arată că unul din trei copii se joacă mai puțin de 30 de minute afară, în fiecare zi, spre deosebire de deținuți, care au două ore pe zi în curtea închisorii.
România s-ar putea număra cu ușurință printre cele 10 țări cu copii torturați. În majoritatea grădinițelor și școlilor din România copiii nu ies deloc afară.
De la grădiniță sunt preluați repede pentru a merge, cu mașina, la diverse activități, iar noi, părinții nu ne mai punem problema dacă este normal ca un copil să nu vadă zilnic lumina soareui, să nu se joace măcar o oră în aer liber.
Ne tot mirăm văzând cum crește numărul copiilor cu diverse afecțiuni gen ADHD, ne uimește nervozitatea lor, faptul că se îmbolnăvesc repede dar nu ne punem întrebarea cea mai simplă: unde să își consume energia?
Eu consider că protecția copilului ar trebui să se autosesizeze în cazul părinților care suprasolicita copiii cu multe, multe activități.
Am stat câțiva ani alături de părinți care cereau mai multe teme, mai multe culegeri și mai puține ore de sport sau chiar deloc.
Oare am uitat cum funcționează corpul uman? Oare capul/mintea nu fac parte tot din corp?
Acum câteva zile am cunoscut un copil supradotat care avea o greutate corporala peste limita normală. Este normal? Le facem centre de excelentă unde merg tot să învețe și ne trezim cu niște copii supradotați, dar neadaptati la mediul înconjurător.
Un centru pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, un centru unde să învețe că mișcarea înseamnă sănătate, un centru unde să învețe despre antreprenoriat, despre viață în general, nu vrea nimeni să le creeze?
Dragi părinți, nu vă amăgiți că investind în ei milioane, în lecții private pentru instrumente, limbi străine, etc, o să devină obligatoriu niște adulți de succes.
Adultul de succes este cel care și-a trăit copilăria, adolescenta și care s-a implicat în activități practice (ex.voluntariat), nu cel care a învățat să spună DA la orice ii propuneți. Astăzi spune DA părintelui, dar în viitorul apropiat, va spune DA oricui pentru că obișnuința de a fi ascultător și „bine educat” se va fi implantat deja în creierul lui pe viață.
Și atunci? Cine va suferi cel mai mult? Părintele, da…că doar el a fost bine intenționat, dar copilul a venit fără manual de utilizare, așa că si-a permis să îl „modeleze” după propria experienţă….
Haideți să fim puțin mai atenți la nevoile copiilor noștri, să le fim exemplu, să îi învățăm să iubească natura.
Razele soarelui, lumina naturală sunt beneficii nenumărate pentru corpul nostru, pentru mintea noastră, așa că o plimbare în natură ne poate binedispune pe toți, ne încarcă bateriile și ne ajută să fim conectați unii cu ceilalți.
Îndrăzniți! După o zi petrecută între 4 pereți la birou sau la gradiniță/școală putem să ne eliberăm mult mai ușor frustrările și nervii dacă alegem o plimbare în natură.
