Sylivia Hoișie sau „Mama Polidinului”

Nu mulți știu, dar Sylvia Hoișie a fost „mama polidinului”, cunoscută și ca „doamna Polidin”.

În primăvara anului 2020, la începutul pandemiei, termenul de „Polidin” devenea din ce în ce mai folosit de români. Polidinul este un preparat imunomodulator care a fost inventat la Institutul Cantacuzino din București în 1966, unde a fost produs până în 2012. Preparatul era destinat administrării injectabile, în mod similar unui vaccin.

Născută la 24 iunie 1927 la Câmpulung Moldovenesc, Sylvia Hoișie și-a dedicat mai bine de jumătate din viață activității de cercetare în domeniul sănătății publice din România.

De origine evreică , alături de familia sa, la 13 ani a fost deportată în Transnistria, fiind supraviețuitoare a Holocaustului. În orașul natal, a reușit să încheie doar primele două clase ale ciclului gimnazial, date fiind legile antievreiești ale legionarilor. Ca urmare a acestor legi, elevii evrei, printre care și Sylvia, erau izolați de restul colectivului, urmând exmatricularea acestora. Din mărturiile acesteia, “Legile rasiale spuneau că nu avem voie să ieșim din casă decât la anumite ore, nu aveam voie să deținem radio, bicicletă și nu puteam să mergem la cinema. Și atunci când ieșeam din casă, trebuia să avem cusută pe haine, în dreptul pieptului, Steaua lui David”. La începutul lunii octombrie a anului 1941, toți evreii din oraș au fost chemați în gară, indiferent de vârstă, stare materială sau educație, urmând astfel deportarea lor, care de asemenea a implicat confiscarea actelor de identitate, a aurului și convertirea banilor în ruble.

Sylvia, împreună cu familia ei, au ajuns în Atachi, în nordul Basarabiei, după câteva zile fiind trimiși în orașul Moghilev. După decesul bunicilor ei, Sylvia împreună cu familia ei s-a alăturat altor 40 de familii, cu care au conviețuit pentru o perioadă, într-o casă de cultură, în condiții precare. În schimbul banilor rămași, au reușit să convingă niște soldați nemți să le faciliteze transportul spre un loc cu condiții mai bune, ajungând astfel în Djurîn. S-au cazat într-o casă din cartierul evreiesc, unde condițiile inumane și insuficiența resurselor i-a determinat să muncească un număr de 10-12 ore zilnic în schimbul asigurării de hrană. Sylvia și familia sa au trăit în acest fel aproximativ 3 ani. Sylvia Hoișie s-a întors în România în anul 1944, însă nu în orașul natal Câmpulung, ci în Botoșani, unde se aflau ceilalți bunici ai săi. În anul al cincilea de facultate s-a căsătorit cu Beno Hoișie, medicinist la rândul său, iar în 1951 a dat naștere primului lor copil, Andrei Hoișie.

Convinsă de sora ei mai mare, Sylvia Hoișie a aplicat la Facultatea de Medicină din Iași, specializarea Igienă, unde a fost acceptată din prima încercare, în ciuda locurilor limitate. În anul 1952 a susținut examenul de stat și a fost repartizată de către Ministerul Sănătății la Institutul Cantacuzino din Iași, unde a avut parte de îndrumarea bacteriologului Petru Condrea. În perioada respectivă au început să aibă loc o serie de cercetări în epidemiologie, unde a fost repartizată și Sylvia Hoișie. În acest context, o echipă de medici tineri, printre care și ea, a lucrat timp de 6 ani la realizarea polidinului. “Am folosit pentru acest preparat numai ingrediente românești. Microbii erau indigeni, tulpinile fiind izolate de la oameni bolnavi. Nu luam microbi din Franța ca să-i aducem în România”, mărturisește Sylvia.

Între anii 1962-1963, echipa a reușit să obțină preparatul, începând ulterior munca de cercetare pe animale de laborator. În primăvara anului 1966, medicamentul a fost înregistrat la OSIM, însă nu înainte de a fi testate eventualele efecte adverse ale produsului. „L-am testat pe noi. Ne-am injectat șase zile la rând câte 2 ml de Polidin și toate reacțiile au fost bune. Și așa am primit dreptul de a-l produce.” În anii 70, Institutul Cantacuzino din Iași a fost dotat cu mașini de fiolat și aparatură modernă pentru perioada respectivă, în vederea facilitării producției de polidin.

Colectivul de medici de la Institutul Cantacuzino din Iași s-a înmulțit, contribuind astfel la obținerea altor preparate, precum un ser specific pentru infecțiile căilor respiratorii superioare numit Bronhodin, în concentrații diferite, sau Aerodin, care erau cu instilație nazală. Mai târziu, s-a creat un preparat care conținea Candida și care avea un rezultat foarte bun în alergii (IBC 10), urmând apoi un produs de administrat pe cale orală, și așa a apărut Orostim. În anii ’70, la Iași s-a produs și vaccinul antiholeric.

Sylvia Hoișie a ieșit la pensie în anul 2003. Producția de polidin a continuat până în anul 2012, iar în anul 2013 filiala Institutului Cantacuzino de la Iași și-a închis porțile, în urma deciziei luate de Consiliul de Administrație a Institutului de la București și de Ministerul Sănătății.

În capitală a lucrat o perioadă la Institutul de Igienă, iar abia în 1953 a ajuns la Institut care era condus de bacteriolog Petre Condrea, fost elev al celebrului microbiolog Ion Cantacuzino. „Aici era o secţie de producţie pentru vaccin antitetanic, care ulterior era trimis la Bucureşti, spre a fi finalizat. Tot în acea perioadă se iniţiaseră o serie de cercetări în epidemiologie şi aici am fost eu repartizată, la cercetări epidemiologice şi de laborator. Când ajungi în laborator îţi dai seama că trebuie să înveţi încă pe atâta ca să poţi să înţelegi ceea ce faci. Aşa şi eu am început să învăţ să fac medicină de laborator şi, mai ales, bacteriologie”.

Ideea producerii de imunostimulatoare pentru creşterea imunităţii a fost preluată din Occident. O echipă de medici foarte tineri, printre care şi Sylvia Hoişie, au lucrat timp de şase ani la realizarea Polidinului.

Și-a dedicate 61 de ani pentru medicină și cercetare.„Aici a fost viata mea”  spunea Sylvia Hoișie în urmă cu 5 ani la porțile Institutului Cantacuzino.

În perioada pandemiei, doamna Sylvia spunea că Polidinul ar putea salva vieți.„O alimentație bună, vitaminele, preparate cu Zinc si o viată liniștită.” Spunea Sylvia Hoișie ca sunt necesare în viața oamenilor pentru un trai sănătos.

Din păcate, Sylvia Hoișie a fost prea puțin în atenția publicului , aparițiile și materialele cu dânsa fiind destul de rare.În urmă cu 4 ani, declara pentru TVR că atunci când era mica își dorea să devină profesoară.

Despre perioada în care ea și familia ei a fost deportată spunea :„Aveam speranța că vom pleca înapoi, în România.Era casa noastră”.

În alte interviuri declara următoarele : „Am lucrat și am lucrat…am făcut gărzi câte 3 zile și mi-am dat seama că dacă dorești, se poate.”.„Când am venit la Cantacuzino, postul meu nu era plătit.”„Foarte greu medicii în vârstă ne-au dat voie să lucrăm cu ei.”

În octombrie 2018, președintele României i-a oferit doamnei Sylvia Hoișie „Ordinul Național Serviciului Credincios” în grad de cavaler pentru păstrarea vie a memoriei victimelor Holocaustului.

Moare în anul 2022, dar rămâne în istoria medicinei românești drept inventatoarea Polidinului.

În acest articol au fost folosite următoarele surse: Wikipedia, DIGI24, Historia.ro, Adevărul.ro, dar și un reportaj realizat de TVR!

Mai multe știri pe republikanews.ro.

Ne găsești pe pagina de Facebook RepublikaNews.